Editura Evenimentul si Capital

Locul de la Mânăstirea Văratec în care stăteau la povești Eminescu și Creangă

La intrarea în Mânăstirea Văratec se afl ă statuia Maicii Safta Brâncoveanu
Autor: | | 1 Comentarii | 683 Vizualizari

La intrarea în cel mai mare ansamblu monahal de maici din România se afl a hanul în care Mihai Eminescu a creat versurile poemului „Călin file din poveste”. Casa în care locuia poetul național a devenit o ruină

Pornind de la o legendă locală, transmisă de-a lungul veacurilor de oamenii locului, reporterii „Evenimentul zilei” au descoperit, lângă Mănăstirea Văratec, din județul Neamț, locul în care se afla, altădată, un han. Oamenii spun că acolo se întâlneau, în secolul al XIX-lea, Mihai Eminescu și Ion Creangă. Hanul este pomenit atât de sătenii din Văratec cât și de o monografie, din anul 1930, pe care am găsit-o în casa profesorului Adrian Gărbuleț, cel care a pus umărul la înființarea muzeului mănăstirii. Vechiul local se află în apropierea celebrilor Codrii de Aramă și a Pădurii de Argint și e locul în care poetul nostru național a conceput opera „Călin file din poveste”.


FOTO; Casa Maicii Asinefta Ermoghin, în care era găzduit Mihai Eminescu  stă să se prăbușească



Cea mai mare mânăstire de maici

Pe drumul care pleacă din Târgu Neamț și trece pe lângă Humuleștiul natal al lui Ion Creangă, cale de 12 kilometri, se ajunge în satul Văratec, comuna Agapia. Intrarea pe teritoriul administrativ al mânăstirii se face pe sub o poartă din lemn denumită, în trecut, „Poarta țarnei”. O liniște de un nefiresc aparte te cuprinde atunci când pășești, cu sfioșenia unui pelerin, pe tărâmul celei mai mari mănăstiri de maici, care numără în jur de 400 de suflete.


FOTO: Mormântul Veronicăi Micle, de la Mânăstirea Văratec. Pe placa funerară sunt inscripționate versurile: „Și pulbere, țărînă din tine se alege/ Căci asta e a lumii nestrămutată lege/ Nimicul te aduce, nimicul te reia/Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea”



În satul maicilor, întins de jur-împrejurul ansamblului monahal, legătura spirituală cu Dumnezeu este, parcă, cu atât mai întărită de amintirea și spiritul lui Mihai Eminescu.

În lăcașul de cult nu se discută despre casa lui Eminescu

Când ajungea acolo, marele nostru poet național o putea avea aproape pe cea față de care a nutrit o dragoste neîmplinită: poeta Veronica Micle. Povestea tristă a celor doi și dragostea lor neîmplinită este completată, însă, și de cea a casei în care locuia, uneori, poetul nostru național, aflată acum într-o stare jalnică.

Intrarea în mânăstire se face pe sub o boltă din piatră. În față te întâmpină statuia Maicii Safta Brâncoveanu (1778 - august 1857), neam de domnitor care a donat o parte din moșii și bijuteriile sfântului lăcaș. În interior se mai află moaștele Sfântului Iosif și muzeul mănăstirii. Acolo am întrebat de casa în care a locuit Mihai Eminescu. Privind una către alta, două măicuțe ne-au spus că se află într-un loc închis publicului.

La ieșirea din mânăstirea am mers pe strada Veronica Micle, până la mormântul poetei, din curtea bisericii „Sf.Ioan Botezătorul”. La întoarcere, o maică ne-a indicat, totuși, și cum să ajungem la „casa lui Eminescu”. Pe lângă gardul din stânga mânăstirii, o stradă duce la o altă biserică, pe dreapta, în spatele căreia se află cimitirul lăcașului de cult. În spatele ansamblului de morminte, unele adevărate monumente funerare, treci pe lângă o grămadă de gunoi și ajungi la o casă dărăpănată, situată într-o poiană. Acolo a locuit Maica Asinefta Ermoghin, care, conform mărturiilor măicuțelor, l-a găzduit pe Eminescu, începând din anul 1874. Poetul venea în acel loc periodic și era vizitat de Ion Creangă. Așa cum aveam să aflăm de la unii dintre bătrânii satului, cei doi stăteau la un pahar de vin la un han de la intrarea în mânăstire.


FOTO: Ion „Jean” Necula (foto stânga) proprietarul pensiunii „Codrii de Aramă” ne-a arătat beciul afl at, odinioară, sub hanul în care se întâlneau Eminescu și Creangă



Fostul han, pomenit într-o veche monografie a mânăstirii

Hanul la care se întâlneau Eminescu și Creangă este indicat în „monografia Mănăstirii Văratec” scrisă, în 1930, de Aneta Ionescu: „Sus pe un dâmb, pe partea dreaptă, e un han vechi, în care, de mulți ani, sătenii petrec sărbătorile în cântec și jocuri”. Acolo se află, acum, Pensiunea „Codrii de Aramă”. Din vechiul han a rămas doar beciul, pe care proprietarul, Ion Necula, un marinar îndrăgostit de acele locuri, vrea să îl reamenajeze. E mândru că de la terasa lui se văd Codrii de Aramă, în fapt pădurea de stejari de pe Dealul Filiorului. Mai în jos se află un codru de mesteceni, care, sub condeiul lui Eminescu, a devenit Pădurea de Argint, în „Călin file din poveste”.




Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate