Editura Evenimentul si Capital

Mărețul Dromichete, poreclit Lupul Șchiop, lupta în primul rând, cu câte o teribilă falx magna în fiecare mână. Lupul Şchiop este avatarul Sf. Andrei. Cuchulan, celtul cel șchiop. SA FIȚI SĂNĂTOȘI! Gemenii au probleme sentimentale, Capricornii, ”déjà vu”

Radu Ştefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 2184 Vizualizari

Pe 30 noiembrie s-au născut Mark Twain, Winston Churchill, Jonathan Swift, Andrea Palladio, Billy Idol, Ridley Scott, Dem Rădulescu, Mitică Popescu, Andrei Bantaş, Paul Zarifopol

Ziua de 30 noiembrie este foarte importantă pentru toți românii, oriunde s-ar afla.

Sinaxar, în calendarul creştin-ortodox, Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României.

Tradiţional, în "Kalendar", Sfântul Andrei, Sântandrei, Moş Andrei, Andrei-de-iarnă, Indrea, Undrea. Ziua Lupului. Lupul cel Şchiop, Gădineţul Şchiop, Ieşirea Filipilor de Toamnă. Anul Nou dacic.

„În calitate de început (după unele presupoziţii acum avem de-a face cu Anul Nou dacic, în felul acesta explicându-se această concentrare de sacralitate) este firesc să întîlnim credinţe care spun că acum începe iarna. Un număr mare de credinţe susţine interdicţiile de lucru în această zi, pedeapsa cea mai frecventă fiind boala rituală.” Antoaneta Olteanu, CPR, 2001, pagina 503.

Legenda iniţiatică îl leagă pe Apostolul Andrei de Lupul Şchiop. Acelaşi Lup Şchiop, nemuritor, o fiară magică, care îl sfătuia pe Zamolxe, ucenicul lui Pitagora. O versiune a legendei populare spune că Sf. Andrei însuşi se putea transforma în Lupul Şchiop. Prin anul 1860 umbla zvonul că s-a descoperit în Dobrogea grota în care a trăit Sf. Andrei şi că este un altar cu sfânta Cruce şi Iisus Hristosul, dar la intrarea în grotă este un basorelief cu Sf. Andrei întovărăşit de Lupul Şchiop. Apoi s-a aşternut tăcerea. Mai târziu, totul a fost negat, oficial. Erau vremuri grele. Dar când, în România, nu au fost vremuri grele?

Astăzi există un loc care se numeşte "peştera Sfântului Andrei", undeva, în Dobrogea. O întreagă industrie acolo. Loc, curăţat cu grijă de orice putea aminti de vechimea nostră, de orice este ţărănesc, adică "păgân". Cred că se face o greşeală. Biserica ar trebui să accepte vechimea noastră de mii şi zeci de mii de ani! Nu este nicăieri greşit şi nimeni nu este vinovat că Mesia s-a născut "numai" acum 2016 alţii spun 2023 de ani! Corect ar fi să se predea în şcoli şi credinţele geto-dacilor insistându-se pe ideile comune cu dogma creştină și pepetuarea unor simboluri și sărbători. De acolo venim, acolo sunt rădăcinile... Cred că aşa se face într-o ţară civilizată, care dorește să-și afirme pretențiile istorice asupra unui teritoriu național și ascendența milenară! 

Cavalerul Tracic este, de asemenea, întovărăşit de multe ori de Lupul Şchiop. Confundat de mulţi cu un câine de vanatoare. Dar atitudinea Lupului cu lăbuţa ridicata, lăbuța cea ruptă, este mereu aceiaşi, pe o perioadă de timp de mai mult de trei mii de ani.

Lupul Şchiop este avatarul Sf. Andrei, protector al României. Sf. Andrei şi Lupul Şchiop! Cred că episcopii creştini au stabilit sărbătoarea Sf.Andrei peste o altă foarte importantă sărbătoare a locului: Lupul Şchiop, naşterea lui. Așa cum au stabilit Nașterera lui Iisus peste Sol Invictus, Saturnaliile. Adică, după cum spun unii istorici, ziua de naștere a lui Dromichete, primul mare rege din părţile acestea, de pe ambele maluri ale Dunării şi ale Munţilor Carpaţi. Dromichete se pare că şchiopăta, urmare unei săgeţi macedonene. Aşa că i s-a spus Lupul Şchiop, pentru că cine zicea dac, lup spunea!

Măreţ bărbat Dromichete! Lupta în primul rând al războinicilor lui, pe jos, cu câte o teribilă falx magna în fiecare mână. Era ambidextru, putea să folosescă la fel mâna stângă ca şi mâna dreaptă. Am găsit undeva, într-o veche carte de istorie din secolul XVIII, aserţiunea, după Diodorus, cum că Dromichete ar fi inventat formidabila falx dacica, unealtă şi armă în acelaşi timp. Falxul, cu vârful ei încovoiat putea fi folosită ca seceră, coasă, (de fapt, falx în latină înseamnă coasă) la tăiatul lemnelor, la descojit brazii, etc etc. Dacul de rând avea în permanenţă asupra lui o unelată utilă şi o armă formidabilă. Și știa să o folosească, doar o foloseau tot timpul! Aşa de redutabilă, că romanii, după primele înfruntări cu geto-dacii, constatând teribilele pierderi şi groaznicele răni produse de falxurile dacice, ei bine, romanii au schimbat coifurile, scuturile şi armura infanteriştilor! Şi nu au mai permis gladiatorilor, ostaşi înarmaţi cu sabie doar, să iasă în faţa frontului şi să se confrunte cu geto-dacii. Îi trimiteau la moarte sigură!

Legenda spună că Lupul Şchiop, Sf. Andrei, că a apărut în vis, sau aivea, unor personalităţi importante din România. Sau unor ţărani! Ultima dată a apărut Mareşalului Antonescu şi primului ministru, Nicolae Iorga în împrejurimile Vălenilor de Munte. Am mai prins oameni care jurau pe Biblie că au văzut pe cei doi "vorbind" cu un lup mare, cenuşiu, şchiop. Toate relatările corespundeau, dar nu erau identice - cel mai bun semn al adevărului!

Sunt multe povestiri despre Lupul Șchiop, dar și alte popoare au mitologia eroului șchiop, diferit, vulnerabil din cauza beteșugului, dar formidabil prin voință și inteligență. De exemplu celții, cu care geto-dacii au avut legături strânse. Tuatha de Danann și Fomorii. Fără nicio îndoială cel mai important conducător mitic al acestui popor misterios a fost Cuchulan. Nașterea acestui erou șchiop și diform, era polidactil, avea câte șase degete, a fost o catastrofă. Legenda spune că s-a născut de trei ori și a murit de două ori, ca să se sugereze cât de grea a fost nașterea sa. Cuchulan, copil fiind, era mereu pedepsit. Prostiile făcute de ceilalți copii el și le asuma. El nu putea să fuga, așa că râmânea la locul faptei și înfrunta, uneori cu o glumă pe adultul supărat. Mama lui Cuchulan a fost frumoasa Enwyya, soția puternicului fomor Lug.  Enwyya nu era numai frumoasă ci și foarte inteligentă. Foarte greu l-a crescut pe diformul Cuchulan și a dat dovadă de o tenacitate de zeiță. Din Irlanda, din Sudul ei misterios, unde s-a născut, Cuchulan este trimis în Britania și pe continent ca să învețe în arta șireteniei și a vicleniei. Cuchulan nu putea deveni războinic,cu toate că și-o dorea, ba chiar a luptat cu o ”lance a fomorilor, o lance magică”. Dar, de multe ori, în cursul bătăliilor locul lui era luat de tatăl lui, puternicul Lug. Deci, Cuchulan se pregătea pentru o carieră politică, cum s-ar spune astăzi. Vicleșuguriler și arta intoxicării, a decepției, cum se spune astăzi, le-a învățat de la două ”vrăjitoare” probabil marile specialiste în relații publice, ale momentului. Scazarc’h l-a învățat cum să vorbească, cum să conducă, se folosească în politică de femei și copii. Vrăjitoarea războinică Aifa, neasemuita, l-a învățat arta războiului de guerrilla, atenție, învățată de ea, la rândul ei, de la regele get Charnabon. Acest rege, foarte real, este pomenit și de dramaturgul grec Sofocle.

Unde doream să ajung? La faptul că multe date se pot obține colateral, prin mitologiile și istoriile altor popoare.

În cazul nostru putem data că în secolul V înainte de Hristos geto-dacii aveau deja un stat și un rege.

Cuchulan se întoarce în Irlanda și începe un război de eliberare, printr-o politică în care amesteca erotismul, minciuna și lupta directă într-un melanj care i-a permis să obțină ceea ce dorea.

Este interesant cum își folosea Cuchulan echipa sa. Nu îi punea să facă ceea ce știau mai bine. Pe vraci, pe doctor, îl face general și îl trimite pe câmpul de luptă, pe cel mai de seamă războinic al lui îl trimite într-o cetate să țină o cuvântare, iar armata și-o împarte în grupuri mici, care execută manevre ciudate, deplasări ilogice, concentrări urmate de disipare în teritoriu. Timp de trei luni de zile Cuchulan simulează marșuri, încheie false alianțe și răspândește zvonuri mincinoase. La un moment dat dușmanii au încetat să mai urmărească mișcarea aiurită a războinicilor lui Cuchulan, categorisindu-l drept nebun de legat. Asta și dorea Cuchulan! După ce trimite mai multe ordine contradictorii, având grijă să se știe de partea adversă, strânge în secret toată armata și aliații reali și dă dușmanului o lovitură zdrobitoare.

Cuchulan se purta foarte curtenitor și nobil cu dușmanii personali. Le trimitea cadouri scumpe și le închina poezii și imnuri. În luptă, dacă îi întâlnea, nu îi ucidea ci le tăia o ureche, un deget, sau chiar o mână.

