LECTURĂ. Românii și puterea în Regatul Ungariei medievale

LECTURĂ. Românii și puterea în Regatul Ungariei medievale

Cea de-a doua ediție a volumului „Din mâinile valahilor schismatici...”. Românii și puterea în Regatul Ungariei medievale (secolele XIII-XIV), revăzută și adăugită, lansată la Cluj-Napoca, în prima jumătate a acestei luni de Editura Școala Ardeleană, în cadrul seriei de autor Ioan-Aurel Pop, are drept scop, dincolo de ecourile Centenarului, reconstituirea contextelor și a faptelor istorice care au înfăptuit „mecanismul puterii” în Transilvania (în special) și evidențierea rolului românilor în elaborarea acestui proces.

Un document papal din secolul XIII

În introducerea studiului, Ioan-Aurel Pop devoalează un amănunt deosebit, cu valențe de pledoarie, o remarcabilă invitație la lectură: „Prima parte a titlului lucrării este extrasă dintr-un document papal, referitor la cucerirea unei cetăţi cu teritoriul aparţinător ei, de către o familie nobiliară ajutată de regele Ungariei, cândva, la începutul secolului al XIIIlea (înaintea Conciliului al IVlea de la Lateran, ţinut în 1215), cetate și ţinut preluate «din mâinile românilor schismatici ».

Ne puteți urmări și pe Google News

Autorul cărții a subliniat în continuare: „Considerăm că acest eveniment nu este unul izolat, ci simptomatic, făcând parte dintr-o tendinţă mai generală în epocă, observabilă Românii și putere a în Regatul Ungariei medievale după Cruciada a IV-a (1204). Acest moment istoric devine astfel limita cronologică inferioară a cercetării, pentru ca limita superioară să fie domnia de o jumătate de secol a regelui-împărat Sigismund de Luxemburg (1387-1437), confruntat cu grave probleme, de la asalturile otomane asupra Europei creștine până la «erezia » lui Ian Hus și la războaiele husite și de la chestiunea «schismei» Bisericii occidentale până la mișcările sociale intern

„Românii și puterea în Regatul Ungariei medievale...” este, înainte de toate, un act de identitate pe care avem obligația să-l purtăm acum și întotdeauna în buzunarul de la piept. Pentru că nimeni altcineva, niciodată, nu-l va purta în locul nostru.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)