Editura Evenimentul si Capital

Marcel Iureș își deschide sufletul în cel mai tulburător film din ultimii 30 de ani

Una dintre cele mai suave scene din film: Marcel Iureș și Victor Rebengiuc se întorc la anii copilăriei
Autor: | | 1 Comentarii | 1052 Vizualizari

„Octav” este un lung-metraj românesc, cu Marcel Iureș și Victor Rebengiuc în rolurile principale, care îți încălzeşte sufletul. Un film de inimă, care te transferă ușor, dulce și suav în universul valorilor umane de căpătâi. O pată de culoare minunată, care țâșnește cu personalitate din cenușiu-întunecatul majorității peliculelor neaoșe post-decembriste

 

Premiera bucu reș tea nă de luni seara, pentru presă, a fost pentru audiență o surpriză frumoasă. Aproape o revelație, pentru că te-a stârnit să-ți pui întrebări, chiar dacă acest zbucium s-a prelungit bine în noapte, mult după ce s-a derulat genericul de final. Filmul se desfășoară în jurul unei retrocedări tergiversate, dar în final de succes, care îl aduce pe octogenarul Octav (Marcel Iureș) înapoi acasă, după ani de exil în Franța. Intriga nu e complicată, nu există efecte speciale și nici decoruri sofisticate care să te scoată din reverie. Te vei lăsa, în schimb, furat de emoție.

Șansa la o nouă viață

Marcel Iureș interpretează un personaj frământat – bântuit de amintirea mamei și a marii sale iubiri din copilărie, Ana. Coșmarul lui este amintirea a ceea ce a fost, fără posibilitatea de a schimba ceva. Octav primește, însă, șanșa unei vieți noi, tocmai pentru că-și face cu generozitate ieșirea din cea veche. Lângă umărul său stă „spiridușul” Victor Rebengiuc (Spiridon, în film), prietenul din anii inocenței, al copilăriei.

„Atunci când iese din scenă, în secvenţele finale, Octav o face împăcat. (…) O să vă rog să observaţi că personajul meu nu îşi înjură ţara, nu o scuipă, nu zice un cuvânt urât, deşi ea l-a purtat prin tribunale. Asta ţine de o eleganţă a omului, pentru că el revine acasă şi îşi reia viaţa, are o atitudine, are un bun-simţ. Filmul nu se răsteşte nici la istoria personală, nici a statului român, nici a jurisprudenţei”, a explicat Marcel Iureş.

Paralelă între Octav și Sergiu Celibidache

Cu toate că nu este un film biografic, te izbește asemănarea dintre Octav și renumitul dirijor și compozitor Sergiu Celibidache, tatăl regizorului filmului, Serge Ioan Celibidache. De altfel, acesta a dorit să puncteze că alegerea nu a fost a lui. „Ideea i-a aparținut lui Marcel! A fost, de fapt, o motivaţie pentru el să umple personajul cu ceva mai mult decât orice bătrân. A fost o provocare şi pentru mine”.

„Știind foarte multe lucruri din biografia bătrânului și o parte din biografia tânărului, am decis că – și nu e neapărat un cârlig pentru film, adică n-o să năvălească lumea să mă vadă pe mine cum mă prefac că sunt Sergiu Celibidache cel bătrân – e un fel de icoană, mi-a plăcut întotdeauna cum arată ca om, purta o lume, și e o mare încercare pentru un actor să intre în lumea aceea și să îi dea, nu știu, ființă, să-i dea corp”, a mărturisit, la rândul lui, Marcel Iureș, care a adăugat că „nu primeşti şi nu poţi pune în fiecare zi pariul ăsta, de a-l întruchipa pe cel mai mare muzician şi cel mai mare dirijor de pe planetă”. 

FOTO: La conferința de presă de după avanpremieră, Marcel Iureș, alături de partenera Alessia Tofan

Scenariul a prins viață după 30 de ani

Cu această ocazie, Serge Ioan Celibidache a spus că a scris scenariul filmului în urmă cu 30 de ani, împreună cu prietenul lui de la 11 ani, James Olivier și, după câteva experiențe neplăcute din România, era descurajat că ar putea realiza filmul aici. Însă, la insistențele și cu sprijinul soției – Adela Vrînceanu Celibidache, producătorul filmului –, a reușit, în doi ani de zile, să ducă la bun sfârșit acest proiect: „Tatăl meu era mai bătrân decât un tată obișnuit, era ca un bunic, și am avut conceptul ăsta, contrastul între mine-copil și el-foarte bătrân – dar, de fapt, eram foarte uniți și foarte aproape unul de altul. Și m-a fascinat conceptul acesta de timp – să nu mai ai acces la copilărie, deși timpul îți oferă călătoria aceasta”.

La rândul său, co-scenaristul James Olivier, a mărturisit: „Am crescut împreună. Am început să vorbim pentru prima oară despre «Octav» şi să scriem primele replici pe când aveam 18- 19 ani. (...) Sensul profund al acestui film a fost nostalgia unei copilării”.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate