Un deja vu. Liderul Kim Jong-un își arată colții. A câta oară, el a pus pe picior de război Armata Populară a Coreii de Nord, cu tam-tam-ul de rigoare.

Agenția oficială KCNA a informat:

„Kim Jong-un a ordonat comandantului suprem al Armatei ca unitățile combinare aflate la frontieră să fie puse în stare de alarmă pentru a fi complet pregătite de luptă și de a lansa operațiuni surpriză.”

Obiectivul mobilizării: să-i dea un ultimatum de 48 de ore președintei Coreii de Sud, Park Guen-hye.

Doamnei de fier de la Seul i se cere să-și potolească „goarnele propagandei”, care „scuipă mesaje împotriva regimului” prin gardul de sârmă ghimpată.

Un război psihologic reamorsat de Seul după ce doi dintre soldații săi și-au pierdut membrele călcând pe mine anti-personal în zona tampon dintre cele două armate pe 4 august. O capcană pusă la cale de Nord, sfidând acordurile în vigoare, acuză Coreea de Sud și ONU. Baliverne imperialiste, răspunde Phenianul.

În vreme ce cele 15 milioane de locuitori ai Seulului își văd liniștiți de ocupațiile lor, amenințările lui Kim țin din nou prima pagină a presei occidentale. Junele lider școlit în Elveția a jucat de mai multe ori această operetă, de la venirea sa la putere în 2011.

În primăvara lui 2013, el amenința chiar că va lovi Casa Albă. Ca urmare, Washingtonul și-a ridicat avioanele invizibile B-2 deasupra Peninsulei. În cele din urmă, criza uriașă a fătat un șoricel, trimițându-și cea mai mare parte a armatei de 1,2 milioane de soldați să culeagă recolta pe câmp.

Astăzi, Kim se simte neglijat, de vreme ce administrația Obama a încheiat un acord nuclear cu Iranul, dar nu bagă în seamă Coreea de Nord. Făcând să urce temperatura în Peninsulă, unde sunt cantonați 28.500 de militari americani, Kim speră să-i atragă în sfârșit atenția președintelui Obama.

Însă în primul rând este vizată președinta Park. Fermitatea doamnei conservatoare de la Seul față de Nord este un obstacol pentru Kim, care încearcă să-și reducă dependența de China, scrie Le Point.

Ultimatumul care expiră sâmbătă pare o răfuială personală cu fiica lui Park Chung-hee, fondatorul Coreii de Sud moderne. Însă, punând-o cu spatele la zid pe „doamna de fier”, Kim își asumă riscul unei escaladări militare, ca într-o cacealma la poker.

Sudul deține o superioritate zdrobitoare a armelor convenționale, deși Nordul se bazează și el pe redutabilele sale „forțe speciale”.

„Nici una dintre cee două Corei nu vrea război”, afirmă Wang Junsheng, expert la Academia chineză de Științe Sociale de la Beijing.

Cine va îndrăzni să coboare primul garda? Răspuns, astăzi.