Marian Petrache sau cum se scoate din joc un politician cu ajutorul DNA. România lui Cristoiu

Marian Petrache sau cum se scoate din joc un politician cu ajutorul DNA. România lui Cristoiu

Urmînd logica Scandalurilor românești – scînteie-foc-vălvătaie de proporții, de-ți vine să faci Breaking news cu Raed Arafat în direct-stingere bruscă și fără urme, nici măcar de cenușă –, cel numit dezastrul Dosarului Microsoft a trecut. Codruța Kovesi a scăpat din nou.

Între timp, pe post de tiribombă, Euronews a difuzat un material publicitar de un limbism grețos, cum rar se întîlnește pînă și la televiziunile clanurilor traficanților de droguri cînd e vorba de nevasta Bossului.

Printre alte secvențe în care Codruța Kovesi e scăldată contracost din cap pînă în picioare, fără a fi dezbrăcată (și-o imaginează cineva nudă? Doamne ferește!), se numără și cea în care Arhanghelina luptei împotriva corupție, joacă baschet cu mingea în birou, la cererea postului Euronews, care a ținut s-o umanizeze de parcă urma s-o mărite. Mare e grădina Domnului și mai ales mare e dispobilitatea jurnalismului de a sluji cu limba!

Scandalul Microsoft a împins în plan secund un fapt din care, dacă n-ar fi fost Dosarul cu pricina și mai ales pîșpîșismul ca mod de a fi al bărbaților noștri politici, ar fi putut isca un Tărăboi mai mare decît cel al beșicăi sparte numite investigația DNA în cazul Microsoft.

Ne puteți urmări și pe Google News

La cererea site-ului Știri pe surse (doar la cererea site-ului, nu din proprie inițiativă, cum ar fi fost de așteptat la o instituție moartă săși trîmbițeze întîmplările cînd acestea sunt de succes), DNA a făcut precizări în legătură cu dosarul Marian Petrache din 17 februarie 2017:

„La data de 09 ianuarie 2018, în dosarul la care faceți referire, procurorii din cadrul DNA au dispus soluția clasării față de persoana menționată pentru săvîrșirea infracțiunilor de luare de mită și șantaj întrucît faptele nu există, deoarece, în cauză, nu au fost descoperite probe care să stabilească o legătură între foloasele primite de inculpat și anumite acțiuni sau inacțiuni ale acestuia, din perspectiva calității sale de secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care să-i producă anumite beneficii martorului.”

Noi, românii, uităm repede, trăsătură națională care ne-a ajutat să fim fericiți tot timpul, fără a ști că asta e imbecilitate pură. Memoria electronică și memoria tipărită se păstrează. Ce ne spun ele?

La începutul anului 2017, Marian Petrache era unul dintre cei mai puternici lideri PNL. Secretar general interimar al Partidului, președintele al PNL Ilfov, Marian Petrache era un hub la liberali. Alegerile pentru șefia PNL, care se apropiau, îl propulsaseră pe Marian Petrache în ipostaza de posibil șef. Chiar și dacă nu și-ar fi propus asta, ca secretar general interimar, și ca vulpoi bătrîn, Marian Petrache avea un cuvînt de spus în stabilirea învingătorului. Pe acest fond, în 17 februrie 2017, vine bomba.

Marian Petrache e convocat la DNA și pus sub urmărire penală, pentru șantaj, pentru o faptă comisă cîndva, cu nouă ani în urmă, pe vremea cînd distinsul era secretar de stat la Interne.

Citite pînă și de o minte pe jumătate beată, acuzațiile aduse de DNA miroseau de departe a proză proastă, mai proastă decît cea emisă în presă de Coloneleasă și de Căpitan, mult mai bună decît cea respirată de publicația 22.

Singura probă de la dosar era un denunț a unui denunțător deja de profesie, aflat în pușcărie și deci oricînd la dispoziția Organelor, unul dintre acei denunțători de serviciu ai Binomului SRI-DNA, în stare s-o pîrăscă și pe maică-sa pentru abuzul în serviciu de a fi rămas gravidă cu el fără să-i fi cerut voie înainte de a se împreuna cu taică-său.

Marian Petrache e un om pricopsit. Denunțul îl punea într-o postură incredibilă, halucinantă în materie de născocire. Ditamai secretarul de stat, om cu avere, se bucurase la o excursie promisă de delator, fostul primar de Jilava.

