Editura Evenimentul si Capital

JURNAL ÎN VERSURI. Istoriile lui Alex Ștefănescu

Autor: | | 4 Comentarii | 1706 Vizualizari

DIALOG CU O ZIARISTĂ. O ziaristă cu năsuc obraznic și păr arămiu Mi-a luat ieri un interviu.

− Ați auzit ce a declarat Traian Băsescu?

− N-am auzit, îl citeam pe Eminescu.

− Vă spune ceva numele lui Mihai Tudose?

− Îmi sună în urechi muzica sibilinicei „Glosse”.

− Poate fi numită Carmen Dan din nou la Interne?

− Mi-e dor de freamătul pădurii eterne.

− Ce credeți despre relația noastă cu NATO?

− Frumoasă ziaristă, veșnic adorato, Mai lasă-mă cu murmurul lumii de azi, Întreabă-mă de lună și vârfuri de brazi!

− Vai, domnule Alex. Ștefănescu, deloc nu vă pasă De tragedia din țara noastră frumoasă?

− Ba, da, domnișoară, dar nu Liviu Dragnea ne poate salva... Numai Ștefan cel Mare dacă...

− Dacă?

− Dacă la Putna n-ar mai sta.

MI-AM CUMPĂRAT UN TELESCOP

Mi-am instalat un telescop german pe terasă (Singurul loc metafizic din casă) 

Și noaptea mă uit la craterele de pe Lună.

Și la sateliții lui Jupiter, cum se despart și se-adună.

Număr cu nesaț stelele din imensul nimic,

Universul fără margini e în degetul meu mic.

Aseară, rotind lent telescopul, am prins în obiectiv

Un avion cu lumini, care-i dădeau un aer festiv.

La ferestrele lui rotunde puteau fi văzuți călători

Statuari, visători și camuflați din când în când de nori.

Am mai mișcat telescopul și – involuntar tupeu –

L-am văzut pe neașteptate pe Dumnezeu.

Era chiar El, Dumnezeu, și, urmând un ritual de seară,

Se uita atent la fiecare țară.

La Franța, la Germania, la Japonia, la Rusia fără hotar,

La Africa de Sud, la America și la Zanzibar.

La toate se uita atent, uneori zâmbea, alteori se-ntrista,

Numai la România nu se uita.

I-am făcut semne disperate, am agitat și-o batistă,

L-am amenințat că n-o să mai cred că există,

Dar nicio clipă privirea nu și-a întors-o spre noi.

Ce telescop imposibil! O să-l arunc la gunoi.

O SUTĂ DE ANI DE LA MAREA UNIRE

Peste mormântul lui Avram Iancu Unii calcă apăsat cu bocancu’ (Și speră să intre cândva cu tancu’).

La o sută de ani de la Marea Unire Se practică zilnic marea despărțire

A unora de alții, a tuturor de toți,

A părinților de copii, a bunicilor de nepoți.

Nici Eminescu nu este lăsat să-i fie somnul lin,

Acuzat de șovini că ar fi fost șovin.

Cum ar putea fi iertat? Cum ar putea să rămână

Nepedepsită dragostea lui pentru limba română?

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate