Profesorul de fizică din Sibiu conduce oraşul natal de 14 ani. Alegerile prezidenţiale au fost trambulina pentru lansarea la nivel naţional.

Atipic pentru stilul de politician cu care este obişnuit electoratul român, primarul Sibiului, Klaus Iohannis, a intrat în acest an în arena politicii la nivel înalt, devenind preşedintele celui de-al doilea partid din România. Amintind mai curând de imaginea tehnocratului de tip Stolojan (un alt personaj adoptat iniţial de PNL, în 2000, într-o conjunctură politică relativ asemănătoare cu cea de astăzi), Iohannis parea mai curând un outsider al sistemului. Provenit dintr-o familie de saşi transilvăneni, profesor de fizică, absolvent al Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj, avea doar 30 de ani când s-a prăbuşit regimul comunist.

Deşi părinţii şi sora sa au decis să emigreze în Germania, la începutul anilor 90, Iohannis a rămas în ţară, în mare parte, potrivit propriei declaraţii, datorită soţiei sale, Carmen, care este româncă. Cei doi s-au cunoscut în timpul studenţiei, pe când aveau 22 de ani, aşa cum povesteşte liderul liberal, în autobiografia sa „Pas cu pas”, lansată chiar în prima zi a campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale. „Viaţa mea privată a fost, pentru cei mai mulţi, invizibilă”, a spus el. A predat la liceul unde a studiat, apoi a fost inspector şcolar.

Chiar în 1990 se înscrie în ForumulDemocrat al Germanilor din România şi intră astfel în administraţia publică, fiind ales primar al Sibiului în 2000. Tot atunci, a făcut pact de colaborare cu stânga lui Adrian Năstase. A fost reales în 2004, 2008 şi 2012, iar în 2007, Sibiul a fost Capitală europeană culturală, alături de Luxemburg. A intrat în atenţia publicului la nivel naţional, în 2009, atunci când s-a produs o premieră: un Guvern era răsturnat prin moţiune de cenzură. PSD, PNL şi PC l-au desemnat premier, printr-o declaraţie politică adoptată de Parlament, deşi premierii sunt desemnaţi de şeful statului. Episodul a fost o strategie electorală, având în vedere că s-a desfăşurat în campanie electorală. Prezidenţiabilul Crin Antonescu îl aduce în PNL în 2013 şi este pretextul pentru care USL se rupe. Teoretic, cei doi ar fi urmat să meargă în tandem în alegerile din 2014. Calculele sunt însă date peste cap, partidul caută altă soluţie pentru scrutinul prezidenţial, iar Iohannis îi ia locul lui Antonescu atât la preşedinţia partidului, cât şi în cursa pentru Cotroceni. Mai mult, devine liderul implicat în fuziunea PNL-PDL, în numele cărora va încerca să obţină Preşedinţia României, în finala din 16 noiembrie.

Ce spune el

● „Vom merge şi vom discuta cu fiecare filială, vedem ce mai trebuie updatat. (...) Vreau să câştigăm. Dacă votau toţi românii din afară, i-am fi rupt din primul tur” (3 noiembrie)

● „Este evident pentru oricine că unii au de ales între două variante. Pe de o parte, România lucrului bine făcut, o Românie, normală. Pe de altă parte, România lucrului prost făcut, a scandalului şi a minciunii” (2 noiembrie)

● Nu vreau ca cei de 30-40 de ani să fie iarăşi o generaţie de sacrificiu. Încă nu este prea târziu. Dacă îţi pasă de oameni, îţi respecţi promisiunile oriunde. Nu contează că eşti la Sibiu, la Bucureşti sau la Dorohoi. Vreau o ţară care încurajează iniţiativa, nu care sufocă oamenii cu taxe” (27 septembrie)

Ce spun alții despre el

● Vasile Blaga: „Klaus Iohannis a fost cel mai atacat candidat din această competiţie. Asta arată că PSD şi Victor Ponta au motive serioase să le fie frică de rezultatul alegerilor”. (2 noiembrie 2014) 

● Andrei Pleşu: „Voi vota, în ambele reprize, cu dl Iohannis. Îi găsesc suficiente calităţi ca să schimbe sunetul de fond al perioadei postelectorale. M-am săturat de clămpănitori şmecheri, de tirade demagogice, de platitudini paradisiace. Vreau alt stil! Altă muzică! Sau nicio muzică! Pariez pe laconismul decent“ (17 octombrie)

● Traian Băsescu: „Ponta este cel mai mare rău care s-ar face României, nici Iohannis nu-i mai breaz, dar măcar nu este cel mai mare rău care se poate face României” (2 noiembrie)

De la ciclism, la grădinărit

Klaus Iohannis şi-a mărturisit pasiunea pentru ciclism, ba chiar a folosit-o în campania electorală pentru a atrage simpatia electoratului, în special cel urban. „Dintotdeauna am fost un mare fan al ciclismului. Puțini știu că, până la 30 de ani, am mers numai cu bicicleta”, a spus el. Liderului liberal îi place să meargă şi în excursii cu cortul: „Am avut o gaşcă de montaniarzi cu care plecam pe munte, în locuri ceva mai neumblate. Mergeam cu rucsacul, cu cortul, cu sacul de dormit în spate”. O altă pasiune este grădinăritul, hobby care este în acord cu imaginea sa de om calm şi aşezat. „Există două zone în grădina mea de care mă ocup în mod deosebit: gazonul şi trandafirii”, povesteşte el, în volumul autobiografic „Pas cu pas”.