Viaţa este formată din multe şi neaşteptate provocări la tot pasul. Depinde de fiecare cum reuşeşte să se alieze cu nefericirea sa şi ce este dispus să compromită din substanţa sa pentru a supravieţui sau pentru a reuşi. De multe ori, conţinutul real al experienţelor, al acţiunilor noastre este ţinut departe de conştiinţă şi, cu timpul, devine ascuns şi ulterior intangibil. Aceasta este atmosfera din noul spectacol Burlaci şi burlăciţe al Teatrului Nottara. Împreună cu actorul Vlad Gălăţianu am încercat într-un interviu să surprindem această atmosferă. Gălăţianu are o fire contemplativă, boemă, care îl ajută să descopere în el noi resurse sufleteşti prin care să se surprindă pe sine. Jocul său actoricesc seamănă cu o continuă şi neobosită căutare lăuntrică.

EVZ: Cum aţi reuşit să vă construiţi personajul şi ce rol au jucat imaginaţia, biografia, experienţele personale?

Vlad Gălăţianu: Experienţele lui Znaiduh – personajul pe care îl interpretez – sunt unele pe care eu, în viaţa reală, nu le-am trăit. M-am regăsit în anumite reacţii, schimbări bruşte de atitudine, în imaginea visătorului „filosof” care îl caracterizează, dar aş spune că biografia mea nu a constituit un element principal în construcţia personajului.

Mai degrabă, l-am lăsat să se nască punându-mă în diversele situaţii prin care el trece, folosindu-mi imaginaţia şi absorbind atmosfera generală creată de regizoare. Cred cu tărie că forma, dacă e bună, dă naştere fondului.

Meyerhold spunea: „dacă vrei să ţi se facă frică pe scenă, fugi”. Ei bine, o astfel de abordare, dinspre exterior către interior, fără un exces de intelectualizare, am avut în construcţia lui Znaiduh.

EVZ: Care este mesajul central al spectacolului? Vorbim despre un vis deformat, caricaturizat, sau despre o caricatură modernă, uşor onirică?

Vlad Gălăţianu: Într-o notă tragicomică, spectacolul invită la reflexie asupra iubirii, căsătoriei, singurătăţii, fricii de necunoscut... Tuşele sunt groase. Personajele, asemenea unor clovni care râd cu un ochi şi plâng cu celălalt. Într-adevăr, totul se petrece într-un vis, unde trăirile, acţiunile personajelor sunt hiperbolizate, dar şi caricaturizate. Atmosfera aminteşte, întrucâtva, de filmele lui Federico Fellini. Îmi vine în minte un episod din Amarcord, care e foarte apropiat, ca imagine, de spectacolul nostru: un bărbat, cocoţat într-un copac, strigă din toate puterile: Voglio una donna! Personajul meu, Znaiduh, exclamă la un moment dat, exasperat: „Ce nebunie!”. Păstrând ghilimelele de rigoare, pot să folosesc exclamaţia în legătură cu Burlaci şi burlăciţe. „Nebunia” din spectacol e însă justificată de faptul că, în vis, totul e posibil.

EVZ: Burlaci şi burlăciţe poate fi interpretat într-un registru al grotescului, al dorinţelor perverse, ascunse de multe ori, care ne îndepărteză de sensul şi rostul unui cuplu, al unei iubiri autentice?

Vlad Gălăţianu: Da. Sigur. Grotescul e, probabil, principala categorie estetică în acest spectacol. În ceea ce priveşte dorinţele perverse ale personajelor, ele pot fi şocante pentru un ochi conservator, dar sunt pe deplin justificate scenic. Pot fi privite ca ceva ce ne îndepărtează de curăţenia iubirii, de autenticitatea ei, mergând până la a distruge definitiv un cuplu. De asemenea, ne putem gândi la anumite dorinţe refulate, ce îşi caută împlinirea în vis. Este una dintre interpretările posibile.

EVZ: Burlaci şi burlăciţe exprimă veşnica fugă de singurătate a individului care se transpune social în ideea de cuplu, de legătură sufletească?

Vlad Gălăţianu: Cred că frica de singurătate este motorul acţiunilor lui Znaiduh. Se teme de nuntă, de necunoscutul care se află dincolo de ea. Totodată, ideea de a rămâne singur îl înspăimântă. Există un zbucium interior, o nehotărâre a personajului, un hamletian „a fi sau a nu fi?”. Evitarea nunţii înseamnă însă singurătate. Cred că întrebarea de mai sus constituie, de fapt, tema spectacolului.

EVZ: În ce măsură putem vorbi în acest spectacol de burlaci şi burlăciţe şi nu de indivizi care ar face orice pentru fericire, fie ea şi un surogat?

Vlad Gălăţianu: Glumind, aş zice că putem vorbi despre burlaci şi burlăciţe care ar face orice pentru fericire, fie ea şi un surogat. Tema nunţii este centrală. Personajele sunt necăsătorite. Deci, avem de-a face cu burlaci şi burlăciţe. Felul în care ele caută fericirea are, inevitabil, legătură cu statutul lor social. Nunta le poate satisface anumite dorinţe şi, prin urmare, îi poate face mai fericiţi.

Burlaci şi burlăciţe

Spectacolul Burlaci şi burlăciţe, după o piesă scrisă de cunoscutul dramaturg israelian Hanoch Levin, este regizat de Alessandra Giuntini, cu Bogdan Budeş ca asistent de regie.

Distribuţia este alcătuită din actorii: Vlad Gălăţianu, Daniela Minoiu, Alexandru Mike Gheorghiu, Corina Dragomir şi Sebastian Ghiţă.

Burlaci şi burlăciţe este o producţie inspirată din Laboratorul de Teatru DENS, atelier experimental început în vara lui 2016 şi condus de Oleg Loevski, regizor şi producător de teatru din Rusia. Proiectul a reunit echipe de creaţie internaţionale, punând în scenă trei spectacole în condiţii de producţie improvizată.

Vlad Gălăţianu

În 2008 a absolvit Secţia „Arta Actorului” din cadrul Facultăţii de Teatru a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti, la clasa profesorului Florin Zamfirescu. Prieten apropiat al Teatrului Nottara, Vlad Gălăţianu a fost distribuit în producţiile: Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare, regia Diana Lupescu (2013), Titanic Vals de Tudor Muşatescu, regia Dinu Cernescu (2012), Umor, amor fior de dor... în Bucureşti, regia Diana Lupescu (2012), Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regia: Diana Lupescu (2009), Rinocerul îndrăgostit de Liao Yimei, regia: Mihai Lungeanu (2008).

În perioada studenţiei, a interpretat, pe scena Studioului „Cassandra”, rolurile Lisander, din Un vis… în noaptea miezului de vară, după William Shakespeare, şi Georges, din Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, ambele în regia lui Florin Zamfirescu.

A experimentat şi opera, în spectacolul Lucia di Lamermoor de G. Donizetti, în regia lui Ognian Draganov, pe scena Operei Naţionale din Bucureşti.

În stagiunea actuală, vă puteţi întâlni cu personajele pe care le joacă în spectacolele: Mult zgomot pentru nimic (Balthazar), Titanic Vals de Tudor Muşatescu, regia Dinu Cernescu (Rădulescu Nercea), Provocări inocente (O poveste foarte simplă) de Maria Lado, regia: Ljupcho Gyorgievski (Alexei) şi Burlaci şi burlăciţe (Znaiduh) de Hanoch Levin, regia: Alessandra Giuntini.