Nevasta, nouă copii şi droaia de nepoţi l-au jelit trei zile pe celebrul Tamango. O ultimă dorinţă i-a fost împlinită: să-i cânte lăutarii ...

Nevasta lui Radu Vasile, celebrul lăutar Tamango pe care toată lumea îl ştie din jingle-urile radio, se îneacă în plâns în faţa casei lor din Valea Plopilor, judeţul Giurgiu. S-aşează pe-un scaun, la umbră, şi spune că dacă de sicriu a găsit bani, de îmbălsămat trupul bărbatului ei n-a avut de unde scoate. Nepoţii i se învârt printre picioare, dezbrăcaţi şi soioşi. Chiar în ziua înmormântării n-a găsit popă pentru slujbă. A sunat pe unul, dintr-un sat vecin. I-a spus "sărumâna" de două ori şi l-a rugat de trei să vină, că n-are cine să-i spună o rugăciune lui Tamango la groapă.

Mulţumită, Aurica a dat pe gât două pastile de inimă, a căutat prin casă pălăria lui cu pană de păun, s-a dus lângă sicriu şi a aşezat-o în dreptul capului lui Tamango. Nu i-a rămas de pe urma lui decât căruţa în care ea l-a născut pe ultimul copil, Gigi Ministru, şi pe care a jurat că n-o vinde: "Mă-ntind de foame şi n-o vând. I-am promis! Nici CD-urile lui cu Armstrong, cu Collective. El duminică a simţit, aşa, că moare. L-am şi întrebat: «Tamango, tu mori?» Şi a luat privirea-n tavan şi mi-a zis că da. Şi să-i aduc şi lui lăutari".

Sorin de la Timişoara, cel alături de care Tamango a cântat în Shukar Collective o scurtă vreme, jeleşte la microfon într-un colţ de grădină.

E cu lacrimi, e şi cu dedicaţii. E cu ritmuri lăutăreşti lungi, dar şi bănăţene, "că-i plăceau lui Tamango!". Cuscrul Nistor îi dă 50 de euro să spună de familie, de copiii lui, că i-a lăsat Costicuţă (aşa îi spun rudele lui Tamango) nimănui.

Sorin şi cântă şi plânge, în timp ce nepoţii se joacă cu scaunul cu rotile în care şi-a petrecut Tamango ultimii ani din viaţă. Scaunul, acoperit cu un prosop bleu, stă în soare pe o bucată de casă neterminată şi pe care lăutarul voia s-o ridice pentru Ministru.

Aurica se retrage în casă. I se face rău, iar fetele - Desdemona, Mamuţa ("Tamango i-a spus Mamuţa sau Mamucioara, că era fata neagră şi urâtă, dar în buletin o cheamă Intervenţia", spunea Aurica) şi Izaura caută alte pastile.

Vecinii şi toţi ţiganii lui Tamango din Valea Plopilor le lasă să-l jelească în linişte pe lăutar. Din când în când, Sorin de la Timişoara sparge bocetele lor cu un refren care "i-a plăcut mult vedetei noastre Tamango". Fetele lui, îmbrăcate în negru, intră şi ies în urlete din casă. Sar de nicăieri Ramon şi Şefu, fiii lui Tamango care abia s-au întors, cu mâna goală, din Franţa, de la cerşit. Jelesc cu toţii şi pe româneşte, şi pe ţigăneşte, de tresar pe rând copiii din ogradă. Tamango avea 66 de ani. Shukar Collective, trupa din care a făcut parte, combina muzica tradiţională ţigănească cu cea electronică. A fost şi cel care a făcut mai multe jingle-uri pentru Radio Guerrilla FOTO: AGERPRES Semnele

Aurica spune că Tamango dădea semne de moarte. În zilele în care erau mai veseli, stingea candela de pe masa de lângă el, numai cât s-alunge gândul că ar putea închide ochii. O reaprindea când se-mpiedica de ea prin casă. În casa lor mică au adunat vedetele cu care "se ţinea" Tamango pe la Bucureşti şi n-a făcut nimeni mofturi. La înmormântare, n-a venit decât Flavius Buzilă, solistul trupei Hara, alături de care Tamango înregistrase o melodie. Alţii i-au trimis Auricăi bani, să pună ceva pe masă de pomană. Alţii au uitat, alţii au dat un telefon: "Fiecare după inima lui. De iubit l-au iubit, sigur că da, dar lumea uită", spune nevasta lui Tamango.

Foştii colegi de la Guerilla i-au trimis flori, iar de la Shukar Collective a venit lăutarul Sorin, cel care l-a înlocuit pe Tamango în trupă. Aurica ţine în poale un portret de-al lui. Lăutarul era gras, purta costum şi cămaşă albă, altul decât fusese în ultimii ani din viaţă, când slăbise mult. "Era bărbat frumos! Şi cel mai bun!", oftează Aurica, amintindu-şi cum s-a dus el la primul "concert adevărat", într-un club din Bucureşti şi-a venit acasă dup-o săptămână. Aurica (53 de ani) i-a făcut lui Tamango şapte copii. Ultimul, Ministru, are 15 ani N-au avut bani nici de tămâie!

Fetele au leşinat pe rând. Desdemona s-a dus la pâmânt, iar mă-sa a turnat pe ea o sticlă întreagă cu apă. A adunat pe fustă tot praful din curte, dar tot a ridicat o poală să-şi şteargă fruntea. Într-o parte s-a prăbuşit şi Isaura, iar soră-sa, Mamuţa, face evantai dintr-un tricou de copil ca s-o răcorească. La prânz, popa a apărut în uşă. Sorin a început ultima serie de cântece, apoi a tras pe clapele din spatele lui un prosop mare, Dolce&Gabana. S-a lăsat un pic de linişte, până au apărut televiziunile. Fiicele lăutarului de la Sukar Collective s-au apucat să bocească încă o dată, ca să aibă toată lumea imagini, cu ei strânşi laolaltă în casă, lângă capul lui Tamango.

"I-ar fi plăcut cu limuzina" Tractorul cu care sicriul urma să fie dus Tamango la groapă a fost tras numaidecât în poartă, iar fetele au netezit pe remorcă un covor, pe care au aruncat câteva flori. "I-ar fi plăcut lui o limuzină, nu să-l ducem cu tractorul. Dar n-au fost bani. Şi el trebuia să semneze un contract cu ăştia, cu muzica, să aibă şi el ceva acolo", spune Şefu, care ştie că Aurica, mamă-sa, n-a avut bani nici de tămâie. A căutat prin casă şi i-a dat preotului o cutie de conserve legată c-o sârmă, în care a dat foc unor hârtii de ziare. Popa a trecut tabla în semn de curce pe coşciug. Lui Tamango i-ar fi plăcut o limuzină, familia n-a avut bani nici să-i pună tămâie în cadelniţă FOTOGRAFII: VLAD STĂNESCU