Jurnalistul spune că atât umorul negru, cât şi umorul involuntar fac parte din "parodia din ce în ce mai groasă" a politicii autohtone.

Cătălin Prisacariu, vechi jurnalist de investigaţii, a găsit o cale să îmbine ştirea seriasă de politică cu satira. Redactor-şef adjunct al săptămânalului Kamikaze şi realizator al emisiunii "Butonul de panică" de pe B1 TV, Prisacariu a analizat cu umor pentru EVZ câteva evenimente foarte importante. EVZ: Într-un an electoral destul de agitat, cât de greu este să găseşti umor în politică? Unde te simţi mai confortabil, la ziar sau la televizor? Cătălin Prisacariu: Umorul în politică există din plin, dar se prezintă mai ales sub două înfăţişări: e fie umor negru, fie umor involuntar. Şi ambele tipuri de umor fac parte din parodia din ce în ce mai groasă care e politica noastră românească, la care nu prea-ţi vine să râzi, decât cel mult nervos. Dar cînd vine vorba de umor negru, politicienii noştri sunt maeştri: fie uită de nişte oameni căzuţi cu avionul prin munţi şi se duc la restaurante de fiţe (ca să mă refer doar la cazul cel mai recent de cinism), fie promit creşterea pensiilor cu nici 4% ca pe o mare realizare, când nivelul de trai scade cu mult mai mult de 4%. Dar exemple sunt multe, ne-ar trebui foiletoane să le descriem pe toate. Când e vorba despre umor involuntar apare şi o veste bună: la ăsta poţi să mai râzi măcar pentru că politicienii se fac de băcănie cu ocazia asta. Îmi amintesc, de pildă, cum în decembrie 2013 Crin Antonescu s-a jurat că nu mai iese în conferinţe de presă cu Ponta iar după o lună exact asta au făcut, ca să anunţe nominalizarea ca prezidenţiabil a lui Crin Antonescu în protocolul USL. Cât despre confort şi unde există mai mult, la ziar sau la tv, sunt şi eu imparţial ca tot românul şi spun că votez cu ziarul dat la televizor. Adică sunt de părere că presa scrisă este o sursă foarte bună de informaţii pentru presa audiovizuală şi că cele două medii pot să se completeze fericit, aşa că mă simt bine deopotrivă şi pe sticlă, şi la gazetă. Refuz să cred că argumentele logice nu mai contează Pe blogul tău ai criticat sever ultima decizie a CNA. Nu te temi că vei intra în vizorul lor? Să-mi fie iertat, dar decizia CNA a fost o imbecilitate, o monstruoasă eroare de logică: s-a argumentat că opinia potrivit căreia ce s-a întâmplat în "marţea neagră" e lovitură de stat nu este imparţială pentru că, în emisiunea lui Turcescu, nu au existat şi păreri contrare. Păi, ce păreri contrare să existe, câtă vreme chiar Curtea Constituţională a României a decis, în unanimitate, că ce a decis Camera Deputaţilor în "marţea neagră" este neconstituţional şi încalcă principiile statului de drept? Decizia CNA a fost evident coruptă măcar din punct de vedere logic, dacă nu şi altfel, şi asta trebuie spus din nou şi din nou. Tocmai de aceea, nu mi-e deloc teamă de CNA, obişnuiesc să-mi argumentez părerile la TV şi chiar să-mi expun argumentele celor din studio care cred altfel. Sigur, e necesar ca, dacă, de exemplu, critic o măsură a USL, un politician USL să aibă dreptul la opinie, dar asta nu înseamnă că eu nu mai am dreptul la propria mea părere. Refuz să cred că există atâta obtuzitate la CNA încât argumentele logice să nu conteze. Iar dacă nu contează, cum s-a văzut şi în cazul deciziei referitoare la emisiunea lui Turcescu, există instanţă de judecată. În cele din urmă, cel mai mare pericol este ca jurnaliştii să se autocenzureze de frica CNA, dar eu nu accept să intru în jocul ăsta. Cum se scrie un pamflet Există emisiuni de pamflet la televizor? Pamfletul presupune nu numai tuşe groase de limbaj, ci şi inteligenţă şi, în egală măsură, un context potrivit. Cu alte cuvinte, nu te apuci să-l faci pe x sau pe y troacă de porci dacă omul a nu a tras apa la baie sau dacă a aruncat un chiştoc pe jos. Dar, da, un politician, de exemplu, merită cel mai dur limbaj atunci când încalcă flagrant o lege, când minte de îngheaţă apele, când e de rea-credinţă. Însă chiar şi în aceste situaţii, un limbaj foarte bolovănos şi foarte dur trebuie folosit cu moderaţie, pentru că sub o ploaie de înjurături şi grobianisme se pierde orice mesaj, nu rămâne decât ură, desconsiderare, neruşinare. Din păcate, CNA nu prea îşi face treaba în astfel de situaţii şi, după cum vedem, preferă să amendeze drastic opinii exprimate decent şi dublate chiar de Curtea Constituţională, dar se face că nu vede înjurăturile cele mai joase. În astfel de situaţii, orice cetăţean care se simte înjurat la TV trebuie să se adreseze instanţei şi să ceară daune civile usturătoare. "Când vine vorba de umor negru, politicienii noştri sunt maeştri: fie uită de nişte oameni căzuţi cu avionul prin munţi şi se duc la restaurante de fi ţe, fi e promit creşterea pensiilor cu nici 4% ca pe o mare realizare" CĂTĂLIN PRISACARIU, jurnalist