INTERVIURILE 2+1. Prof. dr. Irinel Popescu: "Cine semnează noua listă a medicamentelor compensate îşi asumă şi consecinţele!" | VIDEO

Profesorul Irinel Popescu atrage atenţia asupra faptului că lista medicamentelor compensate trebuie foarte bine analizată, pentru a vedea dacă se justifică menţinerea tuturor produselor vechi, ori intrarea unora noi, în detrimentul altora.

Profesor doctor Irinel Popescu, şeful Clinicii de Chirurgie şi Transplant Hepatic de la Institutul Fundeni, a acordat ziarului Evenimentul zilei un interviu pe teme fierbinţi ale actualităţii, nu doar medicale. Medicul este de părere că este inacceptabilă corupţia cadrelor medicale, dar că problema salariilor acestora trebuie rezolvată, pentru a nu perpetua un sistem vulnerabil. Evenimentul zilei: Fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a făcut un apel public pentru adoptarea de către Guvern a noii liste cu medicamentele compensate, care fusese promisă de la 1 aprilie. În ceea ce priveşte specialitatea dvs, sunt medicamente importante pe noua listă? Prof. dr. Irinel Popescu: Nu, nu sunt medicamente importante în domeniile de care mă ocup, dar sigur că noua listă e aşteptată de multă vreme. Este exagerată, se va cheltui prea mult cu ea? Observaţia făcută până acum este că niciun medicament vechi nu a fost scos de pe listă şi au fost adăugate altele noi. Mulţi solicită o analiză mai atentă, pe ambele componente: dacă toate cele de până acum sunt în continuare necesare şi dacă cele nou intrate justifică apariţia lor pe această listă şi dacă altele care nu au intrat ar fi cumva mai îndreptăţite să intre. Sunt întrebări la care e foarte greu de răspuns. Spuneţi că ministrul Sănătăţii nu ar trebui să lase lista aşa cum este? Nu, nu. Eu spun că un ministru care şi-o asumă, îşi asumă o foarte mare răspundere, deoarece contestaţii vor apărea. Cel care semnează, în final lista, va răspunde, şi uneori peste ani de zile, oricăror imputări care i se pot face. Aţi menţionat posibilitatea ca nişte achiziţii la Spitalul Bagdasar să fi fost făcute netransparent. Aici e vorba de o listă naţională a medicamentelor compensate, la care lucrurile trebuie cântărite foarte bine. Cel care semnează îşi asumă răspunderea, îşi asumă şi posibilele consecinţe. Până la urmă şi actualul ministru va semna o listă cu medicamente compensate şi ea va deveni operantă. Dacă mă gândesc la ce consecinţe au asemenea decizii, aş înţelege pe cineva care vrea să reflecteze de două ori înainte de a semna. Aţi coordonat recent un transplant de ficat pentru prima dată într-un alt spital decât Fundeni, la Spitalul "Sf. Maria". Mai avem nevoie şi de alte centre de acest gen? Da, cu siguranţă avem nevoie. Eu sper ca numărul de donatori să crească. Anul trecut, cele 122 de operaţii de transplant de ficat de la Fundeni au însemnat o operaţie la trei zile. Dar uneori au fost cazuri în care s-au făcut trei operaţii într-o zi şi trei operaţii în ziua următoare, ceea ce deja înseamnă o suprasolicitare şi o blocare a restului activităţii din programul de chirurgie. E nevoie să fie împrăştiate în ţară aceste centre? Evident. Dacă România ar ajunge să facă 400 de operaţii de transplant pe an, atunci nu numai că şi Spitalul "Sf. Maria" ar fi depăşit, dar chiar şi un al treilea centru. Va fi nevoie de 4-5 centre de transplant şi eu îmi doresc acest lucru, pentru că am introdus acest procedeu în România, cu intenţia de a face din el un procedeu de rutină care să acopere necesităţile populaţiei. Aceste necesităţi sunt mai mari decât cele 122 de operaţii pe care le-am făcut anul trecut. Deschiderea celui de-al doilea program la "Sf. Maria" deja îşi arată nişte părţi foarte bune, pentru că suprasolicitarea de care spuneam nu priveşte numai secţia de chirurgie, ci şi secţia de gastroenterologie. Acolo sunt pacienţii aflaţi pe lista de aşteptare, cel puţin 400, care creează o presiune foarte mare asupra secţiei de gastroenterologie. În ţară unde credeţi că ar mai fi nevoie? E vorba de regiunile geografice: Moldova şi Transilvania, după mine. Iaşiul şi-a propus acest lucru şi în Transilvania sunt câteva centre care au această intenţie. La capitolul transplant, la ora actuală, ce ne lipseşte? Donatorii, în primul rând.

• Vârstnicii cu boli cronice, cei mai afectaţi de consumul de carne stricată

Un subiect fierbinte este cel al mafiei carnii alterate, instrumentat de DIICOT. Care e efectul pe termen lung asupra organelor interne - şi în special asupra ficatului - al consumului de produse preparate cu materie primă alterată? Pe termen scurt, există marele risc al toxiinfecţiilor alimentare, care pot să capete forme grave. Pe termen lung, e greu de spus. Un organism sănătos poate să metabolizeze rapid o carne alterată şi un om de 20 de ani, perfect sănătos, poate să nu aibă nici un fel de urmări după ingestia unui astfel de tip de carne. În acelaşi timp, se pot vedea efectele toxice la cei aflaţi în suferinţă, la cei cu boli cronice, de ficat, de exemplu, sau cu boli cronice gastrointestinale. La ei, efectele pot fi mai marcante şi pot duce la decompensarea acestor boli. Mai pe înţelesul cititorilor... E o agresiune pe care un organism foarte sănătos poate să o suporte fără consecinţe, dar pentru un organism mai fragil şi deja cu probleme poate să conducă la decompensări severe ale unor organe deja afectate. Dar toate acestea sunt destul de greu de demonstrat pentru că la nivel internaţional nu există studii cu o astfel de temă. Vă daţi seama că nu sunt posibile astfel de studii! Ar fi total neetice! Nimeni nu şi-a propus şi nici nu a dovedit care sunt efectele pe termen lung ale unei astfel de alimentaţii. Avem salariile mici ale cadrelor medicale, cazuri de corupţie la nivelul pensionărilor medicale ilegale. Se întâmplă ceva cu acest sistem, dvs. aveţi o viziune de ansamblu... Sistemul face parte şi el din societatea în care trăim cu toţii, cu mentalităţile ei, cu concepţiile ei, cu aşteptările ei şi mai ales cu resursele ei materiale. Putem pleca de la faptul că în România există şi multe lucruri bune în sistemul de sănătate: accesul universal al populaţiei la asistenţă medicală; polii de excelenţă pe care şi i-a creat medicina românească în destule locuri şi mai ales prin eforturile personale ale unor oameni care chiar au vrut să-şi facă meseria; orientarea clinică dintotdeauna a şcolii medicale româneşti care, cu mai puţine mijloace tehnologice, reuşeşte să rezolve totuşi probleme şi uneori nu simple. În opoziţie cu acestea, există marile probleme pe care le cunoaştem cu toţii: subfinanţarea cronică a sistemului; lipsa unei orientări profilactice – sistemul investeşte mult în partea curativă, pe molecule şi pe tehnologii foarte scumpe, şi investeşte puţin în partea profilactică, acolo unde ar fi marele câştig. Cred că o altă problemă au fost şi schimbările destul de dese de la nivelul ministerului Sănătăţii şi a celor care conduc Sănătatea.

• Corupţia este inacceptabilă, dar trebuie rezolvată problema salariilor în Sănătate

Corupţia din sistemul sanitar. Am avut recent cazul de la Spitalul "Bagdasar-Arseni", unde managerul a fost acuzat că a făcut licitaţii cu dedicaţie. Cum comentaţi? Cred că putem vorbi de concluzii doar după derularea unei anchete, doar după ce se stabileşte definitiv dacă faptele sunt adevărate sau nu. În ceea ce priveşte cadrele medicale, s-a discutat foarte mult în ce măsură pot să accepte sau nu "atenţii" din partea pacienţilor. Odată stabilit şi acceptat de toată lumea că actul condiţionării medicale este inacceptabil şi trebuie pedepsit imediat şi fără niciun fel de menajamente, a rămas cumva de încadrat această categorie a "micilor atenţii" pe care cadrele medicale pot să le accepte. Care rămâne şi ea inacceptabilă! Dar nu este rezolvată problema veniturilor cadrelor medicale. Dar care ar fi, în opinia dvs, soluţia pentru a putea plăti medicii cum merită? Soluţia nu este simplă. Sectorul privat a făcut nişte paşi în acest sens.Există şi în sectorul public oameni care sunt salarizaţi de aşa manieră încât pot să ducă, în condiţiile actualelor preţuri, o viaţă decentă sau chiar mai mult decât atât. Nu e şi cazul cadrelor medicale. De ce? Nu există voinţă politică? Poate, dar asta vine şi dintr- o anumită mentalitate. În sectorul public soluţiile sunt ceva mai dificil de aplicat. S-a discutat despre pachete diferenţiate de asigurări care să ofere un grad diferit de acoperire medicală, dar până acum nimeni nu a avansat idei legate de salariile cadrelor medicale care ar rezulta. Totuşi, probabil că aceasta ar fi o soluţie, altfel riscăm să perpetuăm un sistem care rămâne, în esenţa lui, vulnerabil atât timp cât majoritatea cadrelor medicale consideră că există o disproporţie între gradul lor de calificare, responsabilitatea pentru ceea ce fac – e vorba de viaţa unor oameni - şi felul în care sunt remuneraţi. Cred că cineva va trebui să vină cu soluţii, poate chiar radicale, altfel perpetuarea acestui sistem vulnerabil nu e benefică pentru nimeni.

Cazul Vlad Pascu și decizia Înaltei Curți cu privire la ce nu are voie să facă un judecător

Fără vize în America. Data la care vor fi eliminate definitiv