Depresia nu schimbă doar starea de spirit, ci modifică celula umană până la nivel molecular. Uimitoarea descoperirea aparține departamentului de genetică al Universității din Oxford.
Cercetătorii au fost ei înșiși surprinși de rezultatele obținute, absolut întâmplător, în timp ce se străduiau inițial să afle dacă există o genă responsabilă cu depresia, scrie L`Express. Au fost testați peste 11.000 de foști sau actuali pacienți. Nu s-a reușit identificarea unei gene care să aibă legătură cu această starea sufletească patologică. S-a constatat în schimb o legătură între depresie și creșterea ADN-ului mitocondrial și că persoanele diagnosticate cu depresie au telomeri mai scurți decât oamenii sănătoși.
Mitocondriile sunt organite celulare complexe, care produc energie pentru buna funcționare a celulelor. Ele devin mai puțin eficiente în condiții de stres/depresie iar oganismul se vede nevoit să le crească numărul pentru satisfacerea necesarului de energie.
Telomerii, o regiune de ADN situata la capatul fiecarui cromozom liniar, au rolul de a feri cromozomii de degradare și de a ajuta la o pierdere cât mai mică a informației genetice în timpul procesului de replicare a ADN-ului. Telomerii protejează ADN-ul pe măsura ce celulele se divid repetitiv. Odată cu trecerea timpului, telomerii se scurtează progresiv, concomitent cu îmbătrânirea celulelor, iar când lungimea lor ajunge să fie insuficientă și nu se mai pot repara, cromozomii se destramă, iar celulele nu se mai pot divide, instalându-se moartea celulară. Un fenomen care ar putea fi rezumat astfel: oamenii cu depresie îmbătrânesc mai repede (eventual se poate vorbi chiar despre o scurtare a duratei vieții).
Ne puteți urmări și pe Google News
Studiul a fost apoi confirmat și de schimbările moleculare observate la șoareci, după ce au fost ținuți vreme de patru săptămâni în condiții de stres. Rezultatul a fost similar: ADN-ul mitocondrial a crescut iar telomerii s-au scurtat. După alte patru săptămâni de viață în condiții normale, mitocondriile și telomerii acestora au revenit la normal.
Totuși în cazul depresiei, reversibilitatea este mult mai complicată decât în cazul stresului. De exemplu, cercetătorii au constatat că persoanele care au suferit abuzuri sexuale în copilărie, dar nu erau depresive, nu au înregistrat schimbări majore în AND comparativ cu altele care nu au fost abuzate, dar sufereau de depresive.
Recomandările noastre
