Președintele francez Emmanuel Macron și-a propus să se alieze cu Germania condusă de Angela Merkel pentru un plan ambițios de dezvoltare a Europei: cele mai puternice țări să o rupă la fugă fără să se uite în spate după vecinii mai împiedicați.

Să-l ascultăm:

„Europa are deja mai multe viteze, deci să nu ne fie frică să o spunem! Să mergem către această diferențiere. Niciun stat nu trebuie să le impiedice pe celelalte să meargă mai repede și mai departe. Ideea că cei care vor mai puțin îi pot bloca pe ceilalți este o erezie”.

Încă una:

”Trebuie să mergem înainte cu cei care vor să avanseze şi să nu fim ţinuţi pe loc de statele care îşi doresc un progres mai lent”

Și ultima:

„Ca sa avansam în Europa, trebuie insa ca cei mai puternici, cei mai ambițioși să avanseze, așa a avansat Europa întotdeauna. Dacă Europa ar fi așteptat întotdeauna după tot clubul, îmi cer iertare să vă spun, nu ați fi aici. Europa s-a născut din ambiția unora care au luat câteodată riscuri nebune și care au urmărit aceste riscuri”

Macron vrea Europa lui „Scapă cine poate!”.

Și vrea ca jumătate de miliard de cetățeni să joace după cum le cântă el și Merkel.

Dar ce să vezi?

Zilele trecute un american l-a scos din minți pe francez.

Îl cheamă Donald Trump și a anunțat că SUA se retrag dintr-o înțelegere încheiată între Iran și SUA-Franța-Rusia-China-Regatul Unit. Înțelegea era că Iranul renunță la programul nuclear, iar puterile internaționale își suspendă sancțiunile împotriva acestuia. Trump spune că totul e o păcăleală pentru că Iranul și-a văzut mai departe de interesele lui.

Macron a turbat.

„Dacă acceptăm că alte mari puteri, inclusiv aliaţi, inclusiv prieteni în cele mai grele momente din istoria noastră, s-au pus în situaţia de a decide pentru diplomaţia noastră, securitatea noastră, uneori supunându-ne la cele mai mari riscuri, atunci noi nu mai suntem suverani”, a spus el, în Germania.

Cine nu ar fi furios în locul lui?

„Condiţia posibilităţii (acestei suveranităţi) este aceea de a refuza ca alţii să decidă în locul nostru”, a mai spus Macron.

Poți să-l contrazici? Le zice bine.

Stai așa, că are și Merkel ceva de spus.

„Europa trebuie să-şi ia destinul în propriile mâini, este provocarea noastră pentru viitor”, a spus ea.

Eu recunosc că nu mai înțeleg nimic.

Dacă Macron nu vrea să-i facă americanul politica externă, de ce-ar trebui românii să-l lase pe Macron să o facă el pe a lor?

Cred că știu răspunsul.

Când a venit la București și s-a întâlnit cu președintele nostru a vorbit de „cooperare” și „proiecte de înfrățire” între cele două țări și a „ridicat paharul” pentru „prietenia” româno-franceză.

Acum, serios, ce era să ne zică?

Să ne ridicăm furcile, suveran, împotriva directivelor europene?

Macron e băiat fain. Nu-ți spune în față că ești un nimeni. Doar te scuipă.