Duminică seara, înainte de debutul emisiunii România lui Cristoiu, care l-a avut ca invitat special pe Adrian Năstase, România tv a difuzat cu tiribombismul de rigoare – Senzațional! Cutremurător! Imediat! mai multe înregistrări cu șefa DNA Codruța Kovesi, muștruluindu-i pe procurorii din subordine.

 La un moment dat, pe parcursul interviului, apelînd la o formulă deja consacrată, Postul a plasat între mine și Adrian Năstase două ființe vii, mișcătoare, poza Codruței Kovesi, cel puțin în poză o ființă care nu mișca. Cu umorul pe care i-l știu, Adrian Năstase a întrebat, în direct, dacă la emisiunea noastră participă și Codruța Kovesi. A fost pentru mine prilejul de a spune în direct că nu voi discuta cu Adrian Năstase despre înregistrări, deoarece ele intră în conflict cu principalul subiect de pe agenda publică din aceste zile: Criza politică din România ca efect al Crizei profunde din interiorul partidului de Guvernare, PSD.

Adrian Năstase a fost și el de acord cu acest punct de vedere. Înainte de emisiune, am avut o discuție cu Eugen Chelemen, simpaticul redactor șef al Postului, de serviciu în acea zi. Pe Eugen Chelemen îl prețuiesc ca pe unul dintre cei mai buni ziariști ai momentului. Deși n-a urmat Școala Evenimentului Zilei, are înzestrarea tipică unui absolvent strălucit al acestei școli: Poate face o știre interesantă și din căderea unei frunze!

De aceea mi-am permis să discut cu el o chestiune ținînd de politica Postului, deși de regulă nu mă amestec în ciorbele redacționale acolo unde sînt simplu colaborator. Domnia sa îmi lansase invitația de a rămîne după interviu pentru a participa la o ediție specială consacrată Înregistrărilor.

I-am spus ceea ce am declarat și pe post, în direct:

Afacerea cu înregistrările e o abatere de la agenda publică.

Întreaga țară e atentă la tulburările din partidul de guvernămînt. Convingătoare sau nu, înregistrările riscă să fie gloanțe trase în vînt.

Timpul prea scurt dinaintea emisiunii nu mi-a îngăduit o explicație mai amplă pentru refuzul meu categoric de a mă implica în dezbatere.

Unul dintre motive trimite la credința mea că tot ceea ce se petrece în aceste zile în PSD merită o dezbatere amplă în presa noastră.

O dezbatere care nu poate fi redusă la partizanatul în favoarea unuia dintre competitori și nici la punerea studioului la dispoziția a doi adversari din PSD pentru ca aceștia să se scuipe în direct.

Așa cum s-a văzut și din interviul luat lui Adrian Năstase, Criza din PSD, de o gravitate însemnată, sporită și de faptul că PSD e partid de guvernare și în ciorovăială sînt convocate să se implice și instituțiile Statului, merită o dezbatere amplă, lucidă, dusă de politicieni și jurnaliști situați în afara păruielii.

Indiscutabil, Criza va trece odată cu supunerea la vot a Moțiunii de cenzură. Dacă nu se trag concluzii (despre care vorbea Adrian Năstase) privind climatul de Partid bolșevic din PSD, prin nimic deosebit de climatul din celelalte partide, privind relația dintre premier și șeful de partid, privind relația dintre Partid și demnitatea membrilor săi. (Pînă unde poate merge supunerea față de Ordinele date de Partid în materie de demnitate umană?), riscăm să ne confruntăm, nu peste mult timp, cu o nouă criză în PSD, întinsă automat la proporțiile unei crize politice la nivel de țară. Un alt argument pentru care am refuzat să particip în vreun fel la dezbaterea pe marginea Înregistrărilor a fost prudența mea față de materiale precum cel cu Codruța Kovesi, care numi oferă garanția că nu sînt falsificate. Presa e ținta a tot felul de diversiuni. Una dintre diversiuni, de care m-am temut ca dracu de tămîie ori de cîte ori am condus o instituție de presă, a fost întinderea unei capcane prin primirea unui document cu pretenția de a fi autentic. Cine-mi garanta că nu s-a umblat la documentul inițial? Cine-mi garanta duminică seara că Înregistrările, pe care nu le-a făcut România tv – postul doar le-a primit și le-a difuzat - sînt autentice sută- n sută astfel încît să mă năpustesc în comentarea lor fără a risca să cad drept un guguștiuc. Nu știu dacă Postul are garanția că Înregistrările sînt autentice. Eu însă, Ion Cristoiu, n-am primit, văzut și n-am verificat respectivele Înregistrări înainte de a fi difuzate ca să-mi pot permite să le iau drept adevărate sută-n sută și să construiesc pe seama lor castele de teorii. Un alt argument pentru care n-am marșat la Scandalul înregistrărilor ține de ceea ce eu numesc Oboseala dezvăluirilor ineficiente despre Codruța Kovesi, despre Binom, despre Statul Paralel.

Sînt unul dintre jurnaliștii din prima linie a Bătăliei împotriva Statului Paralel.

Am născocit termenul Binom și am contribuit hotărîtor la afirmarea termenului de Stat Paralel. Nu pot să nu constat că, de un an și ceva, de cînd s-a declanșat bătălia, momentele campaniei se repetă în mod obositor și deja plictisitor. Se dau publicității informații pe surse sau înregistrări cu și despre Codruța Kovesi, cu și despre Procurorii DNA. Cum sînt aceste dezvăluiri prin raportare la cine e Codruța Kovesi? Ca niște săgeți de hîrtie trase cu gura împotriva unui tanc M1 Abrams. Frontul românesc a fost spart la Cotul Donului, pentru că ai noștri au opus tancurilor rusești T-34, venite în valuri, nu arme antitanc, nu alte tancuri, ci sticle umplute cu benzină sau și mai și cățărarea pe tanc și mînjirea vizorului cu noroi!

La fel se întîmplă și cu dezvăluirile despre Codruța Kovesi.

Pentru ca ele să fie ucigătoare se impune ca ele să fie zdrobitoare. Sînt Înregistrările astfel de dezvăluri?

Nici vorbă.

Mai întîi că discursurile din care au fost date fragmentele au fost ținute de Codruța Kovesi în ședințe publice cu procurorii.

Fragmente care, la o adică, o prezintă fanilor într-o lumină favorabilă: Bătîndu-se pînă-n pînzele albe cu corupții.

E greu de crezut că șefa DNA, cu o experiență de 11 ani de bătălie pentru supraviețuire ca șefă, se apucă să gîndească în public cu voce tare.

Apoi, chiar dacă șefa DNA s-ar fi apucat să dea în public indicații privind comiterea de abuzuri, simpla difuzare a unor înregistrări, chiar dacă urmate de indignările deja cunoscute ale invitaților deja cunoscuți, nu duce automat la clătinarea ei de pe scaun. Eram sigur că DNA va face mare caz de falsificarea spuselor din realitate. Falsificare nu de către România tv, ci de cei care au plasat înregistrările la România tv.

Eram sigur că Parchetul General va deschide o anchetă împotriva celor care au dat presei Înregistrările sub acuzația de falsificare a documentelor. Prin asta, atenția se abate de la acuzațiile aduse Codruței Kovesi la acuzațiile aduse uneltitorilor. Atenție, nu Presei!

Eram sigur că Tudorel Toader va sesiza Inspecția judiciară a CSM pentru a verifica autenticitatea înregistrărilor. Asta înseamnă însă săptămîni, dacă nu chiar luni, controverse, replici de o parte și de alta.

Între timp, DNA avînd la dispoziție cătușele, continuă să convoace la anchete.

În toamna anului trecut, după ce Sebastian Ghiță a dezvăluit că Codruța Kovesi trimitea e-mailuri sub numele cucuveaua mov, am avut un interviu cu fostul deputat la B1 Tv. Înainte de emisiune, îmi șoptisem în barbă ca Baiazid din Scrisoare a treia:

Gata, am dat lovitura!

Vine Sebastian Ghiță cu o dovadă zdrobitoare, cu un document care nu poate fi pus la îndoială, una dintre acele probe la care victima nu poate face altceva decît să ridice mîinile: Capitulare fără condiții! vorba lui Roosevelt.

Sebastian Ghiță a venit în emisiune cu două cucuvele mov, pe care mi le-a făcut cadou în direct.

Și atît.

Nici o probă, nici un document, nici o informație de tip glonț de argint. Ce trebuia să fac?

Să bat cîmpii, cum se întîmplă cu aceste Înregistrări, despre abuzurile DNA, despre necesitatea ca Codruța Kovesi să-și dea demisia plecînd de la cele două piese de jucărie?

După ultima dezvăluire video a lui Sebastian Ghiță despre Florian Coldea a urmat o lungă și asurzitoare tăcere. Deoarece Sebastian Ghiță invocase verbal întîlnirile cu Codruța Kovesi din vie, chefurile cu cîntecul La Chilia- n port, am întrebat pe un jurnalist apropiat de Fugar dacă există probe video.

– Da, există!

Sebastian Ghiță le va difuza. O s-o vedeți pe Codruța Kovesi cîntînd La Chilia-n port ținînd de gît lăutarul.

– Mamă, mamă! mi-am zis, ca în Ferentari, să vezi cînd se va difuza caseta!

Au trecut de atunci cinci luni. Caseta n-a fost difuzată nici azi. Și nici nu cred că va fi difuzată, pentru că ea nu există.

Pînă atunci, pînă cînd voi vedea pe televiziunile antiKovesi o probă zdrobitoare, un document crucial menit a dovedi că șefa DNA e șefa abuzurilor, nu pot decît să remarc, obosit și plictisit de campania nătîngă dusă împotriva șefei Codruței Kovesi, că prin dezvăluiri precum Înregistrările se trage într-un tanc cu săgeți de hîrtie. Și încă ceva, spus cu amărăciunea de a fi român:

Pînă la demisia Codruței Kovesi nu pot să nu văd că PSD, forța pe care se pariază în lupta împotriva abuzurilor DNA, se pîrăște singur la DNA!