Editura Evenimentul si Capital

Interviu-eveniment cu Tudor Gheorghe: „Mi-ar fi plăcut să trăiesc în România interbelică”

În câțiva ani, Tudor Gheorghe vrea să-și agațe chitara-n cui și să se apuce serios de scris. De altfel, prima sa carte va apărea luna viitoare sub titlul „Vă dau un an din viața mea”
Autor: | | 4 Comentarii | 2778 Vizualizari

L-am întâlnit pe Tudor Gheorghe la Izbiceni, așezare cuibărită în îmbrățișarea Oltului cu Dunărea. Pe drumul ars de praf și de nevoi, oltenii se opintesc să urce panta democrației, care cu măgărușul înhămat la teleguță, care cu tractorul capitalismului. Nici unul, nici altul nu lipsește însă de la concertul rapsodului lor. Se înghesuie la Primărie, într-o sală de 100 de locuri denumită pompos Centrul Cultural Tudor Gheorghe, mai precis locul unde, an de an, oamenii din Izbiceni învață să zâmbească, să uite de necazuri, să aplaude... Pe lângă cucoanele înfășurate în fuste mulate, se strecoară și oameni simpli, în trening Adibas, ce ronțăie semințe de floarea soarelui până-n ultima clipă. Ăștia se așează cuminți pe ultimul rând, chiar când maestrul își întoarce mustăcioara albă și-și drege vocea. Luminile s-au stins deja, iar în scenă au intrat Minulescu, Arghezi, Moscopol, Zavaidoc, Zaraza…

-Evenimentul Zilei: Ce mai pregătiți, maestre?

-Tudor Gheorghe: Sunt paralel cu ceea ce înseamnă cultura oficială în țara asta. Cine mi-a urmărit spectacolele a putut să-și dea seama că nu e nimic întâmplător. Când am realizat că muzica populară românească este umilită, batjocorită, mi-am propus să ofer ceva noii generații. Ceva cu care să se mândrească, să se identifice. Așa s-au născut cele patru spectacole de muzică populară interbelică. E adevărat că acest fond valoros, imediat după anii ’50, a fost folosit în scop propagandistic. Mai ales de când poetul anonim – să-i spunem așa – a descoperit rima „ogorul-tractorul”. Acum sunt alte vorbe, dar e aceeași tristețe. Eh, ca să nu se uite adevărata muzică populară, am făcut aceste restituiri, acompaniat cu taraf tradițional, cu tot ce trebuie. Generația de astăzi, prinsă de gusturile occidentale, ținută atât de mult timp în frâu, a dechis târziu ochii spre Occident. Au luat de acolo ceea ce era deja perimat. Toată muzica noastră ușoară e bântuită de hip-hop, de house… Muzicalitatea dispare, ritmul se accentuează, instrumentele electronice și textele de proastă calitate fac legea. Atunci am zis – ia să vadă această țară, prin ce perioadă frumoasă am trecut noi ca popor – perioada interbelică, adică. Sunt mândru că sunt român, am spus-o și o voi spune mereu cu drag. Sunt mândru pentru două momente esențiale din istoria noastră: sunt îndrăgostit de perioada prepașoptistă, când o mână de tineri plecați la studii la Paris, Viena sau Berlin au revenit acasă. Mă, cu sprijinul forțelor oculte, a Masoneriei, nu mă interesează cum, dar ăştia s-au întors şi au făcut o ţară! Apoi, perioada interbelică – zic eu – este culmea inteligenței și a harului acestui popor. Numai în spațiul ăsta al ideii ce-a fost... În jurul lui Nae Ionescu se strânseseră Eliade, Noica, Cioran, Mihail Sebastian, Vulcănescu… În literatură - Sadoveanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Rebreanu… Despre poezie nu mai vorbesc… Între Arghezi și Ion Barbu, aveai un Pillat, un Topârceanu, un Minulescu, o Otilia Cazimir. Apoi, în muzică, îl aveai pe Enescu, în arte pe Brâncuși… Îți dai seama? Pun o întrebare care mă macină.

 „Avem boala meșterului Manole”

-Așa…

-Dacă n-ar fi venit peste noi tăvălugul ăsta slav și neevoluat intelectual, unde s-ar fi situat România acum? Eu cred că sus, sus de tot!

-Cum vă explicați că, deși se dezvoltase un climat cultural extraordinar în Europa, oamenii au „produs” un nou episod dramatic - al Doilea Război Mondial?

Cred că face parte din structura umană. Omul, când e bine, simte nevoia să strice. Nu vezi? Și noi avem boala asta fantastică. Niciodată nu construim în continuare. Simțim nevoia să distrugem ce s-a făcut bun înainte. Avem boala meșterului Manole. Cuvântul care mă deranjează cel mai mult acum la noi, la politicieni, este „schimbarea”. Mă, toți vor schimbare! Dar eu vreau continuitate. Nu mai schimbați, lăsați, să vedem unde ajungem pe un drum deja început. Nu, schimbare, nene, așa, de dragul lelii. Revin de unde am plecat, că mă enervez... Legat de ultimul spectacol... După muzica populară interbelică, vin acum cu muzica ușoară interbelică. O reconstituire a unei Românii în care mai erau boieri, în sensul nobil al cuvântului. Mi-e dor și mi-ar fi plăcut să trăiesc în acea Românie. Sigur, n-aș fi intrat la categoria boieri, aș fi fost în zona boemă a acestei Românii. Mi-ar fi fost drag. Spectacolul „Adio, doamnă!” asta cuprinde, acea Românie interbelică elegantă, politicoasă, rafinată. Voi readuce la viață cântecele lui Moscopol, Zavaidoc, Titi Botez, Cristian Vasile... Vor fi Minulescu, Arghezi, veți vedea. Să vedeți ce candoare, ce tristețe, ce frumusețe... Avanpremiera am făcut-o aici, la Izbiceni, pentru că iubesc acest loc, cu tot cu oamenii lui, simpli sau mai sofisticați. În fine, pe lângă „Adio, doamnă!”, mai pregătesc ceva. Am scris deja poeme pentru o altă reprezentație, de data aceasta inspirată din politicianismul ieftin pe care-l trăim, din parșivenia, zăngănitul inutil al vorbelor, din lanțurile acestea pe care ni le pun conducătorii noștri... Îmi plac și mizeria, și scandalul. Cine știe, poate iese ceva bun din toate astea... Astăzi culegem ce s-a distrus în învățământul românesc din ’89 și până acum.

-În ce stadiu suntem în prezent?

Educația? La pământ! Toți miniștrii care s-au succedat la Educație s-au crezut, pe rând, Spiru Haret. Mă, toți! Au vrut să schimbe, nimeni n-a vrut să continue. Cele mai mari greșeli le-a făcut Marga, de altfel un om ales, intelectual de clasă, fără doar și poate, dar a distrus școlile profesionale. O să ajungem să fim nația cu cei mai mulți chelneri cu studii superioare!

 Umbla desculț și bea lapte de la „țâța vacii”

-Ce vă aduceți aminte din copilărie?

-Am avut o copilărie splendidă, care din păcate s-a frânt odată cu arestarea tatei. Avea 28 de ani când l-au ridicat. I-au dat 22 de ani de pușcărie! Chiar când să fac și eu trecerea în adolescență, într-un moment critic deci, m-au lăsat ăia fără tată.

-Și de ce? Pentru că, la 14 ani, plecase băiat de prăvălie la București, sub aripa unui cuib de legionari...

-Da, mă, era un mucos care făcea comisioane... Ce știa bietul copil de politică? Vezi? Asta-mi place mie la sistemul comunist. După nu știu câți ani, după ce-l eliberaseră, ne vine o hârtie acasă în care autoritățile își cereau scuze. Justiția greșise, cum ar veni, iar acea scrisoare îmi dădea mie înapoi părintele, integru, așa... Am și acum hârtia acasă. Auzi, mă, îți dai seama? După ce-l condamnaseră 22 de ani, îi confiscaseră toată averea... Acum îi condamnă pe-ăștia, pe hoți adică, la 2 ani de închisoare, execută un an, apoi se întorc acasă, la banii furați și dă-i trai pe vătrai. Mă, lui tata i-au luat comuniștii tot.

-Și cum s-a descurcat mama? Avea trei copii de crescut, pe Gigi și încă două fete...

-Am supraviețuit. Nu toți comuniștii erau răi, să înțelegi asta. La mine-n sat, la Podari, a zis primarul: . Au zis că bagă pe cineva să locuiască, un tractorist, dar nu l-au băgat. Am rămas noi. Mama - țărancă adevărată! Talentul histrionic și tenacitatea de la ea le am. Povestea dumnezeiește și avea o putere de muncă, o încrâncenare de-asta așa… când mergeam la secerat, luam oameni să ne ajute, dar ea, biata, era cea care lua o postață înainte. Era exemplu, trăgea de nu i se vedeau mâinile din grâu când secera. Eu făceam legăturile, apoi tata lega snopurile. Asta înainte să-I ia la Aiud. Ehe, copilărie, mergeam cu vacile, n-aveam noțiunea de greu. Toți aveam vaci, umblam desculți cu ele. Ne era sete, ne duceam la țâța vacii, storceam două alea acolo, în gură, gata. Ne întorceam acasă din copac în copac, căutând cuiburi de cioară pucioasă. Fiind băiet, păduri cutreieram… Chiar așa, frumos a mai fost… Păcat că mi l-au luat pe tata.


FOTO: Avanpremiera spectacolului „Adio, doamnă!” a avut loc în urmă cu 5 zile la Izbiceni, în județul Dolj. Tudor  Gheorghe va susține și la București (Sala Palatului) două spectacole, pe 3 și pe 26 noiembrie



 „Eram un ciudat, aveam mult păr și arătam frumos”

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate