Oficialii de la Pentagon sunt tot mai îngrijorați că un atac masiv cu rachete al regimului Kim Jong-un ar putea copleși apărarea Coreei de Sud

Șefii armatei americane i-au acordat credit lui Donald Trump pentru amplasarea în Coreea de Sud a sistemului antirachetă THAAD (Terminal High Altitude Area Defense), capabil să detecteze și să distrugă o rachetă balistică inamică în timp ce se află în aer, însă susțin că această măsură este departe de a fi eficientă, se arată într-o analiză a Asia Times.

FOTO: Sistemul antirachetă THAAD în acțiune FOTO: AGERPRES

Un important comandant de la Pentagon a declarat: „Dacă izbucnește războiul, nu suntem pregătiți pentru un atac total cu rachete al Coreei de Nord – și mă tem că nici nu vom fi pregătiți vreodată – dacă ne bazăm doar pe sistemul antirachetă.”

Potrivit unei recente estimări a Centrului George C. Marshall, Coreea de Nord are un arsenal de peste 1000 de rachete, care pot fi dotate cu focoase nucleare, radioactive, chimice sau biologice, iar în cazul în care este lansată o salvă masivă, este puțin probabil ca toate rachetele să poată fi interceptate, a afirmat oficialul citat, care a adăugat că și dacă o singură rachetă reușește să pătrundă prin scut, atunci acesta se numește un eșec.

300 de miliarde de dolari irosiți

Aceasta a fost una dintre temele abordate de secretarul de stat american Rex Tillerson la Tokyo, joi, 23 martie; șeful diplomației de la Washington a declarat că 20 de ani de negocieri cu Coreea de Nord pentru demilitarizarea acesteia nu au dus la nici un rezultat.

Tehnologie veche de câteva decenii, apărarea împotriva rachetelor – care seamănă cu tentativa de a lovi un glonț cu alt glonț - reprezintă o sarcină dificilă chiar și pentru cele mai performante armate din lume, inclusiv cea americană.

Washingtonul a cheltuit peste 300 de miliarde de dolari pe diferite tipuri de platforme de apărare antirachetă, inclusiv Inițiativa de Apărare Strategică (SDI), cu rachete plasate în spațiu, cunoscută și ca „Războiul Stelelor”.

Eforturile mai recente ale Statelor Unite s-au concentrat mai ales asupra sistemului de rachete Patriot, folosit în primul Război din Golf, asupra sistemului AEGIS plasat pe mare sau la sol (prezent și la Deveselu), și a platformei THAAD.

Dar, în timp ce Washingtonul cheltuiește mulți bani și timp, resurse și capital politic, pe sistemele de rachete, numeroși experți din comunitatea americană de Apărare și-au exprimat îndoielile față de eficiența acestora – mai ales în cazul Coreei de Nord.

Oficialul de la Pentagon spune: „Nu va fi niciodată «scutul antirachetă» la care au visat mulți. Toți adversarii Statelor Unite cunosc asta. Ei știu că a avea mai multe rachete decât interceptoare reprezintă o cale sigură spre succes, iar sistemele de lansare de ținte false nu fac decât ca problema să fie și mai gravă.”

„Să sabotăm arcașul”

Sursa citată susține că se pune prea mult accent pe sistemele de apărare antirachetă, iar situația se va agrava pe măsură ce tot mai multă țări vor dezvolta sisteme din ce în ce mai sofisticate de rachete cu raze de acțiune tot mai lungi. „Coreea de Nord este doar o mică parte a unei provocări vechi de un deceniu, care se află în fața noastră.”

Un articol recent din New York Times vorbea despre eforturile Pentagonului ca, în spatele platformelor antirachetă standard, să dezvolte abilitățile de a folosi armele războiului cibernetic pentru a deruta, sabota sau abate de la traiectorie rachetele nordcoreene. Deși au existat numeroase voci care au pus la îndoială afirmațiile din New York Times, totuși mai mulți oficiali de la Pentagon au recunoscut că acesta ar fi un efort necesar.

În 2013, într-un editorial pentru Foreign Policy, Amiralul Jonathan Greenert și Generalul Mark Welsh, concentrându- se pe problema anihilării capabilităților rachetelor chineze, scriau: „Realitatea este aceasta: trebuie să derutăm, să sabotăm sau să ucidem «arcașul» sau lansatorul de rachete, înainte ca aceste arme să ajungă în aer.”

Uriașul arsenal „ruginit” al Phenianului poate provoca un dezastru

O altă greșeală pe care o face Washingtonul este concentrarea exclusiv pe rachetele balistice ale Phenianului și pe programul nuclear al acestuia. Or, Coreea de Nord dispune de un impresionant arsenal, pe nedrept igonorat, din care fac parte artilerie, arme chimice (așa cum a demonstrat și asasinarea fratelui după tată al lui Kim Jong-un în Malaysia cu agent neurotoxic VX, interzis de Convenția de la Geneva), arme biologice, sau materiale radioactive care pot fi transformate ușor în arme. Toate acestea, spun experții Pentagonului, oricât de învechite ar fi, ar avea efecte devastatoare, mai ales din cauza numărului lor uriaș, care poate copleși sistemele de apărare sudcoreene și americane, oricât de sofisticate. În plus, dacă doar una sau câteva ținte sud-coreene ar fi atinse, ar provoca la Seul o panică uriașă în rândurile populației, care ar realiza brusc că amenințările lui Kim nu sunt mai mult decât fanfaronadă.

FOTO: Kim Jong-un, încântat de reușita lansării din 7 martie FOTO: AGERPRES