Caracterul fantezist al Dosarului era remarcat de jurnaliștii independenți. Cei ai Diviziei Presă au văzut în acuzație pretextul pentru a-l bumbăci bine pe Marian Petrache. De pe scările DNA, pentru a scăpa de mortierele Diviziei Presă, Marian Petrache își anunță demisia din toate funcțiile deținute în partid. A contribuit la asta și condiția PNL de partid fată în casă al Binomului SRI-DNA. Prin convocarea la DNA, potrivit viziunii lui Klaus Iohannis și propagandei TeFeListe, Marian Petrache devenise penal.

N-avea importanță că procurorii îl chemaseră pentru că li se urîseră să mai joace table și acum simțeau nevoia unui interludiu cu act de acuzare, sau pentru că așa primiseră ordin. N-avea importanță că nu era nici o probă în afara denunțului comandat tot de procurorii care aveau misiunea să-l facă pe Marian Petrache.

N-avea importanță că ei, procurorii, știau din start că dosarul e o nălucă juridică și că mai devreme sau mai tîrziu îl vor clasa, nici ei, cît erau de puternici în România neputînd face un judecător să ia în seamă o hîrtie cu o valoare sub cea de șters la fund.

Potrivit normelor impuse de Binomul SRI-DNA și acceptate rapid de conducerea PNL, un ins devenea penal prin simpla convocare la Parchet. Și dacă era penal, musai era să fie văzut mai rău ca un ciumat cu clopoței. Marian Petrache a fost scos din joc. E drept că nici el nu s-a dat de ceasul morții să se apere.

Politician vechi în românismul esențial, Marian Petrache știa lecția. Dacă Ăia ți-au dat un semnal să te duci să te culci și să nu mai stai în fotoliu, pentru că acolo a fost programat altcineva, e bine să-i asculți. Dacă nu-i asculți, pățești ca Sorin Oprescu, ca Viorel Hrebenciuc. Nu numai că te cheamă la DNA, dar te și trimit la Bulău. Ce s-a întîmplat între timp?

Alegerile au avut loc la PNL. Și-au dat rezultatele pe care le-au dorit Ăia. Dacă Marian Petrache nu demisiona, mai precis dacă nu devenea penal prin convocarea la DNA pentru un dosar de halucinație colectivă, altele ar fi fost, poate, rezultatele. Altfel spus, altele decît cele dorite de Ăia.

Din start cei de la DNA știau că dosarul se va încheia cu clasare pe motiv că fapta nu există. Își dădea seama de asta orice procuror, chiar și faimosul Zdreanță, admițînd c-ar fi încercat vreodată un moment de trezie. Astfel că l-au ținut timp de un an de zile pe Marian Petrache în postura de penal. Puteau să-l claseze a doua zi de la deschidere sau cu mult înainte de a-l deschide. N-au făcut-o.

Ar fi mirosit prea tare și, în plus, lui Marian Petrache cine știe ce i-ar mai fi trecut prin cap. Cazul Marian Petrache a fost pus în umbră de dosarul Microsoft. Între ele există însă o notă comună: Modul de operare al Binomului SRI-DNA în implicarea în răfuieli politico-mafiote sub pretextul luptei împotriva corupției.

După ce a impus scenei politicomediatice etichetarea aberantă drept penal a unui ins care n-a fost condamnat definitiv, n-a fost nici măcar trimis în judecată, ci a fost convocat la DNA de un procuror din instituția condusă de Codruța Kovesi, Binomul SRI-DNA a purces la convocarea la DNA ca instrument de scoatere din joc a nedoriților. Așa au fost scoși mulți politicieni de marcă pentru a fi înlocuiți cu politicienii de tablă de azi.

În Dosarul Microsoft, simpla convocare la DNA i-a scos din joc pe politicienii pe care Binomul pusese ochii. Daniel Funeriu, de exemplu, un politician de forță, care ar fi avut un cuvînt de spus în țara asta, s-a autosuspendat din PMP.

Motivul? Devenise peste noapte penal.

Ca și Marian Petrache, Daniel Funeriu a fost scos din dosar pe motiv că fapta nu există. Spre deosebire de Marian Petrache, după trei ani și ceva. Timp de trei ani și ceva a fost însă penal. Cine îi plătește imaginea publică terfelită pe nedrept? Cine plătește scoaterea din joc a unui politician de talent?