În urmă cu peste un sfert de veac, liceul militar era un coșmar. Acum tinde spre ideal. Copiii sunt frumoși, sănătoși și perfect pregătiți pentru viață. Feriți de droguri și alte mizerii. Privațiunile și servituțile unei educații cazone poate fi o soluție. Pentru cei puternici..

Ce părinte nu și-ar dori ca odrasla sa, la terminare liceului, să aibă la BAC media 9, să știe două limbi străine și să intre, garantat, la facultate. Unde pui că în cei patru ani de liceu a fost îmbrăcat la patru ace, hrănit sănătos, de trei ori pe zi, în regim de restaurant – cu ospătar la masă, after-school obligatoriu, asistență medicală nonstop – bașca dentist, să fie ferit de droguri și alte tentații. Să aibă profesori de excepție și ore de sport regulate. În plus, anturajul să fie de elită, cu copii ordonați de un program strict. La șase dimineața, deșteptarea, iar la zece seara, stingerea, să nu ma piardă timpul pe net sau cu alte prostii. Și, cel mai important, absolut totul gratuit! Acest lucru, în România de astăzi, mai este posibil doar în trei licee. Este vorba de Colegiile Militare Naționale „Dimitrie Cantemir”, din Breaza, județul Prahova; „Ștefan cel Mare”, din Câmpulung Moldovenesc, Suceava și „Mihai Viteazul”, de la Alba Iulia. Au mai fost două, „Tudor Vladimirescu”, la Craiova, și Liceul Militar de Marină „Al.I. Cuza”, la Constanța, din păcate desființate. În urmă cu 30- 40 de ani, liceele militare ofereau o instrucție exemplară, dar îți frângeau copilăria. Azi, cadeții celor trei licee militare supraviețuitoare își împletesc armonios candoarea anilor adolescenței cu o instrucție cazonă. Sunt locuri unde se construiesc caractere.

În loc de piercing și tatuaje, cu arma la picior

„Pluton, drepți! În pas de defilare, înainte, marș!”, ordonă, sacadat, comandantul de pluton. Băieții și fetele, cu vârste între 14 și 19 ani, pornesc la defilare să-i dea onorul comandantului. Sunt ca scoși din cutie. S-a terminat cu spălatul WC-urilor și alte silnicii. Acum 30 de ani, cadeții liceelor militare aveau apă caldă și li se schimba lenjeria săptămânal. Acum, li se schimbă zilnic și copiii se spală, poate, mai des ca liceenii civili. Au și un moment de instrucție cu arme. Dar nu mai cară greoaiele Kalașnikoave care îi cocoșau pe vremuri, ci niște GEKO-uri ușoare de calibrul 5,6 mm. „Instrucție de front cu arma nu mai facem din 2006. A rămas doar instrucția tragerii”, te lămurește comandantul Stănescu.

Când, după defilare, Andreea Catinca, o fetiță de 16 ani cu ochi de căprioară, elevă-fruntaș, de an II, a luat poziția de drepți în fața ofițerului, te blochezi. Într- un liceu civil, o elevă ca ea abia catadicsește să nu mai stea picior peste picior în fața dirigintelui său. Iar fata era mândră de prestația ei. La fel și gemenele Andreea și Lidia Mihai, elev sergentmajor, de anul IV. Nu mai vorbim de elevul-sergent Andrei Dragomir, care politicos, într-o poziție de aghiotant prezidențial, le deschisese ușa. Este colegul lor.

Atracțiile Armatei: educația și uniforma!

Adolescenții în uniformă nu vorbesc neîntrebați. Ținuta este atent controlată. Fetele au voie să poarte doar un ineluș și cercei discreți, manichiura este doar cu lac de unghii, fără culori stridente, iar băieții sunt niște miniaturi de pușcași-marini. De ce un liceu militar și nu civil? Ce „armă” și-ar dori să îmbrățișeze? „Căprioara” Andreea îți explică alegerea scurt, cum îi șade bine unui militar: „A primat disciplina și educația. Apoi, evident, uniforma. M-ar interesa Academia Tehnică Militară, la transmisiuni, pe calculatoare...”. Andrei, sobru, e la fel de laconic: „Tata e jandarm. Și, cred că eu sunt de modă veche. Sunt un aventurier. Aș opta pentru infanterie, dar mi-ar plăcea munca în domeniul informațiilor și contrainformațiilor militare”, se visează tânărul un James Bond. Cu gemenele e simplu. Le-a venit ideea simultan și, ciuda opoziției părinților, au ajuns Breaza. N-a fost Ba da! Dar programul instrucția, ci cu că sunt rele invidioase. Asta e cea mai grea parte!”, e sinceră eleva- sergent major Andreea Mihai. Și, cu toții la unison, spun că cel mai nașpa le-a fost cu deșteptarea de la șase dimineața. Cât despre bășicile date de greoii bocanci soldățești, n-au nimic de zis. Când îi dau jos parcă sunt mai sprinteni. Fruntașul Florin Feștilă, brașovean de loc, se dă în spectacol cu o voce baritonală: „Cântec de cătănie”. Îl cam strânge nodul la cravată și, de emoție, și-a stors câteva coșuri de zici că are pojar. Băiatul roșește: „Tata voia să mă facă lăutar, da’ io am vrut militar!”.

Un liceu militar costă, anual, cât întreținerea unui tanc

Muncile agricole de pe vremuri, la porumb, struguri, sfeclă sau mere sunt istorie. La fel, frigul crâncen în care dormeau cadeții, cu patru pături pe ei. Apa caldă nu lipsește și doar accentul pe educație a rămas. „La noi, afterschool, cu profesor în clasă, se face de 103 ani și curând sărbătorim cea de-a o suta promoție”, se laudă directorul Soare. În liceu, sunt 31 de cercuri științifice, se fac două ore de instrucție de front și trei de sport pe săptămână. Au inclusiv un preot militar la dispoziție. „Pe noi ne puneau să aruncăm ouăle roșii de Paști, când veneam din vacanța de primăvară”, se încruntă cei doi colonei. Mai demult, fostul șef al SMG, generalul Mihal Popescu, a spus: „Costul pe an al unui liceu militar este cât al întreținerii unui tanc într-un teatru de operații!”. Iar fostul ministru Remus Pricopie a afirmat că, dacă ar fi avut posibilități, ar fi înființat un liceu militar în fiecare județ.

Flotări pentru scrisoarea de la iubita ta

Dar nu ieșeau copiii, acum 30 de ani, mai bine pregătiți pentru viață, față de cei de astăzi? Părerile sunt împărțite. „Te maturizai mai repede, dar azi viața e mai lentă”, spune profesorul Soare. Colonelul tanchist întărește: „Eu cred că eram mai puternici ca cei de azi!”. Îi contrazice, însă, comandantul Stănescu: „Părerea mea este că cei de azi sunt mai tari!”. În acele vremuri, comunicarea cu cei dragi se făcea mai ales prin scrisori. „Era un singur telefon public, cu fise. Era coadă și prioritate aveau cei mai mari. Când venea o scrisoare de la iubita ta, n-o primeai dacă nu executai zece flotări, sau mai multe”, râde colonelul Stănescu.

Printre VIP-urile care au studiat la Breaza se numără: Victor Rebengiuc, Ovidiu Tender, generalii Degeratu, Mihail Popescu și Cioflină, Ministrul Dan Nica, Ionel Blănculescu, Romulus Vulcănescu și Petre Pandrea. Regele Mihai a învățat aici, pe când liceul era la Mânăstirea Dealu. Plus alte sute de generali români

Acum au Facebook și telefoane mobile. „Dar, până la zece seara au net, cu anumite site-uri restricționate”, face pe durul comandantul. De fapt, e ca un tată pentru soldățeii lui. „Nici fumatul nu l-am interzis, că îi ațâț. Îl combat cu vorba”. Acum 30 de ani, dacă erai prins fumând, prima direcție era frizeria, de unde ieșeai jumulit de păr și ratai niscaiva învoiri în oraș. Nu se mai practică astfel de „mutilări” de freză. Atunci, relația între profesor/cadru și elev era bazată pe teamă și respect. Astăzi a rămas doar respectul. Reciproc.

Media la BAC, în 2014, 8,88!

În anii ’89, la Breaza erau 1.500 de elevi. Au mai rămas 480, din care 80 sunt fete, lucru de neimaginat pe timpuri. La început au fost și mici teribilisme, specifice vârstei, din partea băieților. Cine ajungea în dormitorul fetelor ieșea erou... Fetele au pus punct. Nu mai sunt astfel de aventuri, deși idile se mai nasc. „E normal să fie și mă bucur când îi văd plimbându- se de mână. Dar mediul cazon nu-ți conferă multă intimitate pentru alte chestii”, râde comandantul. Continuă în același ton: „Cam 7% se pierd pe drum, în primul an. Numai băieții, că fetele termină in corpore!”. Acum zece ani au avut o situație hilară. Admiterea era la liber și s-au trezit că au intrat mai multe fete decât băieți. Liceul militar risca să se transforme într-un pension. Au remediat situația, limitând numărul domnișoarelor la 20. „Ce este cu adevărat important este că media generală a celor din clasa a XII-a a fost de 8,87, iar la BAC de 8,88. Toți promovaț i , toți la facultate!”, se mândrește, schimbând vorba, colonelul Horia Stănescu.

Avantajele unei educații cazone

Obligația celor care termină un liceu militar este să dea examen la o școală de ofițeri sau subofițeri. Doar cei inapți medical pot merge la facultăți civile. Procentul de admiși în învățământul superior militar este de 100%. Norma de hrană este de peste 4.400 de calorii pe zi și constă în trei mese și o gustare, plus alta pentru cei ce depun activități fizice suplimentare. Elevii au asigurați doi litri de apă minerală zilnic, sucuri naturale la masă, trei medici care îi monitorizează nonstop, dentist și tehnician dentar. Realizările CNM „Dimitrie Cantemir” sunt fabuloase. În anul 2011, liceul a luat locul I pe țară la evaluarea A.R.A.C.I.P cu 107,712 puncte din 96 puncte posibile! În 2012, Școală Europeană fiind, a obținut locul I la licee, din 110 instituții participante. În ultimii trei ani, promovabilitatea la examenul de bacalaureat a fost de 100%! La capitolul premii și mențiuni la Olimpiade și concursuri școlarelucruril stau uimitor. În anul școlar 2012-2013 – 65; în 2013-2014 – 77 și în 2014- 2015 – 78.

Emoțiile unor colonei „cantemiriști”

Colonelul Horia Stănescu, de 47 de ani, este comandantul, iar colonelul Vasile Godeanu, de 52 de ani, șeful său de Stat Major. Primul a terminat la Breaza în 1985, iar al doilea în 1982. Subsemnatul a fost și el cadet, dar la L.M.M „Al. I Cuza”, unde a intrat în 1983. Cei mai grei ani din istoria liceelor militare. Cu frig, foame, instrucție de front ca la balamuc, cu elevi-gradați de an mai mare care erau niște mici teroriști și cadre care tratau copiii mai mult ca pe soldați decât ca pe viitori ofițeri.

Horia Stănescu a învățat la „Dimtrie Cantemir” și, după școala de ofițeri, a revenit la Breaza unde și-a dedicat viața educației cazone. Al doilea, ofițer tanchist, e un Rambo, din Rucăr, cu patru misiuni în teatrele de operațiuni, una NATO - în Afganistan și trei ONU, în Congo. Mai are doi frați și ei tanchiști. „Am revenit după 32 de ani, de unde am plecat. E o buclă... Impactul e tulburător! Miam regăsit profesorii de mate, chimie și filozofie. Mă gândeam că mă scot la tablă!”, se emoționează cătana bătrână. „Dar să vezi, ce sentimente am eu, comandant, când intru în cancelarie, iar subalternul meu, directorul liceului, Aurel Soare, este fostul meu profesor de istorie și filozofie”, se emoționează Horia Stănescu.

„În anii ’80, ne vindeau rețeta fricii!”

Profesorul Aurel Soare are 56 de ani și, din ’83, predă la Breaza. Ce diferențe sunt? Cum era atunci și cum e azi? Coloneii au amuțit. Domnul Soare oftează: „Clădirile sunt tot alea. Oamenii par la fel, dar nu-s! În ultimii 25 de ani au fost modificări uriașe. Valorile erau altele... Cantemiristul din ’83 era un roboțel. Intra într-un program strict, dar nu trebuia să judece prea mult, or azi e obligat să judece! Azi comunicarea e deschisă, profesorul vorbește personal cu elevul. Ce să spun, atunci aveau în orar Telejurnalul și cuvântările lui nea Nicu!”.

Coloneii deschid Cutia Pandorei. „Aveam ședințe UTC și PCR. Ca să intri într- un liceu militar trebuia să ai origine socială sănătoasă și fără cazier”, turuie comandantul liceului. „Era o relație dură între elevi și cadre. Eram mai mult soldați, decât copii!”, îl completează colonelul Godeanu. Începem, în trio, să devoalăm traumele unei adolescențe chinuite. Ne aducem aminte cum igiena personală dura trei minute și mergeai la spălător cu prosopul în mâna dreaptă și periuța de dinți în stânga. Cum bocancii se văcsuiau în careu, neapărat primul trebuind să fie bocancul stâng. Cum copiii se culcau pe pantalonii uzi, să aibă dungă dimineață, la revista de front. Cum elevii din anii mici erau sclavii celor de an mare, azi este altfel. Concluzia: „Dacă pe atunci ne vindeau rețeta fricii, azi ei au tratamentul fericirii!”.