Editura Evenimentul si Capital

Mai avem nevoie de profesori și de controlori pe autobuze? | EDITORIALUL EVZ

Simona Ionescu
Autor: | | 15 Comentarii | 3521 Vizualizari

Prin meseria pe care o practică, pe jurnalist trebuie să-l caracterizeze două lucruri: responsabilitatea față de textul înfățișat publicului și bunacredință. O documentare insuficientă pe un subiect poate cauza prejudicii mari, inclusiv ziarului, site-ului sau televiziunii unde lucrează.

 În ultimii ani, pe lângă mass-media și-au făcut loc cu mare succes rețelele sociale, mai ales Facebook. Aici oricine poate scrie orice, de la prezentări de produse, declarații de dragoste sau poze cu comentarii haioase, la opinii politice, informații din instituții sau dezvăluiri despre X sau Y. Nimeni nu are nicio responsabilitate pentru afirmații, chiar dacă există o reglementare a unor magistrați care au decis că Facebook este spațiu public și cade sub incidența legii. Cu greu, însă, persoanele lezate reacționează prin declarații sau se duc să depună plângere la Parchet sau să dea în judecată un individ care le-a făcut praf imaginea pe rețelele de socializare, chiar și atunci când minciuna a fost preluată de televiziuni. Din momentul în care media a preluat știrea deformată și a „îmbogățit-o ” cu comentarii neprofesioniste, publicul o percepe ca pe un adevăr. Cea mai mare prostie pe care am auzit-o la unii jurnaliști tineri, și habar n-am cine le-a băgat-o în cap, este formula „Să nu lași adevărul să-ți strice o știre bună”. Nu e locul aici ca să dezvolt subiectul, dar cazurile la care mă voi referi demonstrează cum adevărul ar fi fost o piedică în calea senzaționalului și al interesului de a manipula.

1. Scandalul provocat despre Colegiul Tudor Vianu și profesorul de matematică, plecat de la o postare de pe Facebook. Jurnalismul n-avea ce căuta aici, în sensul de a prelua fără o minimă verificare întâmplarea semnalată de o sursă necunoscută. Era vorba de un segment important – educația școlară, nu de un cancan de divertisment.

Televiziunile nu au procedat corect difuzând o știre cu caracter veridic doar după două postări de pe rețeaua de socializare, vizibil situate de aceeași parte a baricadei și fără ca reporterii să încerce să afle și opinia elevilor, a părinților și a profesorilor din liceul respectiv, o școală de elită a Capitalei.

În prima fază, știrea tv s-a rostogolit și pe site-uri și a provocat isterie pe rețeaua de socializare. Profesorul de mate, antrenorul unor generații întregi de olimpici, fusese făcut praf în câteva ore de câteva fraze scrise de o femeie care s-a prezentat drept „mamă” și nu patroana unei școli private, prietenă și colegă de instituție cu profesorul de istorie care i-a ținut isonul pe Facebook, devenind „a doua sursă” care confirma întâmplarea cu elevul umilit de dascăl. Lucrurile au început să se lămurească atunci când jurnaliștii din presa scrisă au ieșit cu documentări serioase despre subiect pe site-urile ziarelor de sâmbătă.

Rămâne însă o problemă care ar trebui dezbătută la modul serios: Oare această întâmplare nu va crea precedent în mediul școlar și să ne trezim cu elevi care-și acuză profesorii pe rețelele de socializare ca să-i pedepsească pentru că le-a dat notă mică sau pentru observații care le-au lezat orgoliul de adolescent? Mie mi-a plăcut cum a acționat Consiliul Național al Elevilor ori de câte ori au fost probleme între corpul profesoral și liceeni. Mi se pare că asta e calea corectă și nu trebuie intervenit din afară decât atunci când între cele două tabere se cască un hău. Cu salarii mici, cu frica de a nu supăra elevii și cu riscul de a fi supuși oricând unui linșaj mediatic, riscăm să rămânem fără dascăli în învățământul de stat.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate