Editura Evenimentul si Capital

INTERVIU. Ion Caramitru, directorul Teatrului Național: „S-a repetat cu masca pe figură, a fost coșmar”

FOTO: Dumitru Lazar si Mihai Ilie
Autor: | | 3 Comentarii | 1131 Vizualizari

De mai mulți ani Ion Caramitru, directorul Teatrului Național este un fel de arhitect și constructor. Visul lui se apropie de final. Reconstrucția TNB este la final.

Am mers la Ion Caramitru cu intenția de a povesti despre viața și cariera lui. Atmosfera febrilă, parcă de final de șantier, din incinta Teatrului Național a deturnat discuția către alt subiect. Soarta primei instituții culturale a țării a eclipsat viața unui mare artist. Despre ea vom vorbi doar săptămâna viitoare.

- EVZ: Ce se întâmplă la Teatrul Național?

- Ion Caramitru: Reconstrucția Teatrului Național este aproape gata. Ea a început în anul 2010 și trebuia să dureze mai puțin. Dar au fost niște motive obiective. Muzeul de Artă Contemporană a plecat cu patru luni mai târziu decât ar fi trebuit, din sediul Teatrului, iar demolarea fațadei a început și ea mai târziu. Teatrul de operetă a mai întârziat în sediul nostru un an și patru luni peste contract. Astfel că lucrările s-au fracționat. În prima instanță, oferta constructorului a fost să părăsim clădirea complet și să lăsăm front de lucru sută la sută. ceea ce ar fi fost o veritabilă sinucidere. Dacă opream activitatea Teatrului patru ani și jumătate…

-Sau cine știe cât..

- Sau cine știe cât, ar fi fost un dezastru. Atunci, cu acordul Ministerului am convenit să continuăm să jucăm și să eliberăm spațiile pe măsură ce avansa construcția. Au fost ani grei și mai ales două ierni foarte grele, pentru că nu a fost nici căldură. Și a fost și praf și condiții îngrozitoare atât pentru noi, cât și pentru spectatori. Am trecut cu bine, a strâns toată lumea din fălci și am dus corabia asta. Am jucat în timp ce eliberam spațiile pentru constructori. Culmea a fost și culmea este o expresie interesantă și la propriu și la figurat, că cea mai bună perioadă a fost în anul 2012. Ăl mai greu din punctul de vedere a ceea ce se întâmpla atunci în clădire, în șantier. Au fost săptămâni și luni când s-a repetat cu masca pe figură, a fost un coșmar, praf să îl tai cu cuțitu chiar pe scenă. Dar anul 2012, anul Caragiale, a fost anul de glorie al Teatrului Național, de când îl conduc, luându-ne și riscul să jucăm numai Caragiale. Adică de a monta numai Caragiale întregul an.

- Înțeleg că inaugurarea este aproape...

- Practic 80 la sută din suprafața de reprezentare este gata. Sala Studio , pe care a folosit-o Opereta circa 24 de ani a revenit la forma ei inițială, de sală unică în Europa. Este o sală cu geometrie variabilă. În 22 de minute sala de tip clasic, italian cum i se spune, la apăsarea unui buton, pe baza unui proiect al inginerilor români, din anul 1968, parterul se ridică cu doi metri și ocupă spațiul scenei. Pereții laterali se glisează spre scenă și o înconjoară și din spatele lor vin gradene care închid suprafața de joc, în formă de arenă.Făcând numai jumătate din aceste operațiuni putem sugera spațiul de joc elisabethan, cum este teatrul lui Shakespeare. Anul trecut am reușit să facem trei spectacole în toate cele trei ipostaze ale acestei săli. Această sală are și foaiere superbe și este complet renovată.

- Ați făcut și săli noi?

- Da, am făcut trei săli noi. Sala numită Atelier, care este sub sala Studio, fostă Operetă, complet renovată și care funcțio nează foarte bine. I s-a atașat și un balcon, alte sisteme de iluminare și foaiere foarte agreabile. Sala Pictură se numește așa pentru că, până de curând, de la inaugurarea acestei clădiri ea s-a folosit ca un atelier pentru vopsit decoruri. Ea a fost renovată, are 260 de locuri și un foier cum rar găsești în România. Și sala Pictură și sala Mică sunt și ele transformabile. Gradenele se mișcă și pot elibera spațiul de joc. Sala Mică are 130 de locuri și are și ea trei, patru variante de poziționare. De câteva luni am pus această sală la dispoziția generației tinere, a tinerilor actori care nu au angajamente în teatre. Ei vin cu proiecte, noi le aprobăm dacă sunt incitante. Recent au venit cu 42 de proiecte. Funcționează în incinta Teatrului și un centru de cercetare teatrală, cu numele Ion Sava, numele unui mare fost regizor al Teatrului Național. Proiectele tinerilor se derulează prin acest centru de cercetare. Consider că în programul Teatrului Național trebuie să existe și astfel de experimente. Nu mai vorbesc de obligativitatea morală și materială, până la urmă, de a monta teatru românesc.

- Practic, clădirea când se inaugurează?

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate