Editura Evenimentul si Capital

Povestea „Coloanei infinitului” din Coreea de Sud

Coloana Infi nitului din Coreea de Sud a fost sculptată de Benone Olaru și Lucian Laurian din lemn de peste 100 de ani vechime. Are o înălțime de 7 m și diametrul de aproape 1 m
Autor: | | 1 Comentarii | 1356 Vizualizari

Jeong O. Park este șeful Departamentului de limba română de la Hankuk University of Foreign Studies din Seul și spune că are „o datorie morală” față de această limbă. De aceea, poate nu o să vă vină să credeți, dar le scade nota studenților săi dacă aceștia nu postează pe Internet imagini și descrieri frumoase din și despre țara noastră

Autor : Cristina Sofronie

Înalt, cu alură sportivă, extrem de jovial și politicos, nici nu-ți vine să crezi că prof. Jeong O. Park poate deveni, într-o clipă, extrem de serios atunci când vorbește despre un subiect care îl pasionează... România. Profesorului, care are un doctorat în limba română, i se datorează reușita amplasării în campusul universitar din Seul a „Coloanei infinitului din Coreea” (o lucrare inspirată din cea a lui Constantin Brâncuși) pe al cărei soclu stă scris un citat din marele sculptor: „La umbra copacilor mari nu crește iarba”. Acum se luptă pentru alte două lucrări inspirate din „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului”.

- EVZ: Domnule profesor Park, cum a început povestea dumneavoastră de dragoste pentru România?

- Prof. Jeong O. Park: Este o dragoste veche! Prima dată am ajuns în România în 1990, eram student în anul IV și am participat la cursurile de vară, la Cluj-Napoca. Am stat o lună de zile și a fost extrem de plăcut! M-am întors în Coreea, am susținut examenul pentru bursa de stat, apoi am revenit în România, unde am început să învăț limba - anul pregătitor, în 1991. După aceea am intrat la doctorat. Am stat 5 ani în România, apoi m-am întors în Coreea și în 1997 am devenit profesor la Hankuk University of Foreign Studies. Am început să predau limba română și nu am abandonat niciodată studiul despre România. Am publicat pînă acum cam 50 de articole despre România și câteva cărți, dintre care patru sunt scrise doar de mine - „O țară de mit, o țară a lui Dracula - România”, „Mircea Eliade, Eugen Ionescu și Emil Cioran”, o alta este o culegere de texte despre literatura română și după care predau în română studenților mei etc. - și la alte șase cărți sunt coautor.


FOTO: Prof. Jeong O. Park



„Am ales Nadia Comâneci, nu Papa”

- De ce ați ales româna?

- Prof. Jeong O. Park: Inițial am ales limba engleză „blue ocean”, adică neatinsă de nimeni. Dar în 1987, când s-a înființat Departamentul de limba română, am ales să rămân cadru universitar. În acel an s-au înființat la universitate două departamente: de română și de poloneză, cele două țări fiind atunci considerate de Seul drept cele mai importante din Europa de Est, față de Ungaria, Cehia etc. Da, Guvernul coreean de atunci considera că România era o prioritate! Abia în 1988 s-au înființat departamentele de maghiară, cehă etc. Revenind: în 1987 eu știam despre România doar de Nadia Comăneci, iar despre Polonia doar de Papă. Am ales Nadia Comăneci și nu am avut nici un regret, pentru că românii sunt deschiși, calzi, primitori, oameni buni. Să vă spun un secret: studenții mei care vizitează România nu ar mai vrea să se întoarcă în Coreea, ar vrea să rămână acolo! Sunt, cum spun eu, „lipiți de români” - de căldura și de felul primitor și tolerant al lor. Din punctul meu de vedere, România e o țară bogată uman și în resurse naturale. De aceea cei care ajung acolo, pun primii pași și vor să rămână, să se căsătorească cu oameni de acolo sau între coreenii ajunși acolo. Studenții mei iubesc România și mă bucur că le deschid această cale.

„Coloana infinitului”, din banii absolvenților

- Știu că datorită dumneavoastră există „inima României” în Coreea de Sud.

- Prof. Jeong O. Park: Povestea este un pic lungă, dar merită să o spun. În decembrie 2005, tânărul și talentatul sculptor Benone Olaru, absolvent al Universității de Arte din București, a venit în Coreea de Sud ca să vadă sculptura coreeană - despre care, după părerea mea, încă e de învățat. Așa a aflat de studiile de limbă română de aici și despre mine, iar într-o zi mi-a bătut la ușă. (...) După o zi a venit din nou să-mi arate o schiță și să-mi spună că vrea să facă minunata Coloană a infinitului pentru departamentul de studii românești, în campus. M-a surprins în mod plăcut! Nouă ne-a revenit misiunea de a cumpăra lemnul și sculele de care avea nevoie. (...) Să vă spun doar că în ianuarie 2006, la -12 grade Celsius, Benone Olaru și prietenul lui, Lucian Laurian, venit din Belgia spe-cial, lucrau la coloană. Este făcută din lemn de peste 100 de ani vechime, are o înălțime de 7 m și diametrul de aproape 1 m. Benone a sculptat forma tradițională românească, cu motive din opera marelui Brâncuși. Asta este „Coloana infinitului din inima Coreei”! (...) 2007 reprezintă o dată foarte importantă pentru noi: atunci s-au împlinit 20 de ani de la fondarea acestui departament. Și mi-a venit ideea să strâng bani de la foștii studenți. I-am adunat pe cei care au fost prima generație de absolvenți, cei intrați la studii în 1987, le-am povestit despre Brâncuși și sculptura realizată de Benone Olaru și le-a plăcut foarte mult ideea! Fără nicio strângere de inimă, fiecare a dat 500 de dolari și așa a apărut „Coloana infinitului din Coreea”! Dar mai trebuia și montată, amplasată... „

Sunt prea puține firme coreene în România”

- Înțeleg că au fost și probleme de orgoliu...

- Prof. Jeong O. Park: Peste tot există invidie... și alte departamente - de engleză, franceză etc - au fost pe ascuns împotriva acestui monument. Și, culmea: cei de la Departamentul de poloneză sunt mai bogați și pot strânge mai repede mai mulți bani, pentru că mulți absolvenți deja lucrează în Polonia. De exemplu, acum, în Polonia sunt cam 180 de firme sud-coreene, iar în România am amărăciunea că sunt doar vreo 30- 40. Din păcate, România este în urmă la colaborarea cu firmele sud-coreene. Cum spuneam, studenții și absolvenții de la Departamentul de poloneză pot strânge repede mulți bani când au nevoie, spre exemplu unul a trimis cam 10.000 dolari o dată...

„Monument mai frumos. Imposibil!”

- Au vrut un monument mai „fățos”?

- Prof. Jeong O. Park: Monument mai frumos decât al departamentului nostru? Imposibil! De ce am adus în discuție acest aspect? Pentru că la un moment dat conducătorul departamentului polonez, un profesor în vârstă, a vrut să facă ceva asemănător proiectului nostru. Și într-o seară a trimis un rector să măsoare dimensiunile monumentului nostru, nemontat încă, ca să facă ei ceva mai mare. Pentru că mai frumos decât este monumentul nostru este imposibil! Al nostru este făcut de un artist adevărat! Numai că rectorul de la departamentul polonez a fost văzut de cel de la departamentul românesc, care a venit și mi-a spus: „Domnule profesor, a măsurat noaptea lungimea monumentului!”. Dar eu, în ședința în care s-a discutat despre amplasarea monumentului, nu am spus și ce înălțime vreau să aibă soclul Coloanei noastre! Benone a vrut să fie de 1,80 m, cam cât e înălțimea bărbatului român. Eu nu am spus asta în ședință, căci era secret! Ei bine, acum monumentul nostru are cu totul cam 8 m, e înalt și frumos foc! Cei de la autoritatea campusului se împotriveau pentru că englezii aveau ceva cu inscripții în piatră și motivau că dacă mai apărea un monument inscripționat, campusul ar semăna cu un mormânt cu pietre funerare inscripționate. Eu m-am supărat și am amenințat... În fine, până la urmă s-a ținut o ședință pentru evaluarea fiecărui proiect și au fost acceptate și al nostru și al polonezilor.

Lucrările lui Brâncuși, pentru toți studenții

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate