Editura Evenimentul si Capital

Istoria Partidului Comunist Român. Moartea-spectacol a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Autor: | | 13 Comentarii | 10315 Vizualizari

Funeraliile liderului comunist au fost o veritabilă punere în scenă, o metodă prin care mai-marii PCR voiau să demonstreze poporului român coeziunea de la nivelul conducerii Partidului

O caracteristică a regimului totalitar este punerea în scenă a spectacolelor politice, cu scopul de a livra în spaţiul public un anumit mesaj, de a transmite starea corectă cetăţenilor. Acestea sunt regizate cu grijă, fiind atinse de mania preciziei și străbătute de rigoare ideologică.

Actorul principal al spectacolului funebru, în cazul de faţă, este liderul totalitar, partidul unic folosindu-se de moment pentru a demonstra unitatea şi coeziunea existente în interiorul formaţiunii- monolit. Este un joc de echilibristică interesant, propaganda fiind nevoită să penduleze între durere (reală sau doar superficială, de faţadă) şi încredere în viitor sub noua conducere.

Astfel că petele hagiografice care acoperă cu generozitate tovărășească memoria liderului defunct se împletesc cu cele ale idealizării noului conducător.

Ritual de legitimare

Mai mult decât atât, în funcţie de planurile celui care a preluat puterea, numele fostului dictator poate fi folosit cu scopul de a se legitima în faţa populaţiei şi, mai ales, împotriva eventualilor pretendenţi.


FOTO:Funeraliile lui Gheorghe Gheorghiu- Dej au fost demne de un lider comunist de prim rang FOTO: AGERPRES



Aici sunt cel puțin două direcții de consolidare a forței politice: preluarea integrală sau cvasi-integrală a realizărilor regimului anterior sau distanțarea subtilă, dar fermă de liderul dispărut și crearea unui nou început, a unui nou an zero, care să înceapă cu liderul recent ales.

În cazul românesc, succesorul lui Gheorghe Gheorghiu- Dej a decis să adopte cea de-a doua tactică, atenuând până la dispariţie trecutul dejist, plin de crime şi abuzuri şi exaltând un fantomatic prezent al legalităţii şi „centralismului democratic.”



Ceaușescu folosește dispariția liderului pentru a-și consolida puterea în partid

La moartea sa – 19 martie 1965 – Gheorghiu-Dej se bucura de o relativă popularitate.

Necontestat de nimeni după epurările din anii ’50, respectat de majoritatea liderilor socialişti, acesta era apreciat pentru deschiderea timidă şi riguros controlată faţă de Occident, pentru eliberarea deţinuţilor politici şi, mai ales, pentru aşa-zisa declaraţie de independenţă din aprilie 1964, văzută ca o lovitură dată sovieticilor şi alimentând curentul rusofob, foarte activ în mentalul colectiv.


Singurii care aveau acces neîngrădit în camera lui Dej erau Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri


Desigur, acțiunile lui Dej au fost făcute din calcul politic, necesare consolidării interne, și nu din rațiuni umanitare sau mici puseuri democratice.



Teoria conspirației

Decesul survenit în martie 1965 a luat prin surprindere populaţia şi conducerea PMR. Cu doar două luni înainte, Dej fusese prezent la Conferința Tratatului de la Varșovia, în Polonia. La întoarcere, un control medical confirmă diagnosticul de cancer pulmonar.

Evoluţia extrem de rapidă a bolii a provocat apariţia unor suspiciuni, multe dintre ele fanteziste sau foarte dificil de confirmat în lipsa unor documente oficiale. Cea mai populară este presupusa iradiere a lui Dej de către sovietici. Relatările lui Gheorghe Apostol sau Paul Sfetcu trebuie privite cu precauţie. Ipoteza asasinării este seducătoare, însă dovezi clare şi lipsite de echivoc nu au fost produse până în acest moment.



În săptămânile premergătoare morții, acesta nu a mai participat la evenimentele publice. Ultima sa apariţie a avut loc pe 7 martie, la votul pentru alegerea deputaţilor în Marea Adunare Naţională. Dej s-a deplasat la secţia de vot din raionul Griviţa Roşie seara, „ca să nu se vadă cât de rău arăta...”1)

După aceea, starea sa de sănătate s-a înrăutăţit, nici măcar echipa de specialişti trimisă din Franţa nu a mai putut să facă nimic pentru a salva viaţa prim-secretarului.

Acces controlat la lider

În acele zile, singurii care aveau acces neîngrădit în camera lui Dej erau Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer. Aceştia s-au asigurat că accesul la conducătorul partidului se va face doar cu acordul lor. Astfel că imaginea- simbol transmisă era de intermediari între conducător și partid.



În data de 17 martie, Plenara CC al PMR decide să dea publicităţii comunicate privind starea de sănătate a lui Dej „pentru ca să nu dăm loc la tot felul de comentarii, de ce nu a fost la sesiunea Marii Adunări Naţionale şi pentru ca opinia publică să ştie.” 2)

De asemenea, la întâlnirea din 18 martie, la care au participat doar membrii titulari şi supleanţi ai Comitetului Central, N. Ceauşescu le cere tuturor să dea dovadă de „maximum de combativitate în îndeplinirea sarcinilor pentru a păstra ca ochii din cap unitatea partidului.”

Se redactează şi o scrisoare în care se arată faptul că „pentru noi (...) este deosebit de grea această absenţă”, ţinând cont de „nesecata energie, putere de muncă şi dăruire de sine,de înaltă principialitate şi clarviziune politică.” În final, toţi membrii Comitetului Central îi doreau „însănătoşire” şi îl asigurau „că vom munci cu tenacitate şi abnegaţie (...) pentru a asigura triumful deplin al operei de construcţie socialistă în patria noastră”. 3)

Omagiul intelectualilor

A doua zi, „inima tovarăşului Gheorghiu-Dej a încetat să bată” conform unei descrieri poetice a oficiosului PMR.4) Are loc o şedinţă a Biroului Politic în care se decide declararea doliului naţional începând cu 19 martie şi până în ziua funeraliilor, 24 martie.

Se constituie o comisie cu rolul de a organiza funeraliile. Președintele acesteia era Chivu Stoica, iar din comisie făceau parte Alexandru Drăghici, Emil Bodnăraș, Leontin Sălăjan și Ștefan Voitec.

Doliu național

Se decide ca în ziua funeraliilor să se întrerupă „lucrul timp de trei minute în toate întreprinderile şi instituţiile din ţară (...) pe timpul întreruperii lucrului vor suna sirenele întreprinderilor, locomotivelor, vaselor fluviale şi maritime, se va opri circulaţia trenurilor, automobilelor, altor vehicule şi a pietonilor.”

În aceleași instituții și întreprinderi „se va amenaja o încăpere în care va fi expus portretul tovarășului Gheorghe Gheorghiu- Dej, încadrat cu drapele îndoliate și flori.” De asemenea, în semn de ultim salut – 24 salve de artilerie.” 5)

Coordonatele sunt asemănătoare cu cele din martie 1953, din momentul morţii lui Stalin şi a ceremoniilor funerare ulterioare. Pelerinajul din sala mare a Palatului R.P.R. s-a prelungit până în ziua înmormântării, sute de mii de persoane venind să-l vadă pentru ultima oară pe Dej. Unii au venit din obligaţie, alţii din curiozitate, fără a-i neglija pe cei care au dezvoltat o durere sinceră la vederea celui care fusese conducătorul României timp de aproximativ 20 de ani.

Laude exagerate

O altă caracteristică vizibilă şi în 1965, la fel ca în 1953, a fost omagiul intelectualilor. Mesajele cu accente panegirice cele mai interesante au venit, evident, din partea literaţilor.

Zaharia Stancu, „zguduit de cumplita știre”, scrie despre cel „a cărui minte genială și a cărui bunătate fără margini ne-au fost în acești douăzeci de ani farul călăuzitor și îndemnul neobosit pentru opera care a schimbat înfățișarea patriei.” Ion Pas îl descrie în culori pastelate, confecţionându-i o scurtă biografie romanţată şi prezentând „sentimentele de profund respect şi imensă tristeţe ale unui modest tovarăş al său de muncă şi de luptă” alături de cele ale întregii ţări.

Însă nimeni nu a reușit să îl depășească pe Tudor Arghezi în privința laudelor exagerate dictate de rațiuni practice. Acesta, aflat într-o presupusă stare de negare – „nu sunt în stare să cred că Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a isprăvit...” – îşi exprimă regretul în formule convingătoare, spunând că „stau şi plâng, condeiule al meu, pe un mormânt, revoltat că ziua s-a stins şi că pământul, care a primit în el unul după altul pe Domnitorii noştri, a cutezat să primească şi ţărâna scumpului general al neamului românesc, scufundat în cea mai cumplită jale.”6)

Liderii PCR au vrut să-l mumifi ce, dar au renunțat

La funeralii au luat cuvântul Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Ion Gheorghe Maurer şi Nicolae Ceauşescu.

Acesta din urmă şi-a luat angajamentul solemn de a întări „continuu unitatea şi forţa de luptă a partidului” şi de a „păstra în inimile noastre nestinsă amintirea vieţii tale luminoase!” Cu două zile înainte se discutase despre eternizarea memoriei lui Dej.

Statui

La şedinţa comună a CC al PMR, Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri se decide editarea lucrărilor şi a biografiei acestuia, ridicarea de statui în oraşele Bucureşti şi Cluj şi busturi în sălile Comitetului Central, Marii Adunări Naţionale, Clubului C.F.R. „Griviţa Roşie” şi Casei de Cultură din Galaţi, atribuirea numelui său oraşului Oneşti, Combinatului Siderurgic Galaţi, Combinatului Chimico- Metalurgic Baia Mare, Hidrocentralei de pe Argeş, Institului Politehnic din Bucureşti, Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, unei şcoli medii din Bârlad, unui bulevard şi unei pieţe din Bucureşti, respectiv din alte oraşe al ţării, emiterea unui timbru omagial cu efigia lui Dej, instituirea unei burse pentru cei mai buni studenţi şi organizarea unei săli memoriale dedicate vieţii şi activităţii sale.7)

Doar o parte dintre aceste decizii au fost aplicate, Ceauşescu renunţând destul de repede la ideea eternizării memoriei liderului unui regim ce avea să fie condamnat în scurt timp. S-a mai discutat și posibilitatea ca Dej „să fie mumificat și așezat într-un mausoleu.” Se renunță la idee, Maurer dând exemplul lui Lenin: „Vă mărturisesc că în afară de curiozitate și multă rezervă, ca să nu zic repulsie, imaginea acestui cadavru mumificat nu mi-a produs.”

În schimb, „este mult mai potrivit să găsim oameni care bage în piatră sau în scris viaţa şi figura lui.” 8)

Modelul sovietic nu mai reprezenta un reper pentru conducătorii români în contextul distanţării de Moscova şi construirii unui discurs cu tendinţe naţionaliste. Numele lui Gheorghe Gheorghiu- Dej avea să dispară treptat din istoria oficială a Partidului, să fie aruncat într-o notă de subsol, odată cu exacerbarea cultului personalităţii lui Ceauşescu.

Note bibliografice

1) Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu depre Dej, Ceaușescu și Iliescu. Convorbiri, Evenimentul Românesc, București, 1997, p. 180. 2) A.N.I.C., fond CC al PCR, Cancelarie, dos. 27/1965, f. 3. 3) A.N.I.C., Cancelarie, dos. 30/1965, f. 4. 4) Scânteia, an XXXIV, nr. 6564, 20 martie 1965. 5) A.N.I.C., Cancelarie, dos. 31/1965, ff. 4-6. 6) Scânteia, nr. din 21 martie, p. 3. 7) A.N.I.C., Cancelarie, dos. 34/1965, ff. 4-5. 8) A.N.I.C., Cancelarie, dos. 37/1965, ff. 5-6.




Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
16:45 Președintele Iohannis face o declarație de presă după consultările cu partidele 16:12 CONSULTĂRI la Cotroceni. UDMR: Nu o cunoaștem pe Viorica Dăncilă/Așteptăm decizia Președintelui pentru a purta discuții cu propunerea PSD 14:54 CONSULTĂRI la Cotroceni. Băsescu a avut în „plic” două propuneri de premier 11:40 CONSULTĂRI la Cotroceni. Liderul PSD, Liviu Dragnea: „Viaţa bate filmul!” 10:52 SURPRIZĂ în POLITICĂ. Cine a CÂȘTIGAT din RĂZBOIUL Dragnea-Tudose. Indiciu: NU e NICIUNUL dintre cei doi 09:41 EXCLUSIV EVZ. LISTA NEAGRĂ a miniștrilor PSD. Opt miniștri își vor pierde portofoliile în cabinetul Dăncilă 08:40 Marcel Ciolacu a DEMISIONAT din funcția deținută în GUVERN 08:20 Badea lansează bomba: URMĂTORUL PREMIER va fi DISCIPOLUL LUI COLDEA. „PSD îşi bate joc de votanţi” 22:22 Demisia lui Tudose. SE ŞTIA DEMULT despre LOVITURA DE GRAŢIE din PSD. Poate fi numită CONFIRMAREA ANULUI 19:55 Dragnea a dezvăluit cum va alege PSD viitorul premier: „Am mână proastă! Eu nu voi mai propune niciun nume” 19:54 Horoscop. Așa cum v-am anunțat în ”Horoscopul 2018”, Mihai Tudose și-a dat demisia pe 15 ianuarie 19:23 Cine se află în spatele premierilor demiși din PSD? ASTA, DA, DEZVĂLUIRE. Seism pe scena politică. NEWS ALERT! 17:29 UN GENERAL CELEBRU I-A ÎNVENINAT pe Dragnea şi Tudose. „Ultimul supraviețuitor al epocii Băsescu” 16:50 Mihai Tudose a promovat un Penal în Guvern! De ce nu mîrîie Presa anticorupție?! România lui Cristoiu 15:15 Prima femeie PREMIER din istoria României! VIORICA DĂNCILĂ este propunerea PSD pentru funcția de prim-ministru 15:01 Olguța Vasilescu: DĂNCILĂ va continua cu legile JUSTIȚIEI/. PSD îi acordă tot sprijinul 13:31 Va numi Klaus Iohannis al treilea guvern PSD după ce a promis că nu va face asta? NEWS ALERT ÎN POLITICĂ! 13:13 PSD o propune premier pe Viorica Dăncilă - UPDATE NEWS ALERT ÎN POLITICĂ! 11:17 Noul premier PSD: Firea, Stănescu, Vasilescu și Manda au refuzat. Cine este în cărți în Kiseleff 10:58 Liviu Dragnea, „SPULBERAT” la Bruxelles: „A aprins fitilul unei REVOLTE cum nu a mai fost vreodată!”

Articole salvate