Petre Podea este unul dintre cei mai „ieftini” magistraţi din istoria DNA. El facilita sentinţe favorabile pentru 3.000 de lei, nici jumătate din salariul său.

Curtea de Apel Bucureşti a  decis săptămâna trecută condamnarea judecătorului Petre Podea, de la Tribunalul Prahova, la doi ani de închisoare cu suspendare pentru trafic de influenţă şi dare de mită. Complicele său, afaceristul George Sorin Florea a primit tot doi ani de închisoare cu suspendare pentru cumpărare de influnţă. Deciziile nu sunt definitive şi pot fi contestate la Curtea Supremă.

Relaţiile dintre afacerişti, interlopi şi magistraţii din justiţia prahoveană au atins noi culmi, odată cu trimiterea în judecată a lui Petre Podea (62 de ani), judecător suspendat de la Tribunalul Prahova. Şpăgile şi atenţiile pentru eliberarea din arest a unor cunoştinţe comune sunt de tot râsul. Două - trei mii de lei, apoi câteva comisioane, două - trei kilograme de carne pentru cârnaţi, ceva „şoricel mai frăgezel”, sau „nişte smântânică, acolo”.

Fost ofiţer de Securitate

Datele apar în rechizitoriul DNA prin care a fost trimis în judecată magistratul care a intervenit la o colegă, de la Judecătorie Ploieşti, pentru a-l elibera condiţionat pe deţinutul Niculae Bordeanu. Podea, fost ofiţer de Securitate, a fost coleg de complet cu judecătorul Dumitru Rebegea, anchetat pentru corupţie după ce i-a pus în libertate pe temuţii intelopi Florin Pîrjol, zis „Ghenosu” şi Sandu Zamfir, zis „Austrianu”. Filiera eliberărilor dubioase de la Tribunalul Prahova a fost oprită în februarie 2013, atunci când judecătoarea Corina Anca a refuzat net promisiunea de şpagă. Podea a fost înregistrat atunci când îi cerea să-l pună în libertate pe Bordeanu. „Păi tu m-ai...ţiam zis, am vrut să-ţi dau şi numărul de dosar şi tot şi tu ai zis «Lasă, dă-mi numai numele». Şi ţi-am zis numele. Uită-te şi tu astăzi şi vezi poate să-i...să-i admiteţi, decât să-i admiteţi ăsta. Că eu dacă nu-i admiţi, chiar dacă face recurs, eu în trei zile, eu sunt de serviciu în perioada aia, eu o rezolvăm... şi dacă trebuie ceva?... Ai înţeles...? Să-mi zici, ca să ştiu... Că dacă se poate...sau dacă nu, dă-l în p... măsii,” explica Petru. Într-o altă convorbire, judecătorul deplânge vremurile trecute când funcţiona un adevărat mecanism între magistraţi, avocaţi şi înculpaţi, înspre binele tuturor, fără teama de a fi interceptat şi pârât la DNA . „Bă, eu nu mai ştiu cum să vorbesc cu oamenii în ultima vreme şi mai ales cu colegii mei. Nu mai e pleiada aia a noastră, cum vorbeam noi între noi, deschis. Te rog să mă crezi”, se destăinuia judecătorul.

Cazierul hoţului 

Cel care trebuia eliberat era Niculae Bordeanu, contabilul afaceristului George Sorin Florea, cel care furniza produse alimentare judecătorului corupt. Contabilul nu îndeplinea condiţiile de eliberare condiţionată deoarece avea cazier, fiind în trecut condamnat de trei ori pentru furt. Bordeanu era condamnat la doi ani de închisoare după ce a condus în stare de ebrietate un autoturism. Corina Anca a respins, pe 27 decembrie 2012, cererea de eliberare condiţionată, făcută de Bordeanu. Pe 31 ianuarie, dosarul a ajuns, în recurs, la Tribunalul Prahova, fix la completul lui Podea. Instanţa a respins cererea de punere în libertate, dar a redus termenul pentru a face o nouă cerere de eliberare condiţionată. Pe 1 februarie, Podea a fost reţinut de DNA.

„Aş vrea 2-3 kile de carne, pentru cârnaţi”

Pe 21 decembrie 2012, judecătorul Petre Podea îl sună pe George Sorin Florea, om de afaceri din Ploieşti, şeful deţinutului Nicolae Bordeanu: Petre Podea: Da...Măi, măi Sorine. Te-am sunat să-ţi spun că sunt excelenţi ăia, iar frigul le-a făcut, eu l-am lăsat acum puţin să dea un pic de zăpadă pe el, să-l bag şi eu în casă.

George Florea: Da, da

P.P.: Fii atent că a...am o problemă. Am o problemă.

G. F.: Ziceţi-mi, ca să-mi dau seama.

P.P.: Trebuie să mă duc de Revelion undeva. Aşa ...şi vreau să iau nişte carne să mai fac nişte cârnaţi, că dacă mă duc acolo..ştii

G. F.: Au...

P.P.: Şi, mai găsim şi noi de cumpărat...

G. F.: Cum, Doamne!

P.P.: Nişte...d’ astea...cum se cheamă...nişte şorici?

G. F.: Au!!

P.P: Greu, nu?

G. F.: Nu ştiu, nu ştiu...Dacă era marfa mea, ştiam.

P.P.: Am înţeles. Ştiu iubitule. Dar ştii ce n-am eu...timp. N-am timp să mă duc să caut. Şi de aia voiam să...

G. F.: Mă descurc eu.

P.P.: Aşa.

G. F.: Mă descurc eu.

P.P.: Deci nişte şoricel mai frăgezel, aşa, mai grăsuţ...Şi nişte carne de cârnaţi, aşa, vreo 2- 3 kile de carne, să mai fac nişte cârnaţi.

G. F.: Rezolvăm, nu-i nicio problemă...

SMS-ul din închisoare

Niculae Bordeanu i-a transmis, pe 28 decembrie 2012, din închisoare, un mesaj telefonic şefului său, nemulţumit că nu a fost eliberat: „Vă mulţumesc pentru cadoul făcut. Asta este mulţumirea atâtor ani în care am muncit pentru voi. Nicu Bordeanu”. Petre Podea are o discuţie telefonică, pe 22 ianuarie 2012, cu George Sorin Florea şi îi cerea să-i găsească flori pentru ziua soţiei. Petre Podea: „Un coş, dar nu vreau tărcătură, nu vreau aşa, vreau ori trandafiri roz dacă găseşte, ori albi, dar aş prefera nişte trandafiri roz sau nişte, cum se numesc, crizantemele alea olandeze, că şi alea ţin mult, cu preponderenţă albe, da’ frumos ar fi nişte tradafiri roz. Deci, un coşuleţ frumos că e ziua lu’ nevastă-mea şi vreau să fie ceva frumos. Ia şi tu ceva frumos, ştii că nu...banca plăteşte...nu e...”