Editura Evenimentul si Capital

Logodnica - uluitoarea poveste de dragoste dintre o moldoveancă orfană și un regizor irlandez. Fragment în premieră

Doina Ruști - scriitoare
Autor: | | 0 Comentarii | 776 Vizualizari

Scris în trei luni, romanul Logodnica (Editura Polirom) nu este doar povestea de iubire a lui David, ci şi o parabolă despre Est şi Vest, despre extremele Europei

David s-a născut la Belfast, dar este cetățean norvegian. Alisa are sânge rusesc, dar se consideră moldoveancă din Chișinău. David n-a vorbit niciodată irlandeza, căci este britanic, protestant din Irlanda de Nord. Alisa vorbește românește, cu toate că se consideră rusoaică sută la sută. El a avut o copilărie cu bombe și lupte de stradă. Ea este o orfană  din Ungheni. La un moment dat se întâlnesc, iar drumurile lor trec prin București.

„David Kinsella este un regizor britanic, stabilit în Norvegia. De fapt, prin sînge este irlandez, plin de pasiune, ca toţi fidelii Sfîntului Patrick, dar a ales să-şi potolească temperamentul de foc în liniştita şi calma Norvegie, care l-a adoptat. Regizor de succes, David este legat şi de România, unde are mulţi prieteni care îi cunosc viaţa şi pasiunile. Iar una dintre aceste pasiuni a vrut să-i fie transformată într-o carte. Fără ezitare, gîndul m-a dus la Doina Ruşti, stăpîna cuvintelor şi a poveştilor care te fascinează. Ca noi toţi, şi David a fost cucerit de farmecul ei narativ şi-a rugat-o să-i scrie povestea de dragoste. Altcineva vede uneori mai bine decît tine cheile ascunse într-o serie de întîmplări. Însă nu acesta a fost motivul principal al lui David. El a vrut să experimenteze condiţia de personaj. Să simtă pe propria piele ochii necruţători ai spectatorului. Desigur, şi-a închipuit că Doina va urmări faptele pe care el însuşi i le mărturisise, lucru imposibil, avînd în vedere originalitatea ei ieşită din comun. «Ce poveste este aceea, a întrebat ea, spusă pe o singură voce? Orice iubire presupune un EL şi o EA, două puncte de vedere.» Prin urmare, Doina a scris un roman admirabil, din două confesiuni, pe cît de diferite, pe atît de legate.

Scris în trei luni, romanul Logodnica nu este doar povestea de iubire a lui David, ci şi o parabolă despre Est şi Vest, despre extremele Europei.” (Dan Burlac)

 „Doina Ruşti are capacitatea rară de a surprinde ipocrizia indivizilor şi a societăţii, sub cele mai inofensive forme, dar care, sub lentoarea derulării epice, are o funcţie constant erozivă. O scriitură picturală (prin comparaţia perfect utilizată) şi cinematografică prin amploare.” (Ramón Acín, Turia)

Doina Ruşti este una dintre cele mai apreciate voci feminine ale literaturii contemporane. Tradusă în numeroase limbi, invitată la evenimente internaţionale, s-a impus în special prin romanele cu tematică diversă şi construcţie solidă. Dintre romanele sale, unele reeditate în colecţia Top 10+, amintim Fantoma din moară (2008), roman amplu despre comunismul românesc, distins cu Premiul pentru Proză al USR, Zogru (2006) şi Lizoanca la 11 ani (2009, reeditat în 2017 la Editura Polirom cu titlul Lizoanca) – recompensat cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. Manuscrisul fanariot (2015) şi Mîţa Vinerii (2017), două bestselleruri, au deschis seria ficţiunii istorice. Doina Ruşti trăieşte în Bucureşti, este profesor universitar şi scenarist. Pagină web: http://doinarusti.ro.

Fragment în premieră

Apoi a venit telefonul.

Eram la Aki Haugstad, pentru cină. Andres ceruse voie proprietarului să-și exerseze talentele și tocmai clămpănea pianul. Are o voce înaltă și caldă, care pare ținută într-un borcan cu jeleu. Mai erau cu noi niște actrițe, care filmaseră în ziua aceea. Lumina albă a serii de aprilie îmi dă întotdeauna un sentiment de stabilitate. Tocmai de-aia telefonul Alisei m-a luat prin surprindere. De la primele cuvinte a început să plângă. Vorbea greu, iar din când în când îi scăpa câte un cuvânt românesc. Când e supărată vorbește românește. Dacă stau să mă gândesc, și acesta este unul dintre multele lucruri anormale, căci, după cum se știe, înjurăturile se spun întotdeauna în limba maternă.

— A murit bunica, David! Iartă-mă David, sunt la pământ! Nu mă așteptam ca ea să plece! Îți dai seama, David, n-o s-o mai văd niciodată!

Vorbea adeseori despre bunică, cea care îi lăsase moștenire filozofia kiraw-ului nepieritor. Am ascultat-o câteva minute, apoi am întrebat-o dacă puteam să fac ceva pentru ea. Eram, fără să vreau, mișcat. Nu suport să aud lume plângând. Mai ales la telefon.

— Mi-e rușine să-ți spun, David, am nevoie de 600 de euro ca s-o înmormântez. Bineînțeles, nu am banii ăștia.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate