Este admirabil că președintele-ales Klaus Iohannis merge la Timișoara pentru a comemora inceputul căderii comunismului in România. Am mai spus-o, o spun din nou aici: Timișoara este cel mai frumos cuvânt din limba română.
Este numele orașului-martir, al unui spirit libertar neînduplecat, al refuzului compromisurilor ignobile. La Timișoara a renăscut speranta, la Timișoara mii și mii de locuitori au devenit subit, cu un curaj pe care îl numesc, cu deplină responsabilitate, sublim, adevărați cetățeni. La Timișoara minciuna a primit o lovitură mortală. Ar fi păcat să renască acum.
Tocmai de aceea nu pot să nu-mi exprim aici uimirea (da, uimire, spre a relua titlul unui excepțional articol datorat politologului Marius Stan, apărut pe platforma "Contributors") că omul de legătură dintre președintele-ales și societatea civilă, cel desemnat, după toate probabilitățile, să fie consilier prezidențial exact pe acest subiect, este dl Andrei Muraru, fost activist penelist în varii secțiuni ale acestei formațiuni, când fenechist, când tăricenist, când antonescian, iar acum iohannisian. Cum demonstrează Marius Stan, nimic nu-l califică pe dl Muraru pentru acest post. Nu a fost și nu este un prieten al societății civile, al protestului civic.
Ne puteți urmări și pe Google News
Tot așa cum nimic nu-l califică pe Dan Mihalache, fost el însuși pesedist activ, fost redactor la ziarul "Azi" de tristă memorie, pentru un post similar sau chiar mai important, ca șef al Administrației Prezidențiale. Numirea acestor doi cetățeni ar fi ceea ce se cheamă un faux pas. Numindu-i consilieri prezidențiali pe domnii Muraru si Mihalache, dl Iohannis calcă, neindoios, cu stângul. In ziarul "Azi" s-au scris abominațiuni despre Proclamația de la Timișoara. Dl Muraru a fost numit la IICCMER de Ponta, nu a criticat sub nicio formă lovitura de stat din iulie 2012, a fost un zelos beneficiar al regimului uselist.
Sper sincer că dl Iohannis va evalua atent numirile și nu va actiona într-o direcție ce n-ar putea decât să pună sub semnul intrebării angajamentul său pentru îndeplinirea dezideratelor care fac din Proclamația de la Timișoara adevărata Cartă a Revoluției Române. Precizez cât pot de clar că acest articol este strict unul de opinie. Nimeni nu-i poate impune domnului Iohannis cu cine să conlucreze. În egală măsură, nimeni nu ne poate impune celor care de atâția ani ducem o luptă adeseori aprigă pentru valorile autentic liberale să pactizăm cu impostura simbolizată de personajele Mihalache și Muraru.
Recomandările noastre
