Editura Evenimentul si Capital

Lovitura de stat a lui Ion Iliescu, îngropată de procurorii militari | ANTI-OPINIE

Mirel Curea
Autor: | | 1 Comentarii | 1973 Vizualizari

Printr-un fel de referat școlăresc, întocmit parcă de un elev al unei instituții ajutătoare, procurorii militari ai Înaltei Curți de Casație și Justiție au clasat dosarul așa-zisei Revoluții din decembrie 1989.

Lunga istorie a acestui dosar este cunoscută, a fost mutat de colo- colo, a fost aruncat ca o grenadă cu cuiul scos de la un parchet la altul, dosarele componente au fost când disjunse, când comasate, în toată istoria asta a fost menținută deliberat o vraiște totală. Asta până în anul 2011, când CEDO a arătat printr-o decizie că o „amnistie faţă de aceste crime este incompatibilă cu datoria statului român de a investiga acte de tortură şi cu lupta împotriva impunităţii pentru crime internaţionale”. Strâns astfel cu ușa, statul român s-a angajat imediat să urgenteze cercetările. S-a stabilit chiar și un program pe etape, în măsură să ducă la finalizarea dosarului și trimiterea lui în judecată. Parchetul General s-a obligat printr-un calendar precis să ancheteze crimele din decembrie 1989 și, până la sfârșitul anului 2013, să stabilească „implicarea decidenţilor politici”.

Motivele pentru care procurorii au clasat pe tipuri infracțiunile care s-au comis în timpul și în legătură cu evenimentele din decembrie 1989, chiar dacă sub ochii supravegherii speciale a Serviciului de Executări de pe lângă Consiliul Europei, sunt din categoria consacrată de celebrul banc, „am avut niște bile, unele s-au pierdut, celelalte s-au stricat”. Sigur, dacă aceste fapte penale sunt evaluate singular, în afara contextului general în care ele s-au petrecut, clasările pot părea temeinice. Așa este, infracţiunile de omor, ucidere din culpă, vătămare corporală și lipsire de libertate, ca să mă refer doar la cele mai grave dintre acelea petrecute în ceea ce ne încăpățânăm să numim revoluție, sunt toate cu termenul de prescripție împlinit. Privite, însă, în ansamblul lor, ele nu mai pot fi apreciate ca fapte penale separate, fără fond cauzal comun, întâmplător săvârșite în același interval de timp, al sfârșitului lunii decembrie, anul 1989. Tocmai acest fond a fost evitat de procurorii militari ai ÎCCJ. Dacă miile de infracțiuni ar fi fost tratate unitar, privite în ansamblu lor, ar fi reieșit lesne implicarea decidenților politici, așa cum se și angajase PG în fața CEDO, căci acesta a fost numitorul comun: scenariul unic, decis politic, la vârf. Ar fi devenit evident că victimele de după 22 decembrie au căzut din cauze imputabile penal noii conduceri de atunci, clicii lui Ion Iliescu. Doar ei au fost singurii autori-beneficiari ai haosului criminal dirijat, menit să treacă drept revoluție în regulă, nu lovitură de stat dată regimului lui Ceaușescu din interiorul PCR, al Armatei și Securității, cu sprijin extern. Astfel privite, faptele din acea perioadă devin infracțiuni împotriva umanității, iar aceasta categorie stă sub semnul imprescriptibilității.

Atunci, de ce clasarea dosarului? Pentru că astfel, așezarea democrației românești pe o imensă miciună, aceea a revoluției, capătă consacrare oficială definitivă. Pentru că rezolvarea în instanță a unui asemnea dosar ar fi pulverizat teza „Revoluția din 22 Decembrie 1989”, ar fi scos-o din zona polemicii, iar în manualele de istorie acest eveniment ar fi trebuit redenumit “Lovitura de Stat din 22 Decembrie 1989”.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate