Editura Evenimentul si Capital

Horoscopul lui Dom' Profesor. Bătaia halviţei

Radu Ștefănescu
Autor: | | 1 Comentarii | 3007 Vizualizari

Pe 12 martie s-au născut Liza Minnelli, Georges Delerue, Walter Schirra, Jack Kerouac, Kemal Atatürk, Constantin Chiriţă, George Nicolescu, Virgil Nemoianu. Pe 13 martie s-au născut Percival Lowell, L. Ron Hubbard, William Casey, Neil Sedaka, Celia Dima, Dragomir Hurmuzescu, Petre Ştefănescu-Goangă, Tony Bulandra, Felix Aderca, Romulus Rusan, Mircea Eliade.

Sâmbătă, 12 martie, în calendarul creştin ortodox sunt Sfinţii: Teofan, Grigorie Dialogul şi Simeon Noul Teolog.

Tradiţional, în „Kalendar”, sâmbătă, este cea de a douăsprezece babă a Dochiei, ultima, numită Tiţa, Uţa, Sevastiţa – cine o ţine şi se adevereşte, adică este timp frumos, este sănătos şi bolile nu se prind de el. Şi, spune legendă şi cel de al doisprezecelea cojoc al Dochiei, ultimul!

Duminică, 13 martie în calendarul creştin ortodox este aducerea moaştelor Sf. Ier. Nichifor şi Sf. Hristina din Persia.

Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti.

O să vă povestesc ceva despre copilărie. Pe 12 martie îl pomenim pe scriitorul Constantin Chiriţă, de la naşterea căruia se împlinesc 91 de ani, autorul seriei "Cireşarilor". Am în faţă un volum vechi, îngălbenit, "Cireşarii", ediţia din 1956, de la Editura Tineretului. L-am citit atunci, în copilărie, în 1956, pe nerăsuflate. Ce aventuri! Cartea avea şi o hartă - şi însemnări, un jurnal de expediţie - ce interesant! Am fost alături de Victor, Lucia, Ionel, Maria, Ursu, Dan şi neastâmpăratul Tic, în explorarea lor din Peştera Neagră. Apoi în „Castelul fetei în alb”, care mi-a plăcut cel mai mult dintre cărţile Cireşarilor, poate unde era vorba despre ceea ce am făcut mai târziu, istorie şi oraşe uitate, când eram numit „şacal de ruine” – asta în Orient. Pe atunci în anii 60’ aveam timp, citeam cam o carte la două zile, uneori mai multe, concomitent.

Şi pentru că tot am apucat-o pe panta amintirilor să vă povestesc ce se făcea la lasata secului în familia lui dom’ Pascale din Obor, bunicul meu.

Nu era o masă bogată, ca la Crăciun sau Paşti, de trebuia să se trimeată înainte musafirilor menu-ul ca să aleagă ce le plăcea şi să nu se sature înainte.

Masa de lăsata secului, în familia mea, era sărbătoarea primăverii. Masa era decorată cu ghiocei şi uneori, când era timpul lor şi cu narcise. Nu erau multe feluri de mâncare, carnea nu prea era în menu, decât pentru copii şi cei bolnavi de diabet, cărora li se făcea o supiţă de pui cu găluşti. Dom Pascale ţinea obiceiurile creştine, doar era epitrop la marea catedrală Sf. Dumitru, de alături de proprietăţile lui. Coloana vertebrala a bucatelor de lăsta secului era brânza. Şi peştele. Icre. De Caspica şi de Manciuria, cu unt de la Săruleşti şi lămâi neapărat greceşti, pe pâine prăjită la grătar. Icre de ştiucă, singurele care sunt icre, după cum declara ritos generalul Petroff, naşul lui dom’ Pascale. Cu ţuică de Văleni şi vodcă rusească, de contrabandă, făcută neapărat la Tomsk, tocmai în Siberia. Astăzi nu mai există, ca orice lucru bun, natural şi gustos. Brânza era de multe feluri, cam o duzină. Caş, urdă, caşcaval, brânză topită, telemea – împreună cu măsline, neapărat din Corfu. Apoi plăcinte cu brânză, care de care mai meşteşugit alcătuită. Cam trei-patru feluri, de culori diferite, de la foarte sărat la plăcinta cu brânză şi stafide. Urmau dulciurile, cele obişnuite, cu ciocolată de casă făcută numai cu cacao de Zaan, prăjituri, foetaje şi fursecuri făcute de coniţa Uţa, bunica mea. Cam şase-şapte feluri. O minunăţie!

Se discuta mult, se faceau proiecte de Sf.Paşti şi se plănuiau vacanţele de vară. Se juca canasta. Doamnele se învârteau un pic în jurul patefonului, mai târziu, la începutul anilor 60’, un magnetofon Tesla Sonet B-3 cu benzi ORWO. Începea dansul.

Dar lasata secului, în familia mea, avea o notă aparte. Centrul sărbătorii era „bătaia halviţei”. La ea luau parte tinerii, băieţi şi fete, necăsătoriţi, sau cel mult logodiţi. Dom Pascale lega de partea de sus a uşii mari cu două canturi, cea care dădea în sufrageria unde era masa de 24 de persoane, mai multe bucăţele de halviţă legate cu sforicele de culoare roşie, de diferite lungimi. Când a sărăcit, că i-au luat comuniştii atelierul, magazinele şi proprietăţile, punea o singură bucată de halviţă, dar mare!

Într-o bucătă de halviţă se găsea un bănuţ de aur, un „cocoşel”. Cei care participau la „bătaie” se echipau cât mai bine, uneori neobişnuit. Echipamentul standard era o pătură în care se înfăşurau cu totul, ca să-şi protejeze hainele, iar capul, părul se proteja printr-un prosop mare, făcut turban. Participanţii la bătaie stăteau în genuchi, cu mâinile la spate şi, la un semnal, încercau, toţi odată, să prindă doar cu gura, câte o bucată de halviţă şi să o smulgă de acolo. Erau patru-cinci persoane, de obicei, într-un an au fost chiar şapte. Este evident că „luptătorii” se încurcau unul pe altul, se ciocneau, uneori se şi muşcau! Doamne, cât se râdea, ce veselie era în familia mea! Se făceau pariuri, cine avea să „muşte”, să „bată” bucata de halviţă cu băncuţa de aur. La un moment, dat dom’ Pascale nu a mai avut cocoşei, aşa că punea o monedă mare de argint de a regelui Carol I.

Cred că am văzut cam zece bătăi ale halviţei, dar nu am participat la niciuna. Nu m-a lăsat dom’ Pascale. Apoi casele lui dom’ Pascale au fost dărâmate în anul 1965 şi lasata secului cu bătaia halviţei nu a mai avut niciun haz într-un apartament de bloc.

Întotdeauna, dar întotdeauna, bătaia halviţei se lăsa cu sânge. Un cap neintenţionat în gură, altul în nas, o bucată de halviţă prea tare care izbea gingia, sau dinţii. De aceea se protejeau „luptătorii” cu pături şi turbane de prosoape. Dar veselia era mare şi rudele mele erau tinere. Timpul avea alte dimensiuni, lumea nu era încă aşa de multă, de rea şi perversă. Se ştia să se râdă, încă mai existau oameni onorabili, oameni care făcusera şcoala, facultatea, între cele două războaie şi ştiau ce este cinstea, mândria de a fi român şi a respecta vechile tradiţii, distracţia cu măsură, veselia şi bucuria.

Îi mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a lăsat să trăiesc astfel de momente, de care îmi aduc aminte mereu, tot bunul Dumnezeu, m-a dăruit, sau m-a blestemat, cu o memorie „cinematografică”, nu uit nimic. Aşa că o să stau într-un fotoliu, în faţa focului de lemn de gutui, cu cele două căţeluşe la picioare uitându-se deştept în ochii mei şi o să bat şi eu halviţa, în gând, cu amintirile celor din familia mea. Până mâine, poate, noaptea este tânără şi plină de promisiuni, pentru că fie că este lasata secului, sau nu, mâine este în definitiv, o altă zi!

BERBEC   În weekend eşti înclinat să-ţi schimbi unele opinii, sau puncte de vedere. Strategii de primăvară. Conjunctura te avantajează în folosirea iscusită a energiei tale în domeniul sentimental. „Repede şi bine” este crezul tău în această perioadă şi interesele tale personale avansează în direcţia dorită „repede şi bine”. Atenţie la răcelile de iarnă târzie şi primăvară timpurie, la alergii şi la durerile de cap. Nu este nimic foarte serios, dar, Berbecii trebuie să-şi suplinească nevoia de ronţăială cu „ceva verde” de lăsta secului – sau cu ceva vitamine.

TAUR  Dacă depinde de tine, amână, sâmbătă, tot ceea ce e important, mai ales dacă e în legătură cu planurile de viitor. Dă curs şi rezolvă problemele urgente, minore. Duminică plăcută, relaxantă. Adică în acest weekend trebuie să faci mai mult efort decât în mod obişnuit ca să realizezi ce ţi-ai propus, probabil pregăteşti ceav bund de lăsata secului. Din această cauză cele două zile par obositoare şi uşor agasante. Nostalgia ţi se strecoară şi în suflet, chiar dacă vremea şi vremurile sunt ciudăţele rău. Aşa că o mică migrenă, ca o mică furtună în borcanul cu melancolie, este tot ce ţi se poate întâmpla, mai rău.

GEMENI  În weekend ai o eficacitate sporită în tot ceea ce faci, pentru că ai renunţat la îndoieli şi la îngrijorările inutile. Te afli în plină formă, într-un echilibru optim, moral şi fizic. De lăsta secului nu eşti avantajat în comunicare şi în imagine – domeniile în care excelezi, de fapt. Trebuie să eviţi cu diplomaţie discuţiile în contradictoriu ca să nu se transforme în reproşuri memorabile. Atenţie la micile accidente domestice în care eşti specialist – închisul uşii peste mână, aprinsul feţei de masă cu ţiagareta etc – pentru că tu gândeşti infinit mai repede decât acţionezi!

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate