Eu sunt Comandantul Suprem al Armatei! Eu voi fi Comandantul Suprem al Armatei!
Nu scrie ”suprem”, dar va fi scris ”Suprem”, așa cum a fost și nu mișca niciunul în front. Mai e puțin, câteva luni. Vine vara, iar vara se scurge ca o înghețată lăsată pe o terasă, nici nu simți când a trecut și vom fi în buza prezidențialelor. Adică, Eu la Cotroceni!
Era eficient așa cum era înainte de 89, Un Comandant Suprem peste tot și toate. Nu era socialismul lui Ceașcă chiar așa de negru, Eu aș fi știut să îl fac fezabil, cool. Salutul gărzilor mi se cuvine! Îmi dă un aer de El Comandante. Tricoul ălă roșu banal cu chipul cool al lui Che Ghe, cine ar fi crezut?! Aș putea să îmi las barbă! Eu sunt capabil, nu degeaba am ajuns aici unde am ajuns, și cine ar fi zis?! Eu sunt marțial, de neoprit pentru că știu ce vreau și cum vreau și am mijloacele necesare. Unde nu le am, mi le fac. Așa cum am luat serviciile Armatei, le voi lua pe toate. E nevoie de o singură voce! Asta voi spune azi la guvern. Eu sunt vocea! Eu sunt!
Spațiul mic din carlinga F16-ului era ca un tron. Deasupra tuturor. A fost un moment solemn, sublim, chiar dacă stomacul mi s-a strâns ghem, însă panorama! - o țară la picioarele mele! A mea! Kaki-ul mă prinde! Arăt beton! Filfizonul ală e caraghios cum se îmbracă în uniforma kaki. Cine dracu a pomenit un primar să se îmbrace în kaki?! Pe când un Comandant Suprem în kaki impune respect, admirație, frică, angajament total. Nimeni nu îmi poate sta în cale. Nu mă omor după democrație. Are și ea imperfecțiunile ei, trebuie strunită și eu știu cum să o fac în așa fel încât să mi se potrivească cum vreau Eu. Ar fi total, după ce mă alege prostimea, să umblu îmbrăcat în haine kaki. Smirnă ar sta toți înaintea mea! Adevărul e că mă cam scârbesc lingușitorii, dar nu poți fără ei! Pe ei te urci și urci, urci până sus. Sunt pe drumul cel bun, sunt de neoprit!
Ne puteți urmări și pe Google News
Nu exagerez deloc cu ieșirile mele cu Ucraina, cu rușii. Eu știu mai bine. Nu îmi dă mie lecții nimeni, dar nimeni! O să o dreg cu rușii așa cum o dreg acum cu americanii. Le dau acum satisfacție că m-am dat pe brazdă. Aparența e importantă. Tovarășii noștri știu însă că le împărtășim ideile. Am început să fiu un maestru al jocului, mă pricep, sunt bun. Îmi plac tot mai mult jongleriile astea diplomatice. Cotroceniul mi se va potrivi perfect. Simt asta. Nu e o fundătură cum am crezut. De când s-a trezit Rusia și SUA, iar Europa e bezmetică, parcă e o altă atmosferă. Stai să vezi când va prinde glas China care stă acum și privește. Diplomația înseamnă putere! Militărie! Kaki! El Comandante! Și cred că nici nu ar fi rău dacă aș forța lucrurile, acum e momentul, trebuie să mi se știe de frică! Sunt un nume! Sunt Eu, Comandantul Suprem! CSAT-ul e al meu, trebuie să fie al meu, tehnic e al meu. Până vine Biden și trupeții lui fac tot acest spectacol de forță. Să vadă ei cine dictează aici: Eu! Eu sunt Comandantul Suprem al Armatei! Gata cu expirații! Nu mă mai oprește nimeni. Ok, ok, ok o dreg si cu, cum spun ei, ”excesele” cu Rusia și China. Soci e amintire. Nu au de ales americanii. Eu sunt aici! Prostimea mă va alege, așa că nu au șanse să scape de mine. Nu au cum. Odată ales, gata!, îmi vor ciuguli din palmă. Vor cânta până la urmă melodia mea! Nu au ce să îmi facă. M-am descurcat cu Nuland și cu asistentul ei, prin absență și am fost genial. Vine Joe Biden, Anders Fogh Rasmussen ori Chuck Hagel, șeful Pentagonului, săptămâna viitoare - ei au nevoie de mine. Nu se face treabă fără mine. Nu au cum. Nu au cum să mă scoată din joc. Îmi place Rogozin, Putin. Știu ce vor, nu se încurcă în jocuri de salon european constipat. Am stârnit admirație când am spus că România ar putea folosi avioane de vânătoare pentru a-l escorta pe Rogozin. Mă amuză să aud că sunt la mijloc între ruși si americani și că nu știu ce să fac. Ba știu. Profit și de unii și de alții. Reguli?! O glumă bună. Regulile le fac Eu! Așa cum s-au uitat episoadele cu Merkel, se uită toate. Au nevoie de mine. Nu Eu de ei. Ei de mine. Eu!
Mi se spune Uzurpatorul? Foarte bine! Iau ce este al meu. Ce mi se cuvine. Siguranță națională, securitate. Mă văd în oglindă. Sunt făcut pentru asta. Nu, nu mă copleșește puterea! Mă simt magnific!
Trebuie să renunț la zâmbete și la ”hai, pa!”. De azi voi zâmbi doar cinic, reținut, nu larg, nu amical. Așa cum o fac ”dictatorii”. Nimeni nu îi înțelege pe dictatori, nimeni nu înțelege faptul că trebuie să lupți pentru a avea și menține controlul altfel ți se urcă toți în spate ca niște șobolani, toți cei care confundă faptul că schimbi o vorbă două cu ei și se trezesc cu pretenții. Dictatorii au fost și sunt de fapt niște conducători care au avut sau au probleme cu controlul și au rezolvat-o și e al naibii de greu să ții sub control o țară întreagă. E nevoie de o mână de fier și asta nu o poți avea doar dând din gură, trebuie să ai toate instituțiile pe mână altfel dacă decizia nu e la tine despre ce dracu vorbim?! Putin e mână de fier. O planetă întreagă se uită la el! Nu mă costă nimic să promit. Oamenii se mai răzgândesc. E firesc, e uman. Doar nu o să mă împuște că promit. Și ce dacă?! Noi suntem rechinii! Generația 40! Eu o să fac istorie! Eu rescriu tot! Chiar îmi place să mi se spună Uzurpatorul! Ei cred că eu mă supăr. Nu. Îmi place. Zugrăviți-mă, fraților, cât mai rău și știu că sunt pe drumul meu. Sentimentul de a spune ”Statul sunt Eu!” e copleșitor. Totul poate deveni al meu. Cine are o problemă în regiune vorbește cu mine. România sunt Eu!
Recomandările noastre
