Editura Evenimentul si Capital

Horoscopul lui Dom' Profesor. „Să-ţi dea iertare Domnul! N-o cer... N-o dă... De ce am mai vorbi ?!”

12-09/horoscop_01-465x390
Autor: | | 0 Comentarii | 2699 Vizualizari

Pe 25 iulie s-au născut Omar Khayyam, Thomas Eakins, David Belasco, Ion Alexe, Mihai Codreanu, Petre Grant.

"Evenimentul Zilei" din 25 iulie 1989 a fost aşezarea unor semne de circulaţie pe o şosea din sudul Norvegiei. Ele avertizau şoferii şi motocicliştii de "paranormal hazard" (pericol paranormal) şi reprezentau un cerc alb cu margine roşie în care era o... fantomă. Câte case (bordeie), atâtea obiceiuri!

Înţelepciune populară, folclorul, este la noi în România de o frumuseţe fără seamăn!

Iata, ziua de 25 iulie este dedicată „somnului morţii” sărbătoare veche, poate chiar din neolitic. Dacii, lupii adică, ştiau multe despre tainele morţii. Nu se temeau deloc de ea, tocmai pentru că îi ştiau secretele şi se bucurau când unul dintre ei pleca la Zamolxe.

Coloniştii greci au adus cultul lui Thanatos, frumosul, dar temutul zeu al morţii. Creştinismul a preluat motivul suprapunând Adormirea Sf. Ana. „Cei care lucrează în această zi pot să cadă în somn şi să doarmă trei zile sau chiar o săptămână” (Pamfile, 1997, pagina 138).

Tot astăzi se ducea de mâncare, în pădure, lupilor, sub ochiul atent al Lupului Şchiop şi al Filipilor, ca să se pecetluiască legământul cu ei, strămoşii totemici, ca să nu atace turmele, ciobanii şi pădurarii. (Speranţia).

Despre ai noştri lupi o să mai avem multe de spus, pentru că sunt nu mai puţin decât 54, unii spun doar 48, de sărbători ale lupilor într-un singur an!

Dar astăzi este singura zi în care îl pomenim pe Omar Khayyam, marele poet, matematician, filozof, astrolog. O lumină a Orientului, foarte popular şi în Occident. Numele lui, catrenele lui, rubbayatele, citate din opera lui m-au urmărit în toată Asia. Am învăţat despre „Islam şi credinţe şi obiceiuri preislamice” la „Madrasse Omar Khayyam”! Aşa că nu o să vă supăraţi dacă astăzi o să vă spun o poveste cu Omar Khayyam, de fapt o să repet una din multele pe care le ştiu:

Prin secolul XI, în Persia s-au întâlnit trei flăcăi : Omar Khayyam, Nezam al-Melik şi Hassan Sabbah. După vechiul obicei al zoroastrienilor, mândrii adoratori ai focului, cei trei adolescenţi chiar dacă erau musulmani şiiţi, învăţăcei la Bişapur, au făcut jurăminte înfricoşate pecetluite cu sânge, noaptea, la o răscruce de trei drumuri.

Au jurat să rămână veşnic prieteni şi să se ajute între ei, mai ales dacă unul va ajunge la rang înalt şi la bogăţii nemăsurate.

Norocul şi intrigile bine aranjate l-au slujit pe Nezam al-Melik, numit în farsi ol-Molok, care a ajuns puternicul şi bogatul vizir al Persiei.

Într-o bună zi, în faţa sa s-a arătat vechiul său prieten din copilărie, Omar, care i-a adus aminte de jurămintele făcute. „Ascult şi mă supun!” a spus preaputernicul vizir la auzul parolei secrete pe care numai ei trei o ştiau. „Cârmuirea satrapiei Nişapurului şi a toate pământurile, oamenii şi animalele sunt ale tale, Omar Khayyam şi îţi aparţin în veci!” a spus zâmbind, vizirul.

Omar a mulţumit prietenului său, dar a refuzat cinstea cu eleganţă: „Preaputernice, eu nu mă gândesc la putere, porunci şi oprelişti faţă de popor. Eu sunt un filozof, poet şi matematician. Porunceşte să-mi dea o simbrie în fiecare an!” Iar vizirul a dat poruncă, înscrisă în pergamentele cancelariei persane şi respectată până la stingerea ultimului descendent al familiei lui Omar Khayyam ca imensa sumă de zece mii de dinari (cam două milioane de euro, astăzi) să fie rentă anuală.

Scăpat de grijile zilnice, Omar Khayyam a devenit cel mai mare poet, matematician, filozof şi astrolog al timpului său. După cum se observa în secolul XIV, în „Istoria înţelepţilor” al lui al-Quifti : „Omar al-Khayyam, imamul Khorsandului, cel mai învăţat al timpului său, care preda ştiinţa şi filozofia grecilor şi care îndemna la cunoaşterea vieţii prin curăţirea pornirilor trupeşti, întru puritatea sufletului, şi care porunceşte să se respecte obligatoriu relaţiile ideale dintre oameni potrivit principiilor vechi greceşti !” 

Omar a mai avut un rol, care i-a cerut multă diplomaţie şi mult timp. Cel de al treilea prieten, Hassan Sabbah devenise Bătrânul din Munte, căpetenia Haşişimilor, temuţii asasini ismaieliţi din impenetrabila fortăreaţă Alamut, fiind astfel o ameninţare potenţială pentru ordinea de drept, adică pentru prietenul cel puternic şi bogat, vizirul Nezam al-Melik. Multe poveşti de spus pe Drumul Mătăsii, dar şi istorii adevărate s-au ţesut în jurul Bătrânului din Munte.

Adevărul este că mândrii şi nărvaşii persani nu şi-au iertat niciodată că au fost cuceriţi de câteva triburi sălbatice de arabi şi islamizaţi cu forţa. Au vrut mereu să fie diferiţi, altceva, să se delimiteze de arabi. Cea mai evidentă diferenţă este schisma şiia. Am asistat, la Universitatea din Teheran, la o dezbatere pe tema religiei şi a naţionalismului. Fabulos! Să ştiţi că avem de învăţat din Orient poate la fel de mult ca din Occident!  

Secta ismaieliţilor a Bătrânului din Munte a focalizat energiile naţionale şi dorinţa de libertate. S-a bucurat de o mare popularitate şi a fost susţinută cu bani, arme şi oameni.

Hassan era divinizat de popor. El spunea: "De ce trebuie să moară o sută de mii de oameni pe câmpul de bătălie? Nu este mai bine să trimit un asasin, un haşişim, care să ia gâtul şefului duşmanilor? În cel mai rău caz pierd un om, dar am câştigat bătălia! Daţi-mi mijloace ca să vă salvez viaţile!" Şi i se dăde, i se dădea, i se dădea...

Fortăreaţa de la Alamut devenise, prin fortificaţiile ridicate, imposibil de cucerit, iar cu banii şi oamenii pe care i-a primit Hassan şi-a ridicat o armată de fanatici. A adunat din toată Asia orfanii, copiii condamnaţi de soartă la foamete şi moarte şi i-a crescut ca pe proprii copii, în lux şi dragoste. Şi cu mult opiu. Dar copiii, apoi tinerii făceau zece ore de antrenament războinic pe zi.

Călugării "buida" au devenit un fel de "shaolin". Inflexibili, fanatici, stăpânind perfect corpul propriu şi orice armă, credincioşi Bătrânului până la moarte, gata să moară în orice secundă. Soldaţii perfecţi, arme mortale de neoprit! Istoria a consemnat evenimente de necrezut. Numai doisprezece călugări buida au respins o armată de 50.000 de arabi trimisă de Califul din Bagdad. Apoi buida l-au asasinat şi pe Calif!

Bătrânul din Munte a avut o alianţă trecătoare şi cu Cavalerii Cruciaţi pe care i-a ajutat să cucerească Ierusalimul. Filozofia şi tehnicile spirituale ale Bătrânului au stat la baza formării Ordinului Cavalerilor Templieri. În timpul lui Hassan Sabbah şi mult timp după, ismaeliţii controlau, în ascuns sau pe faţă, un teritoriu de la Cairo până în India.

În arhiva clericală de la Qom s-au păstrat scrisorile dintre Omar Khayyam şi al-Melik pe de o parte şi Omar Khayyam şi Hassan Sabbah, pe de altă parte, foştii buni prieteni.

„Cum să mai te cred, frate, şi să am încredere în tine că vizirul al-Melik doreşte că se împace cu mine. Eu am spus de nenumărate ori că sunt gata să mă împac cu el şi să-i recunosc puterea şi suzeranitatea. Eu am rămas credincios jurământului făcut la răscrucea de trei drumuri, să fiu cinstit, să slujesc adevărul şi să lupt împotriva asupririi şi nedreptaţii. Eu am fost, sunt şi rămân sărac...

Dar nici nu am primit bine scrisoarea ta, dragă poete, cînd au venit oştenii lui al-Melik cu ordin să-mi ia gâtul, dar numai vitejia haşişimilor şi inundaţiile trimise de Allah, mărit fie în Mila Lui, mi-au salvat capul! Spune-mi, dar, în horoscoapele tale nu se găseşte o cale de împăcare şi dacă este aşa, ar fi bine ca vizirul să-şi ţină promisiunile!”  scria Hassan. 

Răspunsul lui Omar Khayyam a fost în catrenele sale nemuritoare :

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Banii tai

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate