Editura Evenimentul si Capital

Horoscopul lui Dom' Profesor. „Si campu t’allampu!”

14-04/horoscop-465x390-465x390
Autor: | | 1 Comentarii | 2781 Vizualizari

Pe 27 iunie s-au născut Willie Mosconi, Jerome Carcopino, Toti Dal Monte, Anna Moffo, Isabelle Adjani, Corneliu Ion, Samson Bodnărescu, Paul Petrescu, Eugen Ciceu, Sergiu Pavel Dan, Ioan Cărmăzan, Raluca Ripan.

Nimic în „kalendar” şi aproape nimic în calendar. Zi de muncă!

În Bucureşti, pe aleea centrală a unui cimitir rămas în spre centrul capitalei, în partea stângă, se lăfăie un opulent monument funerar recent, din marmură neagră. Cu uimire trecătorul poate citi epitaful: „Cutare cutărică, cel mai mare mafiot”!

Scheleticul şi anemicul stat român este calificat de unii dintre cei care se strecoară în casa şi gândurile tale prin intermediul televizorului drept „stat mafiot”, sau „stat clientelar”, ceea ce nu este acelaşi lucru. Dar cum toate răcitoarele în România se numesc „frigidere”, iar aparatele de copiat, „xerox”, confuzia şi transferul de imagine se face uşor.  Ziarele sunt pline de „republici mafiote” fie şi la Constanţa, sau de „mafioţi”.  

Dar, Mafia a luat naştere ca o reacţie populară la abuzurile statului. Cele două noţiuni, „stat” şi „Mafie”, sunt ireconciliabile.

Ei bine, totuşi, dacă ar fi să fie un „stat mafiot” în care să domnească o lege de fier, în care loialitatea, patriotismul şi eficienţa sunt principalele calităţi cerute, în care trădarea se pedepseşte extrem de aspru, iar trăncăneala filozofică împotriva unui astfel de stat ar fi strict interzisă ?!

Mafia poate fi doar siciliană, spunea un istoric italian. Sicilia, bogata ţară-insulă a filozofilor antici, parte din Grecia Mare, ţara lui Arhimede şi nestemata Imperiului Roman. Bogăţia şi faima au atras nenumăraţi invadatori: mauri, turci, arabi, dar şi spanioli şi francezi. Aşa încît frumoasa insulă a sărăcit iar sicilienii s-au închis în ei devenind ostili oricărei forme de autoritate centrală. Pe de altă parte, de foarte mult timp, poate născută odată cu creştinismul, poate dinainte, exista o foarte frumoasă tradiţie locală, o legătură deosebită dintre „naş” şi „fin”.  Nenumăratele căsătorii şi botezuri formau o „mare familie virtuală” care avea în centru o figură respectabilă, ce garanta autoritate şi respectarea regulilor onoarei – „naşul”. Cînd naşul pleca într-o călătorie, era normal ca finii să se ocupe de siguranţa şi bunul mers al proprietăţii naşului. În localităţile arse de soare ale insulei şi în special în Palermo, naşii formau un fel de consiliu comunal, ale cărui hotărâri erau respectate cu stricteţe, fie că erau vremuri de răstrişte, fie că era doar o mică problemă de hotar.

În secolul al IX-lea Sicilia este invadată de arabi şi de normanzi. Sicilienii sunt obligaţi să se refugieze pe dealuri sau în regiunea muntoasă. Este pentru prima dată cînd se pomeneşte de „Mafie” (refugiu) ca de o structură care dorea să-i unească pe localnici şi să creeze un sentiment de „familie”, bazat pe moştenirea tradiţională siciliană.  Pînă în secolul XVIII nu se poate pune problema unei „organizaţii”, de fapt toată Sicilia făcea parte din Mafie.

Cam pe acelaşi meridian, dar în 1417, în Spania, se serba inaugurarea unei „organizaţii secrete cavalereşti” care avea să fie numită după fondatorul ei, Juan Gamur – „Camorra”. Scopul declarat era de tip haiducesc: „protejarea văduvei şi a orfanului cu banii bogătaşilor”. Miguel Cervates în opera sa „Rinconete et Cortadillo”, publicată în 1588, descrie o confrerie de delicvenţi care avea sediul la Sevillia şi care împărţea rodul jafului în mod egal între preoţi, poliţie şi săraci. În aproape 200 de ani „Camorra” decăzuse de la un „ordin cavaleresc” la o frăţie de criminali, păstrînd însă ceva din programul iniţial şi perfecţionînd neîncetat o organizare de tip piramidal în care loialitatea faţă de confrerie şi curajul erau principalele calităţi cerute. 

În anul 1799 cardinalul Ruffo primeşte însărcinarea din partea Casei de Bourbon să-i gonească pe francezi din Neapole. Primul demers al cardinalului este să se întîlnească cu şeful „onorabilei societăţi Camorra”, Del Carretto. Cîteva mii dintre cei mai curajoşi camorrişti au format vârful de lance al trupelor spaniole care au ocupat Neapole. „Camorra” a prins imediat şi s-a răspîndit fulgerător în portul italienesc. 

În prima jumătate a secolului XIX, nimic nu era mai onorabil pentru un tânăr napolitan din popor, decât să facă parte din „Camorra”.  Amestec de banditism patentat şi bravadă tinerească, „Camorra” activa în strânsă legătură cu poliţia imperială. De altfel, cînd Prinţul de Canosa a vrut să distrugă o altă organizaţie secretă italienască, de data aceasta politică, „Carbonari” a recurs la „Camorra”. 

Această alianţă între monarhie şi banditism a indignat multe spirite liberale ale epocii, printre care şi pe William Gladstone, care spunea despre autoritatea napolitană că „este o negare a lui Dumnezeu”. „Onorabila Societate” era şi este, însă, o forţă pe care nu poţi să o ignori. Însuşi Garibaldi se foloseşte de „Camorra” pentru a fi sigur că debarcarea „celor o mie” nu va fi un eşec. La 27 mai 1860, odată cu trupele lui Garibaldi, primele elemente camoriste ajung în Sicilia, unde se simt ca acasă, în sânul Mafiei.

Mafia profită de experienţa organizatorică internaţională de peste patru sute de ani a „Camorrei”.  În orice caz, lunga serie de abuzuri ale puterii, convinge sicilianul de rînd că orice guvern nu este bun decît să-l priveze de libertate şi să-i confişte bunurile. Abandonat, ba chiar oprimat de cei care trebuiau să aplice legea, sicilianul realizează că trebuie să-şi facă dreptate singur. Lunga ocupaţie străină a insulei nu a făcut decît să amplifice mândria naţională şi orgoliul propriu sicilianului de rînd, orgoliu care degenerează treptat în ostilitate făţişă faţă de lege şi puterea politică centralizată.  La violenţa autorităţilor, sicilianul răspunde cu o violenţă sporită.

Acest mod de reacţie este o a doua natură, în Sicilia.  Profunda desconsiderare a autorităţilor, nesupunerea faţă de legi care nu reflectau specificul local, insolenţa şi bravada meridională au dat naştere acestui fenomen care se numeşte „Mafia”.  Cuvînt de origine arabă care înseamnă „adăpost”, „protecţie” dar poate fi folosit şi cu sensul de „iubită prearespectată”.  La începutul secolului multe fete drăguţe din Palermo şi în special din cartierul Borgo, erau alintate de îndrăgostiţi: „Mia cara mafiosa !” – „Draga mea prearespectată!”, cum de altfel puteau fi denumite cu acelaşi adjectiv o casă respectabilă, sau o grădină bine îngrijită.  

„Onorabila societate”, într-un fel urmaşa „Camorrei” napolitane, se sprijină pe mai multe principii.  Primul principiu este organizarea piramidală, a „familiei” condusă de un „naş”, după buna şi vechea tradiţie siciliană.  A doua este „legea tăcerii” – „Omertá”, care însemna secretul absolut asupra activităţii Mafiei, sau ale membrilor ei, chiar răniţi grav în încăierare.  Un vechi proverb sicilian mafiot spune : „Si campu t’allampu! Si moru ti pirdugnu!”. „Dacă mă fac bine – te omor, dacă mor – te iert!”. Şi aici ajungem la cel de al treilea principiu, al „vendettei”,  al răzbunării personale, sau a propriei „familii”. Niciun afront major nu trebuie lăsat nerăzbunat, acesta este preţul respectului!

S-a crezut mult timp că Mafia originală, Mafia siciliană, a fost şi este o organizaţie secretă sumbră, cu consemne militare şi organizare strictă. Dar după cum bine observa William Agnew Paton în lucrarea „Picturesque Sicily”, apărută la New York în 1898  : „Mafia este o fază a societăţii siciliene: ea nu este o organizaţie compactă formată din indivizi legaţi prin jurământ, nici o societate secretă a cărui membrii se recunosc prin consemne. Mafia este actul tacit de imoralitate socială, perfect motivat, trebuie să recunosc, asumat de către un număr infinit de sicilieni, care trăiesc într-o ordine şi îşi îndrumă faptele după etica denumită „Omertá””. 

Deci, Mafia siciliană sau de oriunde, este exagerarea sentimentului de neîncredere în justiţie cu o înclinare evidentă către o aplicare arbitrară a propriei dreptăţi, dar folosindu-se de metode care contravin legilor date de autorităţile centrale, autorităţi care nu reprezintă interesle populaţiei respective.  Ştiu o mulţime de cărţi şi filme care au compromis Mafia, dar aşa se face, nu?

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Banii tai

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate