Iliescu și Roman, SCĂPAȚI de FRANCEZI din GHEARELE AMERICANILOR, după ORORILE din Piața Universității. MINERIADA din Iunie 1990, prin ochii CIA! (4)

Iliescu și Roman, SCĂPAȚI de FRANCEZI din GHEARELE AMERICANILOR, după ORORILE din Piața Universității. MINERIADA din Iunie 1990, prin ochii CIA! (4)

Mâine, dosarul Mineriadei din 1990 are un termen de judecată. România a ajuns la momentul judecării celui mai sălbatic eveniment din istoria sa recentă după 27 de ani, dar documentele din arhivele CIA arată că resorturile sălbăticiei de a învinge opoziția prin violență erau cunoscute.

Personaje despre care americanii credeau acum 27 de ani că sunt rivali sunt acum co-inculpați în dosar, cei mai cunoscuți fiind Ion Iliescu și Petre Roman.

Astăzi public ultimele documente CIA despre Mineriadă. Este vorba de rapoarte strânse zilnic de la serviciile secrete americane și comunicate oficialilor de la Washington sub forma sintezelor National Intelligence Daily.

Ne puteți urmări și pe Google News

 

Lupta pentru înlocuirea lui Iliescu. Un eșec

 

În raportul din 20 iunie 1990 sunt cuprinse informații culese în zilele anterioare de la București. Aflăm că americanii încercaseră inițierea unui protest dur la adresa puterii din România, după violențele minerilor, dar acțiunea a eșuat.

”România: Învestire umbrită

Cele mai multe state ale Comunității Europene (Comunitatea Economică Europeană a fost o organizație ale cărei instituții au fost absorbite de Uniunea Europeană n.n.) au decis să nu se ralieze apelului Statelor Unite de a boicota învestirea de astăzi, amânată de 3 ori, a președintelui ales Iliescu, deși cei mai mulți nu vor onora și recepția de după eveniment. (ceremonia de învestire avusese loc pe 18 iunie 1990, la Ateneul Român, în cadrul unei ședințe festive a Camerelor reunite ale Parlamentului ales la 20 mai n.n.) Ieri poliția a strâns încă un grup de disidenți din București, dar nu a intervenit în ciocnirile dintre grupurile pro și anti-regim. Iliescu a stat în umbră după ce le-a mulțumit public minerilor care au suprimat brutal demonstrațiile de săptămâna trecută și se spune că a refuzat o nouă ofertă a minerilor de a sparge noi proteste ( În discursul de învestire, Iliescu a catalogat din nou protestele din 13 iunie drept un act de rebeliune, dar a și făcut apel la reconciliere națională n.n.).

Comentariu: Presiunile internaționale au evident un efect limitat asupra acțiunilor regimului (Occidentul nu a boicotat ceremonia din 18 iunie, dar presa internațională a relatat ororile petrecute la București n.n.). Arestările de ieri ale studenților și ale liderilor opoziției sunt menite să îi lipsească pe protestatari de lideri pe perioada învestirii, care pare un paratrăsnet pentru manifestațiile anti-regim. O nouă amânare a învestirii ar putea fi semnalul unei lupte de culise pentru înlocuirea lui Iliescu (comentariul ofițerilor de sinteză a fost lipsit de orice substanță, la ora întocmirii raportului, învestirea fiind consumată n.n.).

(Urmează un pasaj destul de mare care a rămas secret)”

 

Eternul conflict românesc: Cotroceni versus Victoria

 

Raportul din 30 iunie 1990 deschide un nou drum pentru iluziile occidentalilor că s-ar putea schimba Puterea de la București, instaurată după Revoluția din 1989. Așa cum înainte de Mineriadă credeau că un puternic rival pentru Iliescu putea fi Silviu Brucan, acum speranțele se îndreptau spre Petre Roman.

”România: Prim-ministrul alege calea independenței

Prim ministrul Roman ( Petre Roman, premierul României până în septembrie 1991 n.n.) a prezentat săptămâna asta noul plan al Guvernului pentru a grăbi tranziția la economia de piață. El a avertizat că se va ajunge la colaps dacă nu se vor lua măsuri drastice pentru a fi oprite creșterile salariale și pentru creșterea productivității, el a anunțat că reformele ar putea duce la disponibilizări. Bucureștiul a început deja să raționalizeze cheltuielile ministerelor economice, să reintroducă taxele vamale, intervențiile asupra pieței negre și să discute despre reducerea exporturilor de alimente. Între timp, ministrul Culturii ( e vorba de Andrei Pleșu care a și plecat din Guvern, pe 28 iunie 1990 n.n.) a sugerat public săptămâna aceasta că președintele Iliescu are nevoie de sfătuitori buni pentru a preveni supra-reacțiile cum a fost aceea de a îi chema pe mineri la București, pentru acțiuni de vigilantes, cum au fost cele de acum două săptămâni.

Comentariu: Apelul lui Roman pentru reformele economiei de piață diferă mult de abordarea mult mai lentă a lui Iliescu și pot face parte dintr-un efort al său de a se distanța de Președinte. Planurile lui Roman pentru reformă, ca și nominalizare unui Cabinet relativ nepătat sunt, probabil, semne ale intenției de a repara imaginea României în Vest, puternic afectată de raidurile minerilor. Roman va avea probleme la implementarea reformelor radicale de piață, mai ales dacă ele cer ca fabricile de stat ineficiente să concedieze muncitori, cheia electorală a Frontului Salvării Naționale.”

Din 23 februarie veți găsi la toate chioșcurile de ziare „Evenimentul Istoric”, o revistă făcută din pasiunea pentru adevăr și povești reale.

Franța presează Europa să sprijine România

 

În raportul din 21 iulie 1990 este scoasă în evidență din nou rivalitatea dintre  Petre Roman și Ion Iliescu, identificându-se și un aliat al premierului, Președintele Franței. Nu i-a folosit prea mult lui Roman.

”România: Crește ruptura dintre conducători

Se intensifică divizarea Frontului Salvării Naționale în privința felului în care trebuie acționat în privința presiunilor împotriva regimului. Joi, protestatarii din Timișoara au cerut eliberarea din închisoare a liderului studenților Marian Munteanu ( arestat în timpul Mineriadei, Munteanu avea să petreacă două luni în detenție n.n.) și a tuturor celor reținuți după intervenția în forță de luna trecută. După întâlnirea de săptămâna asta cu Președintele Franței, Francois Mitterrand, premierul Roman a sugerat că Munteanu ar putea fi eliberat curând. (Prima întâlnire oficială Roman-Mitterrand a avut loc în februarie 1990, dar contactele premierului român cu președintele francez au continuat și după Mineriadă, ele culminând cu vizita lui Mitterrand la București, în aprilie 1991 n.n.) Totuși, Președintele Iliescu menține o linie dură. El a respins afirmațiile studenților cum că există o filmare în care Munteanu face un apel pentru non-violență și refuză să își retragă mulțumirile către mineri pentru reprimarea brutală a demonstrațiilor de luna trecută. Pe de altă parte, Roman și-a nuanțat atitudinea față de aceste proteste, anunțând că unii mineri vor fi cercetați. (Au început dosare la diverse unități ale Procuraturii, dar niciuna nu avea să fie finalizată în anii următori. Abia după victoria CDR, în 1996, s-a ajuns la două sau trei dosare ale Mineriadei trimise în instanțe, cel mai răsunător fiind cel al lui Miron Cosma n.n.)

Comentariu: Intransigența lui Iliescu alimentează fracționarea în cadrul frontului, în special ruptura dintre el și Roman. Prim-ministrul a încercat să îmbunătățească imaginea Guvernului în Vest, discuțiile sale cu Mitterrand au încurajat Franța să pună presiune pe Comunitatea Europeană să crească ajutorul dat României. Dorința lui Roman de a avea o altă imagine publică decât Iliescu – mai ales dacă este ajutat de ministrul Apărării Stănculescu (generalul Victor Atanasie Stănculescu n.n.) – vor crește cu certitudine izolarea lui Iliescu. Sub aceste presiuni, este tot mai probabil ca Iliescu să apeleze din nou la represiunea brutală pentru protestele viitoare; o nouă represiune sângeroasă l-ar putea provoca pe Stănculescu să facă o mișcare împotriva lui Iliescu.”

 

Cine a pierdut lupta Iliescu-Roman

 

Disensiunile dintre Ion Iliescu și Petre Roman chiar au evoluat, dar nicidecum în sensul anticipat de ofițerii americani de analiză. În septembrie 1991, are loc o nouă Mineriadă, furia ”ortacilor” fiind potolită de demisia Guvernului Petre Roman. Peste ani, în mandatul lui Emil Constantinescu, Roman face parte din Cabinet, ca ministru de Externe, iar Mineriada care l-a răsturnat făcea obiectul unui proces penal de dublă crimă, cunoscut în epocă drept ”Dosarul Frumușanu-Crăiniceanu”.