Editura Evenimentul si Capital

LA SFAT CU PSIHIATRUL. Tulburarea borderline, drama oamenilor nesiguri pe ei

Anamaria Ciubara, medic psihiatru
Autor: | | 3 Comentarii | 6249 Vizualizari

Tulburarea de personalitate borderline a stârnit foarte multe controverse legate de denumire, simptome şi, mai ales, privitor la etiopatogenie. Studiile au arătat că această tulburare are, în primul rând, cauze psihologice legate de traume majore apărute în copilărie: abuzuri verbale, fizice, neglijenţă, abandon, abuz sexual.

Conform DSM V (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), borderline este o tulburare de personalitate în care predomină instabilitatea în relaţiile interpersonale, în imaginea de sine, instabilitatea marcată a emoţiilor, impulsivitate în reacţii şi comportament, care încep să se manifeste din adolescenţă şi tinereţe.

La nivelul anului 2016 au fost publicate peste 11.000 de articole de specialitate privind această tulburare, fapt care demonstrează locul important pe care îl ocupă în patologia psihiatrică. În privinţa epidemiologiei, iniţial se consideră că această tulburare apare mult mai frecvent la femei (90%), dar studiile recente au dovedit că frecvenţa este, de fapt, de 3:1 - raport femei/bărbaţi, existând o subdiagnosticare la sexul masculin.

Această tulburarea este mai frecventă decât se crede, cu o prevalenţă care poate ajunge până la 6 % (datele iniţiale arătau o prevalenţa de 1-3%) în populaţia generală şi până la 10-20% în grupul pacienţilor psihiatrici. O problemă majoră, atât din punct de vedere psihiatric cât şi social, este rata foarte crescută de suicid care afectează această categorie de pacienţi, rată care atinge 10-15% (după unii autori chiar 20%).

Criteriile revizuite în DSM V pentru diagnosticul acestei tulburări sunt următoarele:

A. Deficienţe semnificative în funcţionalitatea personalităţii, care se manifestă prin:

1. Deficienţe în funcţionarea sinelui (a sau b):

a. Identitate: sărăcită semnificativ, slab dezvoltată, sau imagine de sine instabilă, adesea asociată cu autocritica excesivă, sentimente cronice de gol interior, status disociativ în situaţii de stres;

b. Dezvoltarea personală: instabilitate în planuri, aspiraţii, valori sau carieră.

2. Deficienţe în relaţiile interpersonale (a sau b):

a. Empatia: incapacitate de a recunoaşte sentimentele şi nevoile altora, asociată cu o hipersensibilitate personală în relaţionarea cu ceilalţi (predispoziţie pentru a se simţi deconsiderat sau insultat); percepţia subiectivă a celorlaţi legată de calităţi sau defecte;

b. Intimitate: relaţii intense, instabile, conflictuale, marcate de neîncredere şi preocupare, dominate de anxietate legată de un real sau imaginar abandon; percepţia relaţiilor apropiate în extreme: ori idealizare, ori desconsiderare totală cu alternarea bruscă a acţiunilor cu implicare totală sau retragere complete.

B. Caracteristici patologice ale personalităţii în următoarele domenii:

1. Afectivitate negativă caracterizată prin:

a. Labilitate emoţională: stări emoţionale instabile şi schimbări frecvente ale dispoziţiei; emoţiile sunt uşor stârnite, intense şi sunt disproporţionate faţă de circumstanţe sau amploarea evenimentelor;

b. Anxietate: sentimente intense de nervozitate, încordare sau panică, de multe ori ca reacţie la relaţiile interpersonale; îngrijorare asupra efectelor negative ale trecutului, experienţelor neplăcute şi posibilităţile viitoare de a trece prin momente negative; senzaţia de frică, teamă, sau se simte ameninţat de incertitudine; teamă de despărţire sau de pierdere a controlului;

c. Insecuritatea legată de despărţire: temeri legate de o eventuală respingere sau despărţire de ceilalţi, asociată cu temeri legate de dependenţă excesivă sau de pierdere completă a autonomiei;

d. Stări depresive: sentimentul frecvent de a fi jos, nefericit sau fără speranţă; dificultate de recuperare după astfel de trăiri; pesimism în privinţa viitorului; sentiment generalizat de ruşine sau jenă; sentimente de inferioritate, autostimă scăzută; gânduri şi acţiuni suicidare.

2. Dezinhibiţie, caracterizată prin:

a. Impulsivitate: acţionarea sub impulsul momentului ca reacţie la diverşi stimuli; acţiunea este de moment, fără un plan şi fără a lua în calcul consecinţele; dificultate în a stabili sau urma un plan; sentimentul de a acţiona urgent pentru a-şi asigura confortul emoţional când este supus unui stress emoţional;

b. Comportament riscant: angajarea în acţiuni periculoase, riscante şi cu potenţial autodistructiv, nenecesare şi fără a lua în calcul consecinţele; lipsa preocupării pentru autocontrol şi negarea realităţii pericolului personal.

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Sănătate

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate