Editura Evenimentul si Capital

James Bond de România și Sensei Vasile | Viața la Curte

Eliza Ene-Corbeanu
Autor: | | 0 Comentarii | 2434 Vizualizari

Eroii de azi sunt trei bărbați tineri, cu caziere groase, condamnați în lipsă, la ani grei în pușcăriile din România. Scăpați din ghearele celor pe care îi furaseră fără milă, trăiau, totuși, o viață moartă.

 Serviciile din vreo trei state eșuaseră în a-i localiza, iar momentan doar Allah cel mare și ambasadorul i-ar fi putut trăda.

Singura lor dorință era să părăsească România, fără să-i știe nici păsările cerului. Odată ajunși în Bulgaria, lucrurile erau aranjate. Dar cine s-ar fi gândit că din țara asta în care numai cine nu vrea nu fuge, le va fi atât de greu să dispară ?

- A căzut planul. Tocmai l-au arestat pe omul nostru pentru nu știu ce fapte de corupție.

- Crezi că va vorbi ceva?

- Ambasadorul m-a asigurat că nu va fi luat în seamă.

Într-adevăr, funcționarului i se ceruse doar să-și denunțe șefii. Niciun cuvânt despre vreo înlesnire a părăsirii teritoriului național de către niște indivizi dați în urmărire generală. Cu toate astea, cei trei fugari au stat în așteptare vreo două luni, până ce lumea a uitat subiectul, iar spectacolul ieftin al cătușelor a fost înlocuit cu altul mai de actualitate.

Venise primăvara și, odată cu dezmorțirea râmelor, li se descrețeau și lor mințile. Aveau nevoie de o diversiune. De câteva săptămâni oameni din servicii stăteau lipiți de zidurile ambasadei care îi găzduia, așteptând o mișcare greșită ca să-i înhațe.

- Am planul perfect. Un atentat cu morți, presă și teroriști. O să îi facem să creadă că voi sunteți autorii și vor încerca să vă prindă la locul faptei.

Mărturisesc că acest plan mi se pare stupid și potrivit pentru un scenariu de film ratat. Dar chiar și viața are, de multe ori, regizori și scenariști neinspirați. Dacă n-aș ști că așa au stat lucrurile, mi-ar fi și jenă să vă povestesc.

Pe scurt: identificaseră un club într- un oraș de la marginile țării, pe care urma să-l atace, în stil terorist, cu săbii și topoare. Mă scuzați, cu grenade, gloanțe și bombe la cingătoare. În felul ăsta, serviciile se mobilizau la locul atentatului, crezând că cei trei au părăsit ambasada.

Te pui cu vigilența și cu priceperea sistemului? Nici nu a fost bine scornit acest plan, că l-au și descoperit. Cumpărarea armelor fusese intermediată de agenți acoperiți, cu misiunea de a destructura grupări teroriste ce amenințau statul și cetățenii lui.

De la spălătorul de ferestre, până la animatoare, ba chiar însuși managerul clubului, cu toții fuseseră racolați pentru bunul mers al misiunii.

Șeful cel mare ordonase ca atentatul să fie surprins în flagrant, iar misiunea să fie un succes demn de amintit în toate statisticile ce vor urma. Așa că întreg armamentul pe care teroriștii urmau să-l folosească era format din gloanțe oarbe, grenade golite de conținut și bombe de plastelină care cu greu păcăleau pe un avizat.

Se lucra deja la comunicatele de presă ce aveau să anunțe profesionalismul și viteza de intervenție a oamenilor din sistem; știrile pe surse erau și ele pregătite. Trei indivizi periculoși, condamnați în lipsă, dați în urmărire generală, deveniseră, peste noapte și teroriști.

Azi cu una, mâine cu două, iată că sosi și ziua atentatului. Ambele tabere se pregăteau, ca și cum n-ar fi știut una de planurile celeilalte.

E trecut de miezul nopții, iar în club totul fierbe. Lumea e beată și obosită, dar n-ar pleca acasă. Dintr-o dată muzica s-a oprit. Trei indivizi mascați, îmbrăcați în cearșafuri albe, cu mijlocul strâns într-o centură de bombe cu ceas, au început să invoce numele lui Allah, urlând a moarte și promițând teroare.

Au deschis focul la întâmplare, dar surpriză! Nimeni nu murea. Să fie o farsă? E prea bună. Deși încă îngroziți, oamenii au rupt-o la fugă.

- Stați pe loc!

Sistemul intrase în acțiune. Flagrantul trebuia să reușească. Altfel ar fi căzut multe capete.

În timpul ăsta....

Cei trei fugari vedeau lumina libertății din ce în ce mai aproape. O mașină îi preluase din poarta ambasadei și gonea spre granița cu Bulgaria. Nimeni nu-i urmărea. Mașina zbura pe Calea Văcărești, fără să-i pese că tocmai trezise din amorțire un echipaj de poliție ieșit la pândă.

A început o urmărire cu sirene și frâne groase pe asfalt. Păi să nu-ți vină să-i arunci vieții vorbe grele în față? Ce karmă proastă le scosese în cale poliția rutieră?

- Mai bine oprim și le dăm niște bani. Așa se face aici. Poate ne lasă în pace.

- Agent principal Gherasim. Puneți mâinile pe volan.

Nici n-a apucat al nostru să-și spună textul că a și fost ademenit cu o bancnotă de 500 de euro.

- Colegu, sună la 112. Pasagerii acestui autoturism încearcă să mă mituiască.

Așa ceva.... Fugarii au coborât din mașină, încercând să-l oprească pe polițist să anunțe serviciul de urgență. Cât ghinion să dea peste un om cinstit ? Au început să-l roage, după care să-l bruscheze și să-l amenințe.

Gherasim al nostru avea centura neagră la karate, dar Sensei Vasile îl învățase să își controleze furia. A făcut- o. După ce le-a rupt câteva oase și le-a întins niște ligamente, încercând să-i încătușeze, a respirat adânc.

Te pui cu Poliția Română? În câteva minute cei trei erau duși la secția de poliție pentru ultraj.




Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate