Redeschiderea dosarului Revoluției este cu certitudine o nouă șansă oferită istoriei României. Fără cunoașterea adevărului din decembrie 1989 orbecăim în această tranziție parcă fără de sfârșit. Invitat la Realitatea TV pe această temă, am spus foarte tranșant că România trebuie să scape, la urma urmei, de această povară a evenimentelor din decembrie 89.
Şi o putem afla foarte uşor. Nu sunt de acord cu declaraţiile fostului preşedinte Ion Iliescu, care spunea că Revoluţia română e aşa, un fel de ucidere a lui Kennedy şi că totul trebuie îngropat. S-au făcut eforturi considerabile ca acest dosar al Revoluţiei să fie îngropat definitiv. CEDO a hotărât foarte clar că crimele împotriva umanităţii nu se pot prescrie şi că România va trebui să dea un răspuns. Cred că România are nevoie, până la urmă, şi de o încadrare juridică care cred că va fi cel puţin morală, la urma urmei. Eu nu am o mare preţuire faţă de domnul preşedinte Ion Iliescu, dar, acum la 86 de ani, ce să spun, la ce m-ar bucura ca să-l văd după gratii? Nu ne-ar ajuta cu nimic. Aş vrea totuşi o hotărâre a statului român în care să se spună foarte clar - pentru că datele sunt clare, concrete -, tot ce s-a făcut de la primul glonţ tras, cui aparţine. Planul de îndepărtare a lui Nicolae Ceauşescu şi de readucere a României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice începe din 1969 și a purtat numele de cod Planul Nistru (Dnestr). Sovieticii au lucrat 20 de ani la el. După evoluţiile din Cehoslovacia, din vara anului 1968, România a fost la un pas de a fi invadată de trupele sovietice. Există mărturii publicate din arhivele britanice care anunţă clar că ministrul de Externe englez, Michael Steward, a anunţat că pe 22 noiembrie 1968, ora 4.00, ruşii urmau să invadeze România. Nu au invadat, dar s-au deplasat trupe. Au renunţat sovieticii, dar nu au renunțat la punerea în aplicare a planului. Iată cele cinci puncte ale planului, care au fost aflate de specialiştii români de contra informaţii ai Ministerului Apărării Naţionale şi ai DSS-ului de atunci:
Punctul 1. Preluarea controlului armatei şi securităţii de un alt ofiţer român racolat de organele sovietice.
Punctul 2. Crearea unui Front al Salvării Naţionale. Care, în planurile Kremlinului, avea aceeaşi titulatură pentru preluarea puterii în Grecia şi Spania.
Ne puteți urmări și pe Google News
Punctul 3. Atragerea simpatiei internaţionale prin lansarea zvonurilor că zeci de mii de oameni au fost ucişi de străini, aflaţi în ajutorul lui Ceauşescu.
Punctul 4. Informarea permanentă a Moscovei cu stadiul loviturii de stat.
Punctul 5. Solicitarea intervenţiei militare a URSS, în cazul în care succesul loviturii de stat nu ar fi fost clar. Toate s-au împlinit în decembrie 1989!
Ajutorul străin a fost acordat, după întâlnirile care au loc pe 6 decembrie la Kiev, între Gorbaciov şi Mitterand. Dar mai ales întâlnirea celebră de la Malta, între 2-3 decembrie, între Gorbaciov şi Bush. Apropo de Malta, ca un aspect inedit, Ion Cristoiu, în marele patos al lui, s-a dus în Malta. Şi a descoperit un lucru extraordinar. Că, în faţa golfului în care s-au întâlnit Bush şi Gorbaciov, există un monument, în cinstea acestei întâlniri. Şi ştiţi ce scrie pe acel monument ridicat în cinstea acestei întâlniri epocale? „Sârşitul Războiului Rece”. Şi e scris în malteză, engleză şi rusă. „Aici s-a sfârşit războiul rece”. Deci se recunoaşte clar întâlnirea de la Malta dintre Gorbaciov şi Bush din 2-3 decembrie. Aici a avut loc prin împărţirea sferei de influenţă şi sfârşirea Războiului Rece.
Recomandările noastre