”Trebuie să se teamă de mine, să mă respecte și de ce nu, chiar să mă slujească, doar i-am lăsat în viață. Un om mort nu poate să facă toate acestea!” Aviz politicienilor și nu numai, înțelepciunea politică se găsește în mitologie. Totul o fost inventat deja și apoi bine uitat!

Fiind Anul Nou dacic vă spun tuturor, dacilor:

SĂ FIȚI SĂNĂTOȘI!

Așa își urau dacii de Anul Nou. Dar este și ziua de onomastică a Andreilor și Andreelor.

LA MULȚI ANI!

Acum dacă ar fi să mai spun ceva, aş observa că numele Apostolului Andrei, protectorul României, este purtat, aşa, sau derivat, de circa 700.000 de români, femei şi bărbaţi. Hai să spunem, exagerând mult, 7% din populaţie. În Irlanda, care are ca protector pe Sf.Patrick, procentul folosirii acestui prenume, primul sau al doilea, sau derivate, de către populaţie, este de 21%. De trei ori mai mult!

Aș mai vrea să spun ceva. Suntem țară creștină și îl avem ca protector pe Sf. Andrei. Așa este, nu? De ce nu avem Crucea Sf. Andrei pe steag, sau ca simbol național? Britanicii de ce au Crucea Sfântului Andrei pe steag? Bună întrebare!

Dar, acum o să mai repet ce mâncau dacii de Anul Nou, ca să am de unde să aleg.  Aperitivele ar fi fost constituite din fâşii de carne uscată, ouă fierte, peşte crud, dar ţinut în sare şi vin cel puţin 10 ore, peşte prăjit la proţap, toate asezonate cu usturoi, ceapă, muştar, oţet din vin. Brânzeturi de toate felurile, adică sărate, sau nu. De regulă, dacii mâncau sărat, doar aveau cea mai bună şi mai multă sare din Europa! Urma o fiertură de linte, bob, sau mazăre, cu bucăţele mici de carne de purcel, purcel nu mai în vârstă de doi ani. Dacii nu ţineau porcii decât un an, maxim doi! Felul principal era format din fripturi de pasăre, vânat, purcel, miel. În general la proţap, dar şi în ceramică, în vase speciale. S-au găsit cioburi de astfel de vase în excavaţiile arheologice. Cu garnituri de ciuperci de toate felurile, dacii erau mari meşteri în alegerea şi pregătirea ciupercilor. Varza nu lipsea, era pe toate mesele, ca şi, din nou, usturoiul, muştarul, oţetul şi ceapa. La fel tuberculii, napii, ridichile şi rarele trufe. Pentru că era Anul Nou se scotea şi preţuitul ulei de măsline, importat din coloniile greceşti. Probabil că se făcea şi varză cu carne de purcel, sau vânat, dar nu se mai ştie. Totul era stropit cu vestitul vin dacic, băut din ritoane, cornuri de animale, sau cupe de argint pentru tarabostes. Vinul dacic era aşa de celebru că a determinat mai multe năvăliri ale unor triburi care doreau un singur lucru: vin dacic! Bun, ştiţi că Deceneu a dat foc viilor, dar motivul lui este prezent şi astăzi, cea mai bună dovadă că ne tragem din daci! Ţuică şi vinars nu avea dacii în „cârciuma” lor, după cum nu aveau nici cartofi prăjiţi, roşii umplute şi mămăliguţă cu brânză! Unele au apărut în Evul Mediu, roşile, cartofii şi porumbul fiind aduse din America, iar ţuica şi alte distilate au apărut după inventarea retortei şi a distilorului. Dacii făceau din mere un fel de cidru, probabil o ştiau de la celţi, cu care aveau legături temeinice. Mai făceau un fel de bere de casă, din orz, malţ, principala lor cereală. Desertul era format din fructe: mere, pere, gutui, prune uscate, fructe de pădure uscate, sau nu, nuci, alune şi seminţe. Se făcea dovleac copt şi se îndulcea cu miere. Prăjitura era un fel de turtă-plăcintă coaptă în ceramică, din năut prăjit, zdrobit, măcinat, cu brânză şi miere, dar şi cu stafide, struguri uscaţi. Este foarte bună, am mâncat aşa ceva o singură dată, în timpul unei vacanţe în care am participat, trimis de tatăl meu, la săpăturile arheologice universitare de la Ripiceni. Într-o zi, studentele s-au vorbit şi au pregătit câteva feluri de mâncare dacice! Păcat că nu se mai ştie numele lor, ale mâncărurilor dacice!

Eu, în pustnicia mea, dar înconjurat de familie și prieteni, cred că o să optez pentru un pește în sos de smântână, brânzeturi din lapte de capră, o salată de varză, cu ulei de măsline grecesc, mazăre cu escalop de purcel și omletă cu ciuperci. Toate stropite cu un amarnic de vin tare și sec, de peste deal, de la Pietroasele. Ca desert, mere coapte și o să încerc, ajutat de frumosele doamne, să fac prăjitura dacilor, cea cu năut, brânză, miere și stafide. Dacă nu-mi iese, o să înlocuiesc năutul cu foetaje, o să fie o obișnuită plăcintă cu brânză, miere și stafide. Poftă bună!

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate