Editura Evenimentul si Capital

Boia: „Monarhia n-are șanse să revină în România”

Lucian Boia (71 de ani), un adept al istoriei inteligente FOTO: FLORIAN SAIU
Autor: | | 12 Comentarii | 1504 Vizualizari

Adept al istoriei inteligente, pe care o disecă aproape chirurgical, pentru a ne-o oferi apoi goală, despuiată de balastul miturilor, Lucian Boia este, de fapt, un gânditor al prezentului. Din când în când, însă, provocat și incitat, totodată, de necunoașterea palpabilă a viitorului, scriitorul forțează un pronostic, plasat - bine-nțeles - într-o sumă de condiționări

Ne-am dat întâlnire la Librăria Humanitas Cișmigiu, în inima tumultoasă a Bucureștiului. Din fața unei ceșcuțe cu cafea, au prins viață întrebările, iar de undeva de deasupra uneia cu ceai, s-au înșirat răspunsurile - sincere, aspre, elementare. Un clipit ușor, mascat într- un efort minim de concentrare, a dat tonul ideilor de mai jos: „Românii sunt în așteptarea unui salvator, pentru că actualul context social - nemulțumitor - generează o astfel de așteptare. Poate fi, însă, extrem de periculos. De regulă, nu nimerești prea bine”. Mă dezmeticesc brusc: „Poți nimeri un dictator”.

Pe chipul lui Lucian Boia ghicesc un zâmbet abia schițat: „Am impresia - fac o glumă amară - că generalul Oprea a mizat pe un asemenea rol, cu punerea în față a interesului național și cu cele patru stele de general ale lui. Trebuie să ne ferim de mitologia asta a salvatorului, să nu cădem în capcană. Salvatori putem să fim noi înșine”.

„Victor Ponta era fragilizat și frustrat”

Mă urmărește încă tragedia tinerilor de la Colectiv, urmată de revolta maselor, de demisia prim-ministrului, de teama lui și de indignarea noastră. Boia rămâne calm: „Cred că Ponta era fragilizat deja. Se simțea frustrat. Mai ales că avuseseră loc și schimbările din fruntea PSD-ului. A fost soluția să scape de necazuri”. Discuția alunecă pe panta veșnicei căutări de soluții și, cum monarhia a câștigat un capital de simpatie important în ultimul timp, lansez întrebarea. Urmată de explicațiile istoricului: „Sunt destul de mulți români care ar înclina spre monarhie. Dar, dacă printr-un miracol, starea s-ar îmbunătăți, cred că interesul lor ar scădea. Nu cred că monarhia are șanse să revină în România, ceea ce nu înseamnă că n-ar fi fost o soluție. Decât cu Iliescu, în 1990, soluția cu Regele Mihai ar fi fost mult mai bună atunci. Dar, odată ce n-a fost, n-a fost și gata”.

Întrebarea care-mi stă pe buze de la început erupe dintr- o dată, repetitiv, pentru că Lucian Boia o preia din zbor: „Sunt oameni care mă contestă, care nu mă consideră un bun român? Hm, sunt unii pe care, în mod normal, ar trebui să-i dau în judecată pentru calomnie. Unii care susțin că eu aș fi plătit din străinătate ca să scriu ce scriu. Asta chiar este o minciună sfruntată. Scriu istoria așa cum o văd, în deplină libertate. Am făcut unele servicii României, scriind și judecând istoria așa cum am făcut-o. Unii au rămas la o formulă de nivel de secol XIX, o istorie naționalistă. Își închipuie că așa ne apărăm nu știu ce drepturi politice... O săși dea seama că fac o istorie desuetă, care nu mai interesează pe nimeni”.

Mihai Viteazul și Premiul Nobel

Odată pornit, Boia pare greu de oprit: „Își închipuie că, dacă spun - exagerând sau chiar mințind - că Mihai Viteazul a făcut unitatea națională, ăsta e un argument în favoarea României. De fapt, nu interesează pe nimeni ce-a făcut sau ce n-a făcut Mihai Viteazu la 1600! Dacă luați istorii ale Europei scrise în Occident, sunt unele în care Mihai Viteazul nu apare nici ca nume măcar. Deci, ar fi mult mai profitabil pentru România să facem o istorie inteligentă, o istorie care să corespundă întrebărilor care se pun astăzi. Pe de-o parte, vrem să ieșim în lume, ne plângem mereu că nu suntem suficient luați în seamă, că nu avem un atât de dorit Premiu Nobel - bun, dar, ca să meriți...”. Îl întrerup, pripit: „A luat Herta Müller Premiul Nobel pentru Literatură!”. Mă privește circumspect: „Da, dar ea este și nu este româncă. E, de fapt, nemțoaică. Și asta nu convine românilor”.

Încerc să smulg de la reputatul istoric o previziune: situația României peste 20 de ani. Ezită câteva clipe, probabil bombănindu-mă, apoi reia: „Depinde de noi, dar și de mersul general al Europei, al lumii. Aș spune că România ar avea toate șansele să meargă înainte, mai ales că am pornit de undeva de foarte jos. Și, acum, este mai bine decât în anii ’90. Să nu uităm acest lucru. E de presupus, de sperat, că se va lichida măcar parțial sărăcia existentă în prezent. Că ne vom obișnui cu un mod de gândire corespunzător epocii noastre. Adică, mai multă disciplină intelectuală, mai multă vigoare, mai mult spirit civic, respectarea mai strictă a regulilor”.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate