Poluarea atmosferică şi calitatea aerului nu explică îndeajuns de ce căldura este mai accentuată în oraşe decât în zonele rurale. Devenit “o provocare pentru sănătatea publică de la canicula din 2003”, fenomenul insulelor de căldură urbană desemnează capacitatea oraşelor de a reţine căldura.
Erwan Cordeau de la Institutul de amenajare şi urbanism din Ile-de-France explică într-un interviu din publicaţia lunară Terra Eco preluat de leparisien.fr. în ce fel reţin căldura metropolele, transmite Agerpres.
“În timpul caniculei, s-au constatat diferenţe mari de temperatură între Paris şi împrejurimi. Diferenţa era noaptea de 8-10 grade. Chiar în oraş diferenţele erau semnificative, până la 3-4 grade între centru şi Bois de Boulogne”, arată Cordeau. “Noaptea, suprafeţele emană căldura înmagazinată în timpul zilei sub formă de infraroşii”, explică specialistul, care subliniază că atunci riscul pentru sănătatea publică este cel mai mare, “corpul uman fiind în pericol dacă nu reuşeşte să scadă în temperatură în timpul somnului”.
Infraroşiile ies din sol în aer. “Pe o stradă îngustă cu clădiri înalte de o parte şi cealaltă, ele vor fi captate de suprafeţele pe care le întâlnesc până să ajungă în atmosferă. Cu cât insula urbană este mai densă şi mai compactă, cu atât va fi mai cald”, arată Erwan Cordeau.
Ne puteți urmări și pe Google News
În ceea ce priveşte clădirile de birouri, adesea generos vitrate, el spune că “au fost făcute fiindcă se ştia că se poate recurge la aparate de aer condiţionat. Acum s-a realizat că aceste aparate emană căldură în oraşe şi necesită electricitate, care implică şi ea centrale nucleare, acestea fiind nevoite să facă faţă, în timpul verii, la perioade de secetă ce le pot perturba producţia. Dacă nu ar exista aparate de aer condiţionat, nu ar mai fi emanaţii de căldură şi nici consum de electricitate atât de mare...Un cerc vicios”, a adăugat el.
Pentru a combate efectele insulelor de căldură urbană, ar trebui create zone de echilibru între spaţiile naturale şi oraş. “În parcul forestier La Poudrerie din Sevran (Seine-Saint-Denis), de exemplu, au fost mai puţin de 20 de grade în nopţile de caniculă din 2003, în timp ce temperatura din centrul capitalei a fost dincolo de acest prag”, a menţionat Cordeau.
“Trebuie să facem ceva. Ideea nu este să demolăm totul pentru a reconstrui: putem schimba, de exemplu, culoarea clădirilor sau porozitatea materialelor pentru a creşte capacitatea lor de a reflecta energia luminoasă”, sugerează specialistul, care menţionează şi ideea “acoperişurilor cu verdeaţă în insulele urbane foarte compacte”.
Recomandările noastre
