Editura Evenimentul si Capital

Manifestările spontane de bucurie au devenit înjurături spontane de bucurie

Autor: | | 3 Comentarii | 1200 Vizualizari

Pare greu de crezut și cumva naiv, privind retrospectiv, dar au fost vremuri în care lumea ieșea în stradă ca să se bucure, nu să conteste. Noaptea, ca suporterii, fără mobilizare pe rețelele de socializare, fără spirit gregar.

Într-o perioadă în care, în România, pâinea își dubla prețul în 24 de ore, fabricile erau „recondiționate” profitabil, lăsând în urmă sute de mii de șomeri, iar Caritasul îndolia financiar zeci de mii de familii, românii mai găseau resurse să iasă în stradă. În nopți de vară, după niște meciuri de fotbal jucate de echipa națională. „Fotbalul a apărut pentru ca oamenii să nu se gândească la lucruri mult mai rele”, spunea președintele unui club spaniol. Constatarea avea să-și găsească formă în România anilor 90.

 

În folclor a rămas ideea care susținea că guvernul Văcăroiu a scăpat de colaps, pentru că în vara anului 1994, românii și-au închis grijile, cu cheia, în casă, și au ieșit pe străzi. La Mondialul din SUA, naționala învingea Columbia, SUA, Argentina și declanșa de fiecare dată o bucurie spontană ce nu se mai pomenise. Fără telefoane mobile, fără Facebook, românii se adunau, totuși, în București și multe alte orașe, pentru că simțeau nevoia să se bucure. Uitați-vă la imaginile surprinse atunci, o să remarcați stângăcie, naivitate, frivolitate, dar o să vedeți și un entuziasm în masă irepetabil de acum înainte. Momentele au fost consemnate și în 1998, și în 2000, după meciurile cu Anglia.

 

Oameni care umblau care încotro, agitându-și tricourile, unii cocoțați pe Dacii „papuc”, alții pe statui. Unii, cei mai entuziaști, s-au răcorit în fântânile arteziene și și-au turnat apă în cap, pentru că șampaniile erau delicatesă atunci. Este deja o axiomă. Combustia entuziasmului fusese asigurată de „Generația de Aur”, grupul format de Hagi, Popescu, Petrescu și ceilalți. Ceilalți sunt cei ale căror nume le sună familiar nu doar consumatorilor fenomenului, ci și celor care se intersectează întâmplător cu orice înseamnă fotbal. Lupescu, Belodedici, Dumitrescu, Stelea sau Prodan au fost mari pentru că au rămas în ecoul produs de acea generație. În 1994, după meciul cu Argentina, „Evenimentul Zilei” a tipărit inspirat reverberația străzii și a titrat pe prima pagină: „Hagi, președinte!”. Titlul avea să facă istorie și să rămână mărturie pentru vremurile efervescente ale tranziției postdecembriste.

 

Dăm pe repede înainte. Suntem în seara de 1 septembrie 2017. Naționala României câștigă, jenant, un meci oarecare, cu Armenia (scor 1-0). „Eroul”, marcatorul, se bucură ciudat. Se duce către suporteri și îi înjură golănește: „Tăceți în p..a mea!” A fost un alt fel de bucurie spontană. Între timp, starea de spirit a devenit cu totul alta. Lumea n-a mai simțit nevoia să iasă din casă pentru a sărbători o victorie a primei reprezentative, din 2000.

 

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate