Pe 18/19 martie 1895 s-a născut la Câmpulung-Muscel Dan Barbilian, cunoscut sub numele de Ion Barbu. Mort la București (11 august 1961, de ciroză), în spitalul Vasile Roaită, poetul-matematician are o poveste de viață extraordinară.

Poet și matematician de IQ maxim, cu o conștiință artistică redutabilă, a fost, la liceul bucureștean Spiru Haret, profesorul de matematici și poezie al generației lui Noica. Erotoman și cocainoman din anii studiilor la Gottingen, Tubingen și Berlin, alături de mai seriosul amic Tudor Vianu (primul său monograf; pariului cu el din adolescență i se datorează și cariera de poet) a fost mereu scindat între temperamentul dionisiac, histrion-coleric, și inteligența apolinică, între balcanismul profund și atracția perfecțiunilor boreale. De altfel, în Nordul germanic și-a ales, terapeutic, și soția, Gerda, fiica unui medic. La întoarcere în țară e internat pentru dezintoxicare la «Mărcuța»”, sunt primele tușe ale portretului schițat de criticul literar Paul Cernat poetului Ion Barbu.

 

„Nășit” de Lovinescu

În continuare: „Devenit stîlp al cafenelei Capșa, se profilează pe eter. Inspirată de ciuperca halucinogenă Amanita muscaria și de amorul ratat pentru o pictoriță norvegiană (Helga), balada Riga Crypto și Lapona Enigel, comparată cu Luceafărul eminescian, îi sublimează personalitatea hipersexuală și umbroasă”. Despre începuturile lirice, Paul Cernat consemnează: „Primele poeme îngheață dionisiacul, via Nietzsche, în formula apolinică a sonetului parnasian. Cel mai high-modernist poet român interbelic, purist hermetic comparat cu Mallarmé și Valery (deși linia Poe-Pound îl definește mai bine), a fost un adept intratabil al disciplinei prozodice. Lovinescu l-a «nășit» după numele bunicului patern, în 1919 (simbolic, în ziua înmormîntării lui Vlahuță...), după ce fostul trecător pe la Literatorul lui Macedonski își luase pseudonimul Ion Popescu (…)”.

 

„Joc second”, construcția criptată

„Printre miile de aventuri erotice barbi(li)ene s-ar fi numărat scriitoarea-matematiciană Ticu Archip și Nina Cassian (pe care a lansat-o). În 1929, după abandonarea plachetei Ochean, îi apare unicul volum, «Joc secund» - construcție criptată, răsturnată și modulară, după modelele matematicilor superioare”, apreciază Paul Cernat.

 

Despre scrieri deocheate

„Dacă hermetismul incantatoriu din «Uvedenrode» și «Oul dogmatic» are o puritate cristalină, iar ciclul-titlu e o performanță de autoreflectare abstractă, alte poeme combină sapiențialul cu pitorescul oriental, în narațiuni somptuoase. Rămîne magistral și în afara volumului (deocheatele «Un personaj eteroman» sau «Jazzaband pentru nunțile necesare» sînt comparabile cu geamparaua psihedelică Domnișoara Hus). S-a scris mult despre sofisticatele lor arhitecturi foneticsimbolice. O miză a acestui «reacționar modern» cu o conștiință estetică ieșită din comun a fost reabilitarea balcanismului, prin ridicarea lumii «tîrgovețe» a lui Anton Pann și Nastratin Hogea la puterea poeziei pure”, consideră Cernat.

 

A aruncat cu cărțoiul după Călinescu

Enervat de portretul pe care i l-a schițat George Călinescu în monumentala „Istorie a literaturii române”, Ion Barbu a aruncat cu cartea după criticul literar care, elegant, venise să-i aducă un exemplar! „Pe aleea din fața casei parcă-l văd pe Dan aruncând cu «Istoria literaturii române» după Călinescu. Nu-i plăcuse deloc cum l-a prezentat. Călinescu scrisese despre Dan că «avea ochi vegetali și semăna cu un nomad kurd»”, dezvăluia soția poetului într-un interviu acordat în 1983.

 

Merite în matematică

Ion Barbu a avut contribuții importante în domeniul științelor fixe. „După 1930, ca universitar, elevul lui Țițeica și emulul Programului de la Erlangen se dedică matematicilor, cu o carieră internațională prestigioasă: pe lîngă faimoasele «spații Barbilian», a avut realizări majore în axiomatizarea geometriei algebrice, în geometriile neeuclidiene etc.”, brice, în geometriile neeuclidiene etc.”, amintește Paul Cernat.

 

4.000 de aventuri erotice?

Într-un interviu din 1983 (realizat de Veronica Balaj), Gerda Barbilian, soția poetului-matematician, confirma zvonurile potrivit cărora Dan Barbilian avea mare lipici la femei: „Sigur c-am fost și geloasă (…). Era un bărbat curtat oriunde își făcea apariția. Normal că, atrăgând atenția, nu putea rămâne în umbră. Era vivace, ochii lui sclipitori, ah, tempi passati! Nu era un molâu, știam că trebuie să rezist. Am fost mândră de el”. Avea și de ce. În epocă, se spunea că Ion Barbu se lăuda prietenilor cu cele 4.000 de aventuri erotic prietenilor cu cele 4.000 de aventuri erotice!

 

Cocaină cu prietenul Tudor Vianu

Andrei Oișteanu, în volumul „Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură” (Polirom, 2014), menționează: „Ocazional, Ion Barbu își administra cocaină cu prietenul său Tudor Vianu, aflat și el la studii în Germania Republicii de la Weimar”. Mai mult, într-un episod consumat la Cottbus, în 1924, consemnat de asemenea în cartea lui Andrei Oișteanu, Gerda Hossenfelder (devine doamna Barbilian un an mai târziu) găsește în buzunarul poetului o cutiuță plină cu cocaină: „Căpătase drogul printr-un prieten. Luase mai întâi din curiozitate, i-a dat o stare de euforie, de eliberare. Mai pe urmă, și l-a procurat din când în când, ca să uite mizeria sufletească în care se zbătea. Nu devenise sclavul drogului”.

 

„Antrenat în aventura legionară, a compus ode pentru Gardă & Căpitan; nu fără folos, căci va fi avansat în 1941 profesor plin”.

PAUL CERNAT, critic literar

 

„Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări și a interesului meu, mereu viu, pentru experiențele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante: eter și cocaină”

 

ION BARBU