Editura Evenimentul si Capital

Istoria Partidului Comunist Român. Moartea-spectacol a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Autor: | | 13 Comentarii | 10076 Vizualizari

Funeraliile liderului comunist au fost o veritabilă punere în scenă, o metodă prin care mai-marii PCR voiau să demonstreze poporului român coeziunea de la nivelul conducerii Partidului

O caracteristică a regimului totalitar este punerea în scenă a spectacolelor politice, cu scopul de a livra în spaţiul public un anumit mesaj, de a transmite starea corectă cetăţenilor. Acestea sunt regizate cu grijă, fiind atinse de mania preciziei și străbătute de rigoare ideologică.

Actorul principal al spectacolului funebru, în cazul de faţă, este liderul totalitar, partidul unic folosindu-se de moment pentru a demonstra unitatea şi coeziunea existente în interiorul formaţiunii- monolit. Este un joc de echilibristică interesant, propaganda fiind nevoită să penduleze între durere (reală sau doar superficială, de faţadă) şi încredere în viitor sub noua conducere.

Astfel că petele hagiografice care acoperă cu generozitate tovărășească memoria liderului defunct se împletesc cu cele ale idealizării noului conducător.

Ritual de legitimare

Mai mult decât atât, în funcţie de planurile celui care a preluat puterea, numele fostului dictator poate fi folosit cu scopul de a se legitima în faţa populaţiei şi, mai ales, împotriva eventualilor pretendenţi.


FOTO:Funeraliile lui Gheorghe Gheorghiu- Dej au fost demne de un lider comunist de prim rang FOTO: AGERPRES



Aici sunt cel puțin două direcții de consolidare a forței politice: preluarea integrală sau cvasi-integrală a realizărilor regimului anterior sau distanțarea subtilă, dar fermă de liderul dispărut și crearea unui nou început, a unui nou an zero, care să înceapă cu liderul recent ales.

În cazul românesc, succesorul lui Gheorghe Gheorghiu- Dej a decis să adopte cea de-a doua tactică, atenuând până la dispariţie trecutul dejist, plin de crime şi abuzuri şi exaltând un fantomatic prezent al legalităţii şi „centralismului democratic.”



Ceaușescu folosește dispariția liderului pentru a-și consolida puterea în partid

La moartea sa – 19 martie 1965 – Gheorghiu-Dej se bucura de o relativă popularitate.

Necontestat de nimeni după epurările din anii ’50, respectat de majoritatea liderilor socialişti, acesta era apreciat pentru deschiderea timidă şi riguros controlată faţă de Occident, pentru eliberarea deţinuţilor politici şi, mai ales, pentru aşa-zisa declaraţie de independenţă din aprilie 1964, văzută ca o lovitură dată sovieticilor şi alimentând curentul rusofob, foarte activ în mentalul colectiv.


Singurii care aveau acces neîngrădit în camera lui Dej erau Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri


Desigur, acțiunile lui Dej au fost făcute din calcul politic, necesare consolidării interne, și nu din rațiuni umanitare sau mici puseuri democratice.



Teoria conspirației

Decesul survenit în martie 1965 a luat prin surprindere populaţia şi conducerea PMR. Cu doar două luni înainte, Dej fusese prezent la Conferința Tratatului de la Varșovia, în Polonia. La întoarcere, un control medical confirmă diagnosticul de cancer pulmonar.

Evoluţia extrem de rapidă a bolii a provocat apariţia unor suspiciuni, multe dintre ele fanteziste sau foarte dificil de confirmat în lipsa unor documente oficiale. Cea mai populară este presupusa iradiere a lui Dej de către sovietici. Relatările lui Gheorghe Apostol sau Paul Sfetcu trebuie privite cu precauţie. Ipoteza asasinării este seducătoare, însă dovezi clare şi lipsite de echivoc nu au fost produse până în acest moment.



În săptămânile premergătoare morții, acesta nu a mai participat la evenimentele publice. Ultima sa apariţie a avut loc pe 7 martie, la votul pentru alegerea deputaţilor în Marea Adunare Naţională. Dej s-a deplasat la secţia de vot din raionul Griviţa Roşie seara, „ca să nu se vadă cât de rău arăta...”1)

După aceea, starea sa de sănătate s-a înrăutăţit, nici măcar echipa de specialişti trimisă din Franţa nu a mai putut să facă nimic pentru a salva viaţa prim-secretarului.

Acces controlat la lider

În acele zile, singurii care aveau acces neîngrădit în camera lui Dej erau Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer. Aceştia s-au asigurat că accesul la conducătorul partidului se va face doar cu acordul lor. Astfel că imaginea- simbol transmisă era de intermediari între conducător și partid.



În data de 17 martie, Plenara CC al PMR decide să dea publicităţii comunicate privind starea de sănătate a lui Dej „pentru ca să nu dăm loc la tot felul de comentarii, de ce nu a fost la sesiunea Marii Adunări Naţionale şi pentru ca opinia publică să ştie.” 2)

De asemenea, la întâlnirea din 18 martie, la care au participat doar membrii titulari şi supleanţi ai Comitetului Central, N. Ceauşescu le cere tuturor să dea dovadă de „maximum de combativitate în îndeplinirea sarcinilor pentru a păstra ca ochii din cap unitatea partidului.”

Se redactează şi o scrisoare în care se arată faptul că „pentru noi (...) este deosebit de grea această absenţă”, ţinând cont de „nesecata energie, putere de muncă şi dăruire de sine,de înaltă principialitate şi clarviziune politică.” În final, toţi membrii Comitetului Central îi doreau „însănătoşire” şi îl asigurau „că vom munci cu tenacitate şi abnegaţie (...) pentru a asigura triumful deplin al operei de construcţie socialistă în patria noastră”. 3)

Omagiul intelectualilor

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate