Editura Evenimentul si Capital

Horoscopul lui Dom'Profesor: Ce mâncau dacii?

Radu Ștefănescu
Autor: | | 2 Comentarii | 2640 Vizualizari

Pe 30 noiembrie s-au născut Mark Twain, Winston Churchill, Jonathan Swift, Andrea Palladio, Billy Idol, Ridley Scott, Dem Rădulescu, Mitică Popescu, Andrei Bantaş, Paul Zarifopol.

Ziua de 30 noiembrie este foarte importantă.

Sinaxar, în calendarul creştin ortodox, Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României.

Tradiţional, în "kalendar", Sfântul Andrei, Sântandrei, Moş Andrei, Andrei-de-iarnă, Indrea. Ziua Lupului. Lupul cel Şchiop, Gădineţul Şchiop, Ieşirea Filipilor de Toamnă. Anul Nou dacic.

„În calitate de început (după unele presupoziţii acum avem de-a face cu Anul Nou dacic, în felul acesta explicându-se această concentrare de sacralitate) este firesc să întîlnim credinţe care spun că acum începe iarna. Un număr mare de credinţe susţine interdicţiile de lucru în această zi, pedeapsa cea mai frecventă fiind boala rituală.” Antoaneta Olteanu, CPR, 2001, pagina 503.

Legenda iniţiatică îl leagă pe Apostolul Andrei de Lupul Şchiop. Acelaşi Lup Şchiop, nemuritor, care îl sfătuia pe Zamolxe, ucenicul lui Pitagora. O versiune a legendei populare spune că Sf. Andrei însuşi se putea transforma în Lupul Şchiop. Prin anul 1860 umbla zvonul că s-a descoperit în Dobrogea grota în care a trăit Sf. Andrei şi că este un altar cu sfânta Cruce şi Iisus Hristosul, dar la intrarea în grotă este un basorelief cu Sf. Andrei întovărăşit de Lupul Şchiop. Apoi s-a aşternut tăcerea. Mai târziu, totul a fost negat, oficial. Erau vremuri grele. Dar când, în România, nu au fost vremuri grele?

Astăzi există un loc care se numeşte "peştera Sfântului Andrei", undeva, în Dobrogea. O întreagă industrie acolo. Loc, curăţat cu grijă de orice putea aminti de vechimea nostră, de orice este ţărănesc, adică "păgân". Cred că se face o greşeală. Biserica ar trebui să accepte vechimea noastră de mii şi zeci de mii de ani! Nu este nicăieri greşit şi nimeni nu este vinovat că Mesia s-a născut "numai" acum 2015 alţii spun 2022 de ani! Corect ar fi să se predea în şcoli şi credinţele geto-dacilor insistându-se pe ideile comune cu dogma creştină. De acolo venim, acolo sunt rădăcinile... Cred că aşa se face într-o ţară civilizată!  

Cavalerul Tracic este, de asemenea, întovărăşit de multe ori de Lupul Şchiop. Confundat de mulţi cu un câine de vanatoare. Dar atitudinea Lupului cu lăbuţa ridicata este mereu aceiaşi, pe o perioadă de timp de mai mult de trei mii de ani.

Lupul Şchiop este avatarul Sf. Andrei, protector al României. Sf. Andrei şi Lupul Şchiop! Cred că episcopii creştini au stabilit sărbătoarea Sf.Andrei peste o altă foarte importantă sărbătoare a locului: Lupul Şchiop, naşterea lui. Adică, după cum spun unii istorici, a lui Dromichete, primul mare rege din părţile acestea, de pe ambele maluri ale Dunării şi ale Munţilor Carpaţi. Dromichete se pare că şchiopăta, urmare unei săgeţi macedonene. Aşa că i s-a spus Lupul Şchiop! Măreţ bărbat Dromichete! Lupta în primul rând al războinicilor lui, pe jos, cu câte o teribilă falx magna în fiecare mână. Era ambidextru, putea să folosescă la fel mâna stângă ca şi mâna dreaptă. Am găsit undeva, într-o veche carte de istorie din secolul XVIII, aserţiunea, după Diodorus, cum că Dromichete ar fi inventat formidabila falx dacica, unealtă şi armă în acelaşi timp. Falxul cu vârful ei încovoiat putea fi folosită ca seceră, coasă, (de fapt, falx în latină înseamnă coasă) la tăiatul lemnelor, la descojit brazii, etc etc. Dacul de rând avea în permanenţă asupra lui o unelată utilă şi o armă formidabilă. Aşa de redutabilă, că romanii după primele înfruntări cu geto-dacii, constatând teribilele pierderi şi groaznicele răni produse de falxurile dacice, ei bine, romanii au schimbat coifurile şi armura infanteriştilor! Şi nu au mai permis gladiatorilor, ostaşi înarmaţi cu sabie doar, să iasă în faţa frontului şi să se confrunte cu geto-dacii. Îi trimiteau la moarte sigură.

Legenda spună că Lupul Şchiop, Sf. Andrei, că a apărut în vis, sau aivea unor personalităţi importante din România. Sau unor ţărani! Ultima dată a apărut Mareşalului Antonescu şi primului ministru, Nicolae Iorga în împrejurimile Vălenilor de Munte. Am mai prins oameni care jurau pe Biblie că au văzut pe cei doi "vorbind" cu un lup mare, cenuşiu, şchiop. Toate relatările corespundeau, dar nu erau identice - cel mai bun semn al adevărului!

De atunci, Lupul Şchiop nu a mai apărut. Oare nu mai merităm?

Dar, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, v-am promis ieri că o să vă spun ce mâncau dacii! Ei bine cultura geto-dacică nu a fost mai puţin importantă decât cea a chinezilor, a egiptenilor, sau a celţilor. Dar dacă despre culturile menţionate avem multe date, informaţii, despre daci, nu! De ce? Simplu, sute de ani, diaconii, preoţii şi episcopii din Transilvania, dar şi din cele două ţări româneşti au distrus cu grijă şi metodă orice descoperire arheologică, orice înscris, orice relicvă ce amintea de originea noastră geto-dacică. Ori, în acele vremuri cărţile, izvoarele scrise, erau în mâna clericilor. Trebuie să înţelegeţi situaţia, dragi lupi, padawani şi hobbiţi! Teoria purităţii latine a poporului român era garanţia existenţei românilor, ca a treia naţiune, în Imperiu. Prestigiul Şcolii Ardelene care a instrumentat şi dezvoltat această teorie a influnţat şi intelectualii şi istoricii din cele două ţări române şi teoria purităţii latine a poporului român a fost acceptată. Ne punea, oarecum, la adăpost cultural de eterna dorinţă a ruşilor de a ne cuceri, de a ne îngloba. Şi astăzi mai auzi câte unul spunând că bărbaţii daci au fost exterminaţi în războaiele traiane şi că în urma căsătoriilor mixte, între femei dace şi bărbaţi din imperiu s-a născut poporul român, de limbă latină. Dacă vă uitaţi pe cupola Ateneului o să vedeţi ilustrată povestea asta. Bun, o să vă spun altă dată ce a fost cu Şcoala Ardeleană şi cu teoria purităţii latine a poporului român.

Doar am plecat în aventura gastronomică dacică! Sursa a ceea ce vă spun acum, aici, este volumul unu,  „Dacii”, lucrare care trebuia să fie în zece volume de Istoria României, până la 1989. Proiect rămas neterminat şi nepublicat, al lui Iosif Constantin Drăgan şi a lui Liviu Ştefănescu, tatăl meu, pentru că au fost chemaţi de urgenţă la Şeful cel Mare, care avea probleme de istorie.

Ei bine, dacii, de Anul Nou, mâncau mai multă carne roşie, ceea ce era mai rar în timpul anului. Obişnuit, mâncau un terci de mei, sărat sau înducit cu miere, sau o pâine nedospită, un fel de lipie, din acelaşi mei. Carne: peşte şi păsări. Beau mult lapte, geto-dacii erau numiţi de Strabon „băutori de lapte” şi mâncau multe brânzeturi şi fructe de pădure, ciuperci, tuberculi. În principal dacii lui Dromichete erau crescători de animale: vite, porci, oi, capre, cai - şi păsări. Agricultura era pe locul doi.

Bun, care ar fi fost meniul lui Dromichete la Anul Nou al anului 300 înainte de era creştină? Aperitivele ar fi fost constituite din fâşii de carne uscată, ouă fierte, peşte crud, dar ţinut în sare şi vin cel puţin 10 ore, peşte prăjit la proţap, toate asezonate cu usturoi, ceapă, muştar, oţet din vin. Brânzeturi de toate felurile, adică sărate, sau nu. De regulă, dacii mâncau sărat, doar aveau cea mai bună şi mai multă sare din Europa! Urma o fiertură de linte, bob, sau mazăre, cu bucăţele mici de carne de purcel, purcel nu mai în vârstă de doi ani. Dacii nu ţineau porcii decât un an, maxim doi! Felul principal era format din fripturi de pasăre, vânat, purcel, miel. În general la proţap, dar şi în ceramică, în vase speciale. S-au găsit cioburi în excavaţiile arheologice. Cu garnituri de ciuperci de toate felurile, dacii erau mari meşteri în alegerea şi pregătirea ciupercilor. Varza nu lipsea, era pe toate mesele, ca şi, din nou, usturoiul, muştarul, oţetul şi ceapa. La fel tuberculii, napii, ridichile şi rarele trufe. Pentru că era Anul Nou se scotea şi preţuitul ulei de măsline, importat din coloniile greceşti. Probabil că se făcea şi varză cu carne de purcel, sau vânat, dar nu se mai ştie. Totul era stropit cu vestitul vin dacic, băut din ritoane, cornuri de animale. Vinul dacic era aşa de celebru că a determinat mai multe năvăliri ale unor triburi care doreau un singur lucru: vin dacic! Bun, ştiţi că Deceneu a dat foc viilor, dar motivul lui este prezent şi astăzi, cea mai bună dovadă că ne tragem din daci! Ţuică şi vinars nu avea dacii în „cârciuma” lor, după cum nu aveau nici cartofi prăjiţi, roşii umplute şi mămăliguţă cu brânză! Unele au apărut în Evul Mediu, roşile, cartofii şi porumbul fiind aduse din America, iar ţuica şi alte distilate au apărut după inventarea retortei şi a distilorului. Dacii făceau din mere un fel de cidru, probabil o ştiau de la celţi cu care aveau legături temeinice. Mai făceau un fel de bere de casă, din orz, malţ, principala lor cereală. Desertul era format din fructe: mere, pere, gutui, prune uscate, fructe de pădure uscate, sau nu, nuci, alune şi seminţe. Se făcea dovleac copt şi se îndulcea cu miere. Prăjitura era un fel de turtă-plăcintă coaptă în ceramică, din năut prăjit, zdrobit, măcinat, cu brânză şi miere, dar şi cu stafide, struguri uscaţi. Este foarte bună, am mâncat aşa ceva o singură dată, în timpul unei vacanţe în care am participat, trimis de tatăl meu, la săpăturile arheologice universitare de la Ripiceni. Într-o zi, studentele s-au vorbit şi au pregătit câteva feluri de mâncare dacice! Păcat că nu se mai ştie numele lor, ale mâncărurilor dacice!

Vă spun obişnuitul „La Mulţi Ani!” dar şi dacicul „Să fiţi sănătoşi!” tuturor Andreelor şi Andreilor, şi prenume derivate, oriunde aţi fi!

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate