La două zile după alegerile germane care au reconfirmat poziția de Cancelar pentru a patra oară pentru Angela Merkel, Președintele Franței, Emmanuel Macron, a prezentat la Sorbona viziunea sa despre viitorul Europei.
În spațiul creat de alegerile germane, dar și de dorința Germaniei de a lăsa Franța să-și rezolve problemele interne pe piața muncii, dându-i lui Macron întâietatea în proiectul european pentru a obține sprijinul popular pentru reformele dure necesare reașezării economice riguroase a Franței, Președintele Franței a lansat cea mai puternică viziune integraționistă europeană, dând și un șah puternic Angelei Merkel prin proiectul desenat.
Emmanuel Macron este în faza cea mai delicată a Președinției sale când, chiar după prima lună de la preluarea puterii la nivel parlamentar și prezidențial, a început cea mai dură reformă necesară Franței, uzând în două luni circa 14% din zestrea credibilității sale. Reforma muncii este principalul pas în erodarea substanțială a poziției de forță a sindicatelor franceze în raport cu angajatorii și în societate, în general, știut fiind caracteristica franceză în care sindicatele extrem de puternice sunt patroni în structuri economice monopoliste, prin intermediul cărora pot paraliza statul. E vorba, firește, de domeniul transporturilor, cu precădere, transportul feroviar de viteză și cel aerian. Ei bine, reforma muncii în Franța este una cu impact european și presupune distrugerea unui al doilea mit al vârstei de aur a europenismului în faza de extindere și adâncire a integrării, după multiculturalism, respectiv mitul statului bunăstării.
Ei bine, nivelul economic contemporan, nivelul datoriilor suverane și perspectiva noii crize economice care vine subliniază faptul că prestațiile sociale ale statului bunăstării nu mai sunt sustenabile economic, mai mult, efectele secundare ale nemuncii produse de acest sistem sunt atât de importante încât întregul eșafodaj se prăbușește și nu mai are drept de recurs. De aceea politica economică a lui Macron este salutată de Germania și de întreaga Europă ca semnal al revenirii la rigoare și criterii economice stricte, poate la un semestru european – verificările periodice ale deficitului structural – care să permită forme de sechestrare și control european asupra deficitelor și cheltuielilor statelor membre, o formă de a contracara efectele datoriilor suverane și ale crizelor ce vin.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pe fondul soluționării acestei probleme, spațiul de mișcare al lui Emmanuel Macron pe temele afacerilor europene a fost mult mai larg și nesancționat de nimeni. Iar proiectul-viziune de la Sorbona este unul cu adevărat novator, cu impact major, chiar excesiv, asupra coeziunii Europei actuale, și cu posibilitatea de a crea reacții dure chiar în nucleul binomului franco-german. Macron propune nu numai federalism european, dar chiar trecerea de la o construcție post-modernă la un adevărat statalism european.
Suveranitatea europeană propusă de Macron, alături de celelalte elemente ale integrării europene mai profunde, pe baze liberale, lansează crearea statului european ca actor din spectrul realismului dur și pur al epocii pe care o traversăm, al politicii de putere, prin care statele sunt dublate de construcția Statului european care preia din atributele securității, apărării, finanțelor și taxării, modernizării și saltului de la o generație energetică la următoarea, fără emisii de carbon, practic peste noapte. O dublare, suprapunere și transmitere de atribuții care, altfel, ar trebui realizată printr-un nou Tratat european, dar într-o epocă în care orice asemenea întreprindere e sortită eșecului, realist vorbind, la nivelul celor 28, dacă nu ar exista amenințarea directă a formulelor de integrare parțială a cercurilor de state din „miezul tare” european, care ar merge mai departe abandonând periferia retractilă care ar refuza proiectul.
Atrăgător ca exercițiu intelectual, ba chiar ca formulă de impunere a regulilor europene în statele mai rebele din Est, proaspăt venite în jocul european și care deja contestă sau interpretează regulile – Polonia, Ungaria, încet-încet și România pe temele justiției, integrității și combaterii corupției – proiectul Macron amenință să devină, prin curajul și acuitatea viziunii de integrare - alții ar spune prin excese și lipsa de realism, un adevărat proiect de scindare al Europei, de creare a faliilor adânci de divizare între statele membre atât de puternice încât să aibă efectul contrar, unul profund centripet. De aceea șahul la doamna Merkel este atât de puternic și reclamă revenirea sa ponderatoare și conservatoare în arenă.
Recomandările noastre
