Editura Evenimentul si Capital

Iuliu Maniu și Ion Mihalache, părinții fondatori ai PNȚ

Iuliu Maniu nu era un orator înnăscut, dar convingea prin fermitatea ideilor sale
Autor: | | 2 Comentarii | 722 Vizualizari

Cei doi lideri țărăniști s-au numărat printre puținii apărători ai democrației, în vremuri tulburi

Reforma electorală – oficializarea promisiunilor rostite de Regele Ferdinand la Iaşi în vara anului 1917 – a însemnat un mare pas înainte în privinţa disipării, a extinderii principiilor democratice până la baza societăţii, anume ţărănimea. Țăranul român devenea actor al scenei politice autohtone, destinatar al mesajelor politicianiste, lipsa de experiență electorală făcându- l ușor de manipulat.

Totuşi, necesitatea implicării cetăţenilor majori în luarea deciziilor era destul de greu de combătut. Un rezultat intrinsec al extinderii dreptului de vot l-a constituit dispariţia conservatorilor din jocul politic, aceştia pierzând pariul cu propria viziune moderată, îndreptată împotriva occidentalizării furioase şi asimilării fără discernământ.

Golul lăsat de conservatori a fost umplut de ţărănişti, care şi-au arogat dreptul de a reprezenta ţărănimea în viaţa politică, şi naţional-ardeleni, care erau artizanii Adunării de la Alba-Iulia şi ai unirii Ardealului cu România.

Stil auster

Fuziunea celor două partide în octombrie 1926 a dus la apariția Partidului NaționalȚărănesc.

Figura emblematică a formaţiunii a fost Iuliu Maniu. Acesta a reprezentat arhetipul opozantului prin excelenţă. Credibilitatea sa era dată de iacobinismul moral afişat public, iar intransigenţa morală era dublată de anumite fapte – adept al stilului auster, sobru, Maniu nu avea locuinţă în Capitală, în contrast cu extravaganţa materială etalată de alţi politicieni.

De asemenea, discursurile sale nu erau electrizante, nu era un orator înăscut, dar fermitatea convingerilor era cea care atrăgea majoritatea susținătorilor, în opoziţie cu locvacitatea cronică şi lipsită de veridicitate expusă de alţi contemporani.

Din Parlamentul de la Budapesta, Maniu a luptat pentru drepturile românilor

Iuliu Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873 în localitatea Bădăcin, judeţul Sălaj. A urmat cursurile liceului reformat din Zalău înainte de a studia dreptul la Cluj, Budapesta și Viena, obţinând titlul de doctor în drept în 1896.

În timpul studenţiei s-a regăsit pe lista membrilor fondatori ai Societăţii Academice „Petru Maior” şi ai Societăţii Studenţilor Români, Sârbi şi Slovaci.

Se înscrie în Partidul Naţional Român, Maniu fiind numit în Comitetul de Conducere în 1897, devenind unul dintre liderii formaţiunii la numai 24 de ani.


FOTO; Iuliu Maniu și Corneliu Coposu, secretarul său personal FOTO: MEMORIALSIGHET.RO




Demantelarea statală a Imperiului era iminentă, Iuliu Maniu luând inițiativa organizării regimentelor românești din Transilvania


Va urca treptele puterii în partid până la funcția de președinte, desemnat la 9 august 1919 după moartea lui Gheorghe Pop de Băsești. Începând cu octombrie 1898 va ocupa funcţia de jurisconsult al Mitropoliei Române Unite din Blaj (post deţinut până în 1915).

Va fi ales deputat în Parlamentul de la Budapesta în 1906, Maniu susținând drepturile tuturor minorităților din Imperiul Austro-Ungar. Va fi mobilizat pe frontul italian în 1915, acesta luptând în armata austroungară până în octombrie 1918.

În acel moment, demantelarea statală a Imperiului era iminentă, Iuliu Maniu luând inițiativa organizării regimentelor românești din Transilvania. Pe 13 noiembrie au loc tratative cu ministrul maghiar al minorităţilor, promisiunile vagi ale autorităţilor de la Budapesta convingându- l pe Maniu că singura soluţie era declararea independenţei şi unirea cu România.

Artizan al Marii Uniri

Acest lucru se va întâmpla pe 1 decembrie 1918, a doua zi fiind ales în funcția de președinte al Consiliului Dirigent.

În această calitate a depus eforturi pentru stabilizarea situaţiei, înlocuirea funcţionarilor maghiari care refuzau să presteze jurământul de credinţă faţă de noua autoritate şi sprijinirea morală a acţiunilor armatei române împotriva Republicii Sfaturilor conduse de Bela Kuhn din vara anului 1919.

În același an este ales pentru prima dată deputat în Parlamentul României Mari. Va deține această demnitate până în 1938 neîntrerupt.

După negocieri eşuate cu Ionel Brătianu – naţionalii nu doreau fuziunea, ci doar o colaborare la nivel guvernamental – Maniu reuseşte să formeze Blocul Parlamentar alături de ţărăniştii din Vechiul Regat, din Basarabia, şi democraţii din Bucovina, cu care va câştiga alegerile din noiembrie 1919.

Din nefericire pentru Bloc, guvernarea a fost umbrită de greve și instabilitate socio-politică, experimentul eșuând lamentabil. Nemulţumirile lui Maniu cu privire la hegemonia liberală şi o presupusă ingratitudine a celor din Vechiul Regat faţă de ardeleni au dus la boicotarea festivităţilor Încoronării de la Alba-Iulia şi la contestarea vehementă a Constituţiei din martie 1923, considerată „fără putere de lege şi de drept nulă.” Ironia va face ca Iuliu Maniu să apere Constituţia în anii 1938-1947 cu aceeaşi vehemenţă cu care a contestat-o în 1923.

PNȚ, scor record în alegerile din 1928

Toate luptele date împotriva liberalilor vor fi răsplătite în 10 noiembrie 1928, Iuliu Maniu fiind numit de către Regenţă preşedinte al Consiliului de Miniştri. Alegerile din 12 decembrie vor aduce cel mai mare scor obţinut de un partid în istoria României democratice – 77,76%.

Speranța uriașă pusă în PNȚ se va întoarce împotriva sa, național-țărăniștii guvernând în perioada marii crize economice. Măsurile impopulare – curbele de sacrificiu, grevele de la Lupeni din august 1929, soldate cu zeci de morţi şi de răniţi, şi scandalul Skoda au produs dezamăgire printre electori.

Premier limitat în timp

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate