Editura Evenimentul si Capital

„Învățământul românesc e la pământ și trage în jos tot ce ține de cultură”| Interviu cu regizorul și profesorul Claudiu Goga

Claudiu Goga - regizor și profesor la Facultatea de Teatru din București
Autor: | | 6 Comentarii | 1223 Vizualizari

Dialogul cu Claudiu Goga, regizor de teatru, profesor asociat la Facultatea de Teatru din București, Secția Regie, se insinuează, meandrează, curge gâlgâit, pentru ca în final să izbucnească sălbatic, ca un foc ațâțat de vântul ademenitor al veșnicei noastre tranziții

  • Evenimentul zilei: Cine este Claudiu Goga?
  • Claudiu Goga: Am terminat Matematică-Fizică la „Șaguna”, în Brașov. Erau anii ’90. Eram olimpic la matematică, la fizică, așadar m-am îndreptat către Electronică. Dar după doi de facultate am văzut că nu era ceea ce-mi doream. Adevărul e că visul meu mai vechi era să fac film, dar pentru că eram, de fapt, un băiat din provincie, mi se părea atât de departe ideea de a face film, încât m-am dus la Teatru. Am dat admitere la Facultatea de Teatru și-am intrat primul. Acolo am avut noroc să-l am ca dascăl pe Valeriu Moisescu, probabil cel mai bun profesor de regie din România dintotdeauna și pasiunea a crescut pe măsură ce eram în școală. Dacă am făcut o alegere bună sau nu, vom vedea când mă voi lăsa de meserie.
  • Ce-a urmat?
  • Examenul de anul IV, devenit ulterior spectacol - „Conu’ Leonida față cu reacțiunea” -, care mi-a adus foarte multe premii, atât mie, cât și actorilor, inclusiv Premiul UNITER pentru debut și o angajare rapidă la Brașov, la teatrul unde nu voiam să merg niciodată. Așa era în capul meu, știam că era un teatru în degringoladă în acea perioadă - anii ’99 -, dar, cum actorii mă iubeau, am rămas la Brașov. După vreo doi ani, am devenit și directorul teatrului, fiind șantajat emoțional de actori. Am rămas și ca regizor, angajat. Între timp, te îndrăgostești de oameni și de loc. Era o trupă foarte bună la momentul acela... Cred c-am făcut niște lucruri importante, am pus pe picioare Festivalul de Dramaturgie Contemporană. În cei aproape 13 ani cât am fost director am adus foarte multă lume la teatru, s-au umplut sălile... Când preluasem teatrul, în sala mare, de șapte sute și ceva de locuri, se jucau spectacole în fața a douăzeci de oameni. In ultimii mei ani de directorat nu se mai juca sub patru sute de spectatori, iar la premiere sala era plină. S-au schimbat multe lucruri în bine și sunt bucuros pentru asta, doar că energia mea s-a epuizat în timp. Când am fost împiedicat să mai fac asta, pentru că n-am vrut să fiu complice, alături de Primăria Brașov, la distrugerea teatrului, mi-am dat demisia.

Șușele pe bani de la Teatrul Sică Alexandrescu

  • Ce s-a întâmplat mai exact la Teatrul Sică Alexandrescu?
  • Brusc, Primăria s-a gândit că e mai bine să-mi ia prerogativele prin care eu aduceam bani teatrului, prin închirierea sălilor pe baza unor principii deontologice. Au început ei să închirieze, pe bani mult mai puțini, dar nici asta n-ar fi fost atât de grav... Grav era că ei închiriau sala peste programul nostru de repetiții și de spectacole. Practic, ne afecta activitatea.
  • Ce evenimente erau organizate?
  • Tot felul de șușe din țară, propuse de diverși impresari și intermediari. Și când era vorba de un spectacol mai bun, rămânea problema că ele se suprapuneau peste programul teatrului. Și mai era un lucru foarte subtil. Dacă închiriezi foarte des sălile (asa cum facea primăria), pentru alte spectacole, în timp îți pierzi publicul, pentru că el se canibalizează. Spectacolele care veneau din afara Brașovului aveau bilete foarte scumpe, undeva în jurul sumelor de 80-100 de lei. Or, dacă omul vine și dă banii ăștia o dată pe săptămână, nu mai vine la piesele de teatru din repertoriu. Dar aceste aspecte nu-i interesau pe cei de la Primărie. Utilitățile, adică gazul, curentul, nu erau plătite de nimeni în timpul acestor evenimente organizate de ei. În plus, Primăria lua toți banii, nu rămânea nimic pentru teatru. Era o absurditate, n-am vrut să fiu complice la asta. Din acest motiv mi-am dat demisia. Așa au început protestele noastre de acum doi ani, care au fost în mare parte vizibile si la care ni s-au aliat peste 300 de personalitati din lumea culturală. Am reușit să oprim această practică, apoi, după câteva luni, ne-am lovit de celebrul deja concurs pentru postul de director, aranjat pentru ca domnul Zarafescu să devină manager. A urmat un al doilea val de proteste și practic cel mai mare scandal din teatrul românesc postdecembrist. Atunci, cea mai mare și valoroasă parte din trupa teatrului a acuzat Primăria că a trucat concursul pentru postul de director. Protestele actorilor au făcut ca dl Zarafescu să-și dea demisia, însă, din păcate, lucrurile nu s-au oprit aici. Primăria Brașov a numit un director interimar care a avut pe agendă un singur lucru - răzbunarea pe actorii care au denunțat public concursul aranjat! Pentru Primăria Brașov nu a contat nici încercarea UNITER, nici a Ministerului Culturii de a media conflictul actori - Primărie, dar a preferat să numească în funcția de director interimar un om de casă, care să-i slujească interesele. Astfel au fost dați afară din teatru în mod abuziv cinci oameni. Toti cei cinci au dat teatrul în judecată și procesele sunt pe rol. Acum, Primăria e fericită, teatrul e mort și țara are cu cinci șomeri mai mult.
  • Cazul teatrului din Brașov este, până la urmă, un caz particular, un exemplu. Dar care sunt carențele majore ale lumii teatrului românesc? Există o legislație care să permită dezvoltarea armonioasă a teatrului?
  • Legile sunt total anacronice. Dincolo de incapacitatea ta - ca manager – de a-i stimula pe cei buni, pentru că grilele salariale nu te ajută...

- Mă scuzați, dar ce salariu încasează acum un actor?

- La vremea când eram eu director - 2.000 de lei, maximum, în mână, plus, minus, în funcție de vechime. Un debutant lua însă 1.200 de lei! Între timp, de anul acesta, lucrurile s-au schimbat, salariile s-au mărit, dar celelalte probleme de sistem au rămas. Problema este că oricât de bine ar juca un actor, salariul rămâne la fel. La polul opus, inclusiv la Brașov - dar este valabil pentru toate teatrele de stat din țară - , sunt actori cu contracte pe viață, pe perioade nedeterminate, care nu joacă deloc, dar iau aceiași bani ca cei care-și dau sufletul pe scenă.  Că joci roluri principale pe bandă rulantă și le joci bine sau că nu joci deloc, iei același salariu.

- Practic, nu există criteriul valoric.

- Nu există. Din acest motiv este foarte greu să motivezi actorii. Aceasta este una din aberațiile legislative.

- Care ar fi soluția pentru a corecta aceste nedreptăți? Se poate face un alt tip de contract, bazat pe criterii de performanță?

- Ar trebui să fie voință politică, administrativă... Nu e atât de complicat. Sunt tot felul de sisteme în lume prin care actorii, chiar și cei de la stat, sunt plătiți în funcție de cât și cum joacă. S-a încercat o lege de genul acesta, fusese propusă de Demeter Andras, dar n-a fost aplicată niciodată. Au îngropat acest proiect. Revenind, o altă aberație: contractele pe perioadă nedeterminată. Nu se mai practică la scară mare, dar sunt foarte multe de actualitate. Este foarte greu să le desfaci, pentru că actorii în cauză dau instituția în judecată și în 99,9% din cazuri câștigă. Eh, oamenii ăia, că sunt buni, că nu sunt buni, că joacă sau nu joacă, țin posturile ocupate, blocate. Toate teatrele au această problemă de efectiv. Dacă aceste contracte ar fi pe perioadă determinată, omul ar fi mai motivat să-și facă treaba, altfel ar risca să-și piardă locul de muncă. Așa ai putea să împrospătezi regulat trupa... În fine, deocamdată nu se întâmplă. Sunt oficial 4.000 de actori șomeri în România și în fiecare teatru din țară există oameni angajați cu contracte pe perioadă nedeterminată care nu joacă deloc!

- În cazul regizorilor este aceeași situație sau este diferit?

- Este diferit, pentru că regizorii sunt mai puțini. Sunt teatre care au un regizor angajat, dar majoritatea regizorilor buni circulă pe contracte de drepturi de autor la mai multe teatre. Așadar, sunt regizori care câștigă mai bine sau onorabil. E un pic mai simplu dacă ești regizor sau scenograf.

- Un regizor angajat la stat cât câștigă?

- La fel ca un actor, doar că regizorul, dacă e bun, poate fi chemat și de alte teatre,  de unde mai câștigă niște bani din drepturile de autor.

- Au apărut și-n provincie teatre particulare? Pentru că în București se știe, există câteva care luptă să supraviețuiască.

- În orașele mari sunt, dar, de obicei, au vizibilitate mică. Sunt bani foarte, foarte puțini. Acolo joacă ori studenți, ori absolvenți șomeri, ori actori angajați și la stat. Fenomenul există, e util fenomenul, dar sunt foarte puțini bani. Cu excepția Bucureștiului, e foarte greu... Deși chiar și-n Capitală e o luptă grea. De exemplu, Teatrul „Act”, al domnului Marcel Iureș. E un teatru foarte bun, care a fost la un moment dat poate cel mai bun din țară ca repertoriu și calitate. Acum funcționează, ca să zic așa, pe avarie. Nu sunt bani, e dificil să ții un teatru. Că tot vorbeam de carențele legislative, inclusiv legea sponsorizării este una proastă. Oamenii cu bani nu sunt interesați să investească în teatru, în cultură, în general, pentru că n-au niciun avantaj. Sincer vorind, un teatru particular nu este o afacere, pentru că nu scoți bani, n-ai un profit.

Teoria conspirației în cultură

- Care ar fi diferențele dintre teatrul de stat și cel particular?

- Teatrul de stat are deja infrastructura, are trupa - cu problemele de care vorbeam - și, prin lege, are salariile angajaților si utilitățile asigurate. Plus un buget pentru producție, mai mare sau mai mic, în funcție de relația managerilor cu autoritățile. Sunt cazuri în care teatrele primesc foarte mulți bani, dar tot nu merg bine. Așadar, cele de stat au toate aceste avantaje. Teatrele particulare sunt pe cont propriu din toate punctele de vedere.

- Educația și cultura, încotro?

- Teatrul ține de cultură, dar sub el ar trebui să mai fie o cărămidă - învățământul, educația. E limpede că e nevoie de un anumit grad de educație ca să vii la teatru. Or, învățământul românesc e la pământ și trage în jos tot ce ține de cultură. Se vorbește foarte puțin despre cultură la nivel național. Și în mediul politic, și în orice fel de mediu, cultura a devenit o nișă. Nu există pe agenda publică. Învățământul există pe această agendă pentru că este mult mai multă lume implicată: copii, părinți, profesori. Dar, după cum se vede, profesori buni sunt din ce în ce mai puțini...

- Cultura nu este susținută suficient, e limpede. Credeți că există un interes anume? Mai precis, are politicul interesul ca românii să fie cât mai puțin educați, pentru a fi manipulați mai ușor, sau, pur și simplu, se întâmplă acest lucru din ignoranță?

- Există tipul acesta de teorie a conspirației. Este evident că o populație incultă sau cu un nivel scăzut de cultură și de educație e mai ușor de manipulat și de ținut în frâu. Dar nu știu dacă este un interes ocult din acest punct de vedere. Cert e, însă, că, dacă trăiești în 2017, e obligatoriu să ai un sistem de educație cât mai performant. Atunci, implicit, și nivelul culturii ar fi mai ridicat. Dacă factorul politic nu gândește și nu stabilește și un cadru legislativ în sfera aceasta, nu se va întâmpla absolut nimic. Lucrurile vor merge din rău, în mai rău. E ca un avion care e în picaj și care, la un moment dat, va da cu botul de pământ! Asta simt acum, în România, în legătură cu Educația și Cultura. Trebuie să se înțeleagă un lucru simplu: în 2017, și Cultura, și Educația au nevoie de bani. Nu poți face cultură ca pe vremea lui Aristotel. E nevoie de investiții, atât în infrastructură, cât și în factorul uman. Înveți, până la urmă, de la niște oameni care, dacă nu sunt bine plătiți, se duc spre alte domenii mai ofertante financiar. Oricum, la noi e o lipsă de resursă umană enormă, atât în Cultură, cât și în Educație. Mai precis, în teatre și în învățământ.

- Există multe exemple de oameni proveniți din domeniul culturii sau al educației care s-au implicat în politică, ajungând să dețină funcții, să conducă ministere. N-au realizat, însă, mare brânză...

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate