Editura Evenimentul si Capital

Povestea lui Ismo Laaksonen, finlandezul din Karelia. Leii sunt în formă, Săgetătorii sunt optimiști

Autor: | | 0 Comentarii | 3997 Vizualizari

Pe 21 martie s-au născut Johan Sebastian Bach, Modest Mussorski, Benito Pablo Juarez, Ayrton Senna, Timothy Dalton, John Rockefeller, Ştefan Ciubotăraşu, Valentin Gheorghiu, Călin Gruia.

În calendarul creştin-ortodox sunt Sfinţii Iacob Mărturisitorul, Toma Ierarhul, Serapion. Nimic în ”Kalendar”.

„Evenimentul Zilei” din 21 martie 1989 – Primul Ministru al Australiei, Bob Hawke, plânge în direct la o emisiune de televiziune, mulţumindu-i soţiei sale care l-a iertat pentru un adulter, promițîndu-i că de atunci încolo o să fie cuminte, nu o să mai umble după alte femei. Se pare că a fost prima dată când un politician important a plâns în direct, dar a avut un enorm succes şi un rating uriaş. În câteva zile intenția de vot în favoarea politicianului a crescut cu 15 procente. Auziţi, 15 procente! De atunci procedeul s-a răspândit. Se pare că orice politician de vârf trebuie să plângă în direct, la televizor, măcar o dată! Plâns de crocodil, pentru procente... Sursă ”Book of Days”, pagina 147.

 

Într-o zăpăceală tipic finică, de equinox, au trecut ca fulgerul prin pustnicia mea, prietenii mei finlandezi. A fost un carusel de călugărași ai lui Cristian, finlandezi mirosind a Nord, a zăpadă și cățeii mei, care fugeau să se joace cu toată lumea. Pekka, șeful tribului finic, prietenul meu, a apucat să-mi spună o poveste. Să nu uit - să nu faceți cumva marea greșeală să-i numiți pe finlandezi scandinavi. Este ca și cum le-ați spune iranienilor – arabi! Ei sunt finici și sunt foarte mândri de asta!

 

Finlandezii monitorizează foarte atent situația din România. Este vorba de cherestea, dar și de un interes academic al lui Pekka – el este unul dintre cei mai buni sociologi ai Nordului. În trei vorbe Pekka mi-a rezumat situația politică, economică și socială din România. Este adevărată vorba că de pe marginea terenului se vede mai bine, iar din tribune și mai bine. Iar Pekka este un profesionist. M-am lămurit și eu, că nu am televizor, adică mai bine, că aș fi fost aiurit total.

 

Și am ascultat o poveste, povestea lui Ismo Laaksonen, finlandezul din Karelia. Ismo era din Karelia, din Uhtua, astăzi Kalevala. Regiune ocupată de sovietici după sângerosul Război de iarnă, septembrie 1939 - martie 1940. Laaksonen, un adolescent, fuge din calea rușilor, dar tot ce avea rămâne în urma lui. Singura lui dorință era să se întoarcă acasă, în Uhtua. În mai 1945, la terminarea războiului în Europa, avea 22 de ani. În Nord războiul a mai mocnit până la jumătatea anului 1946, îmi spune Pekka, finlandezii nu se împăcaseră cu gândul că rușii le ocupaseră pământurile. Cel mai îndârjit era Ismo. A început să răspândească zvonuri cum că este sigur că teritoriul ocupat de sovietici o să fie retrocedat, ca dovadă de prietenie. Să ne amintim că până la revoluția bolșevică rusă, Finlanda a fost un ducat în compoziția țaratului rus. Mai mult, a avut ideea unui fond de asistență și prietenie. Mai întâi el colecta banii, apoi prietenii, când s-au strâns suficienți bani a devenit o afacere cu angajați și articole în ziare. Motorul strângerii de fonduri era patriotismul. Agenții care colectau banii erau îmbrăcați sărăcăcios, aleși dintre cei mai slabi și mai loviți de soartă. Toți aveau o poveste dureroasă, toți proveneau din Karelia ocupată. Cum să nu le dai bani? Cum am dat și eu bani, la început, basarabenilor. S-au strâns mulți bani, foarte mulți, Pekka crede că de ordinul sutelor de milioane de dolari. Războiul s-a sfârșit de tot și URSS nici gând să dea înapoi Karelia. Atunci, toți banii adunați au fost investiți în industria lemnului și în telecomunicații. Cei care au dat banii, nu au avut nimic de obiectat, dar au inventat vodca ”Finlandia” pe care o beau, de necaz și în ziua de astăzi. Necazul, nu după bani, ci după Karelia ocupată de ruși. Ismo nu s-a atins de un ban, nu și-a luat nici măcar o pereche de ciorapi, banii erau pentru reinstalarea refugiaților în Karelia. Fapt care nu s-a produs niciodată!

 

Ismo Laaksonen este numit de guvern, ca recompensă, ceva la ambasada Finlandei din Japonia. Bucătar, paznic sau șofer, că nu se pricepea la nimic, doar își iubea țara, pământul natal. Acolo Ismo dă cu ochii de electronică, de primele radiouri portabile. Și are o idee, cu care se întoarce acasă, în Finlanda. Peste ani de zile ideea aceea s-a numit NOKIA. Acum finlandezi vor să-i ridice o statuie, ca unui vizionar, care, într-o perioadă tulbure a concentrat capitalul, a creat locuri de muncă și a dat de lucru multor finlandezi.

 

Tribul de blonzi a plecat în lătrăturile de regret ale cățelușelor, ambalând puternicele motoare ale celor două microbuze Volvo, comandă specială, caravană sociologică. Pekka a mai făcut rost de un grant și își scoate tribul în Sud, la soare. Nu mi-a spus unde pleacă, dar peste vreo lună-două o să se întoarcă tot pe aici.

 

Am pus pe net numele lui Ismo Laaksonen – nu am găsit nimic, adică nimic de înțeles, totul este în finlandeză, o limbă înrudită, de departe cu maghiara. Ugro-finică. Dar parcă Ismo Laaksonen este un medic terapeut, nu un vizionar. Unghiuri de vedere, prezentul acoperă trecutul, chiar glorios.

 

Acum vă rog să mă scuzați, îi pregătesc pe protosinghelul Cristian și pe călugărașii lui de plecare, le fac senvișuri cu pate vegetal, măsline, roșii și castraveți murați și le pregătesc sticle de apă și una de cafea. Un vecin, un prieten s-a oferit să-i ducă înapoi, pe gratis, la marea mânăstire pe care o slujesc, are un VW de opt locuri, un Transporter second hand cu care se ajută. Probabil că o să lase vreun pomelnic, pentru acatiste, drept plată, pentru că combustibilul costă și costă cam mult pentru o țară care produce mai mult de jumătate din consum. De ce oare, în România, prețurile se aliniază la nivelul european, iar salariile și pensiile, NU? Bună întrebare!

 

Fiind ziua în care îl pomenim pe marele actor Ștefan Ciubotărașu, nu pot altfel decât să caut și să revăd ”Columna”, un film din anul 1968, al lui Mircea Drăgan, în care el joacă rolul unui tarabostes, Ciungul. În film au mai jucat și frumoasa Antuanella Lualdi și celebrul Amedeo Nazzari. Și, nelipsitul Florin Piersic! Este delicioasă scena dintre Ștefan Ciubotărașu, tarabostele dac și generalul roman Tiberius interpretat de Richard Johnson, după război, amândoi ușor ciupiți de excelentul vin dacic, în care nu se hotărăsc ce să construiască mai întâi - drumuri, apeducte, sau poduri? Se pare că această problemă a rămas moștenire de două mii de ani și nu a fost rezolvată nici până în ziua de astăzi!

 

Cu zâmbetul pe buze și cu încredere și speranță, să fim siguri că mai avem mereu o șansă, doar mâine este, în definitv, o altă zi!

 

 

BERBEC  Concentrează-te, nu te lăsa distras de la scopurile tale, pregăteşte-te pentru un efort necesar, poate de durată. Ține cont și de sensibilitățile celor din jurul tău, nu ești singur pe lume! În propria zodie Berbecii simt un surplus de energie. Berbecii sunt gata de acţiune! Ceea ce încearcă de şase mii de ani să explice astrologii nativilor din zodia Berbecului este că nu trebuie să se repeadă la oricine si oricând. Sigur că este bine să ia viaţa în coarne, dar să fie puţin mai temperaţi în ceea ce priveşte rezolvarea propriilor probleme personale. Viaţa nu este un joc de noroc - să rişte mai puţin. Adică... mai multa diplomaţie şi prudenţă!

 

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate