Editura Evenimentul si Capital

MÂNDRU. Întâmplări de peste zi cu Vergil Matei

Autor: | | 0 Comentarii | 233 Vizualizari

Din cei nouă fii ai bunicului Șerban, doi dintre ei au purtat numele de Ion. Ca să-i deosebească, bunicul Șerban l-a „botezat” pe Ion cel mic cu numele de Onu.

Așa l-a știut o lume întreagă: „Onu al Mitriței, de pe ulița morii”. Un om de poveste. El m-a învățat cum să țin hățurile în mână, cum să trag cu coasa, cum să mulg vaca or cum să ascult pepenii cu urechea, cum să-mi oblojesc o tăietură cu secera să nu se obrintească.

În puținele clipe de răgaz ne povestea. Câte-n lună și-n stele! Îi plăcea să se laude că a fost spălat într-o albie alături de… Ștefan cel Mare, dar la 500 de ani diferență! Știa el ce știa: domnitorul moldav se născuse în 1433 iar el venise pe lume în 1933. De-asta citise, cred, cam tot ce știu și eu despre Ștefan. Nu uita să ne bage în cap că a purtat 44 de bătălii, că a pierdut două și că moartea i s-a tras, după 71 de ani de viață, la 2 iulie 1504, de la o rană veche, căpătată la asediul Chiliei.

Ce n-a mai apucat nenea Onu să ne spună: că și el s-a stins din viață, tot la 71 de ani și tot în aceeași zi, 2 iulie 2004, fix peste 500 de ani… Ca să vezi cum se leagă destinul lui nenea Onu de cel al lui Ștefan pe care l-a adulat toată viața!

Lui nenea Onu i-au plăcut caii. Despre caii lui este vorba și în povestirea următoare:

„Bătrân, costeliv, supus, cu ochi apoși, indiferenți, fără de nărav - așa mi-l am și acum întipărit în minte pe Breazu, mârțoaga din hăisa înhămată la căruță de nea Onu, când a intrat în colectiva din Mărtineștii noștri pe la mijlocul anilor 1950. Tractorista, iepușoara care se opintea în ceala, abia-și mai trăgea sufletul. Cu exemplarele astea de ocazie începu nea Onu să plece la treburile câmpului, până într-o bună zi când, în urma unui ordin venit de sus, caii au fost trimiși la tăiere, aruncați în cazane, facuți supă și introduși în meniul zilnic al porcilor. Nu mai era nevoie de cai, susțineau diriguitorii de-atunci, tractoarele vor prelua povara muncii lor. Aiurea, de vreme ce nea Onu se căpătui, de-a doua zi chiar, cu doi noateni fățoși dar nărăvași până la fățărnicie. Își pusese în cap să scoată cai din ei, doar facuse armata la cavalerie la Oradia Mare, ori pentru asta nu mai putea întârzia. Cu Călina, o iepușoară cu încălțări la picioare ca de domnișoară de pension, lucrurile mai mergeau cum mai mergeau, dovadă că noi, cei mici stăteam la rând s-o încălecăm, ba chiar puteam singuri s-o înhămăm. Cu Mândru, însă, mai avea, oho!, de furcă, nu glumă. Calul ăsta, cu părul negru smolit, cu o stea albă în frunte, de ziceai că-i stema țării își purta cu mândrie dar și cu trufie numele. „Ho, cu tata, Mândrule! U-șu-rel, te fac eu să-mi mănânci din palmă”- îi vorbea , de sus, nea Onu, pe când îi aranja căpițeaua.

Într-o zi, pe când ieșeam din oborul colectivei pe poarta dinspre bunicu` Stoian, nea Onu, după ce struni caii din hățuri, opri și sări din căruță. Îl deshămă pe Mândru, îl bușumă bine cu un șomoiog de paie, și, dintr-un salt, i se aruncă în spinare. Surprins, sfornăind, Mândru se încontră pe picioarele de dinapoi. Făcu asta de vreo câteva ori, după care căzu în genunchi. Nea Onu trase cu putere de frâul ce dirija zăbala. Înspumat, Mândru se opinti și o rupse la fugă, lăsând în urmă un norișor de praf zvârlind din copite. Până la Puțu-sec încercă să se descotorosească de cel care îndrăznise să i se urce în spate. Nea Onu se ținea strâns, căciula-i sărise cât-colo, picioarele-i încordate încolăceau burta animalului, în timp ce Mândru o ținea p-a lui, gonind nebunește. Deodată, de ziceai că a stat Crivățul dinspre Arcaciul Bordeascăi, galopul acela haotic se limpezi. Mândru schimbă registrul dând galopul dezordonat pe un trap ca de vedetă de hipodrom. Când au ajuns la noi, și calul și călărețul erau lac de apă. Pe fața lui nea Onu se scurgea oboseală amestecată cu liniște; în ochii lui Mândru citeam frustrare, dar și un semn, ca o batistă albă, de capitulare și supunere.

Nea Onu reușise să ni-l dea pe brazdă pe Mândru! „Hai, Niculae, încalecă !”. „Hai, Lică, și tu!”- îmi ordonă nea Onu, după ce Neculai, mândrul băiat al lui nea Onu își făcu apariția de pe „zotelnic” viu și nevătămat.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2
Tag-uri: mandru



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X