Editura Evenimentul si Capital

Horoscopul lui Dom' Profesor. Adevărul despre catastrofa de la Balotești

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 3799 Vizualizari

Pe 31 martie s-au născut: Rene Descartes, Franz Josef Haydn, Serghei Pavlovici Diaghilev, Nikolai Gogol, John Fowles, Christopher Walken, Richard Chamberlain, Al Gore, Adrian Enescu, Nichita Stanescu, Toni Buiacici, Helmut Plattner, Nelly Miricioiu, Ion Pillat, Tamara Creţulescu.

Se muncea, se munceşte, se va munci – nimic în „kalendar” şi nimic important în calendarul creştin, doar Sfinții de santinelă în eternitate Ipatie și Veniamin.

„Evenimentul Zilei” din 31 martie 1995: Catastrofă aeriană la Baloteşti (lângă Bucureşti), în cursul căreia un avion Airbus A-310 al Companiei TAROM, pe ruta Bucureşti-Bruxelles, cu 61 de persoane la bord, s-a prăbuşit, la puţin timp după decolare; nu au existat supravieţuitori. (Sursă: RADOR)

Au trecut peste 20 de ani, vorba lui Dumas. Nici până astăzi nu-mi este foarte clar ce s-a întâmplat atunci. Repede muşamalizată, repede uitată, catastrofa aviatică pune şi astăzi la încercare creierele detectivilor. Pentru că raportul de anchetă nu se pune, a fost făcut, evident, la comandamente politice, la 19 ani după catastrofă. De ce atâta timp? Se credea că se uită? „Detectiv” în sensul propriu, cel care detectează, află, descoperă adevărul...

Cu toate că publicul a fost educat şi învăţat, adică intoxicat, că „avionul este cel mai sigur mijloc de transport”.  Nimic mai fals! Aşa zisele statistici folosite de zâmbitorii moderatori de la diferitele televiziuni care primesc substanţiale subvenţii de la companiile de transport aeriene sub forma publicităţii, concursurilor sau a diferitelor sponsorizări, se bazează în general, pe numărul de kilometri parcurşi. Diferenţa este însă clară: dacă un automobil, de exemplu, se deplaseză într-un oraş unde sunt obstacole şi posibilităţi de accident la tot pasul, o navă aeriană străbate un spaţiu în principu...gol. Nu am auzit de avioane doborâte de meteoriţi, sau că s-au ciocnit de Lună. Nu, încă! 

Luându-se în considerare, printr-un dificil calcul al probabilităţilor nu mai puţin decât 36 de factori, un matematician din Brazilia a  enunţat această scară a pericolului în istoria transporturilor: cel mai puţin periculos este mersul pe jos. Normal! Urmează, în mod surprinzător mersul pe bicicletă, apoi calea ferată, transportul cu tracţiune animală, transportul pe apă, automobilele şi apoi, la urmă, considerat cel mai periculos mod de transport – avionul. Mai periculos decât avionul este doar mijlocul de transport folosit de donatorii de organe: motocicleta!

Dacă trebuie să zburăm, atunci, cu cine? Cu TAROM sau cu altă companie aeriană românească (dar nu low cost). Şi spun asta nu pentru că îmi funcţionează glanda patriotică, sau că facem publicitate indirectă. Autorul acestor rânduri şi-a petrecut ceva timp „în aer”. Dacă ar fi să totalizăm kilometri parcurşi s-ar strânge de vreo patru-cinci ori ecuatorul. A zburat, în calitate de pasager, pe mai toate tipurile de avioane de transport, chartere și chiar şi pe câteva avioane militare.

TAROM-ul a avut doar patru catastrofe în toată istoria sa. La 4 februarie 1970 un Antonov AN-24 cu indicativul YR-AMT se loveşte de Apuseni în condiţii meteo teribile. Toţi cei 24 aflaţi la bord încetează din viaţă. Fatidicul an 1970 continuă: la 7 decembrie lângă aeroportul Kogălniceanu, la Constanţa, modernul pe atunci BAC One Eleven, cu indicativul VR-BCA, ucide 18 din cele 27 de persoane aflate la bord. Tot în anii 70’, în 1974, la 29 decembrie, un alt Antonov AN-24 cu indicativul YR-AMD îşi omoară pasgerii şi echipajul, în total 33 de persoane, dacă îmi amintesc bine lîngă Bacău, tot în condiţii meteo mizerabile.

După cum arătam, cel mai grav accident a avut loc la 31 martie 1995, când un Airbus A310-324 cu indicativul YR-LCC se prăbuşeşte imediat după decolarea de pe aeroportul Otopeni, pe raza localităţii Baloteşti. Toţi cei 61 de pasageri și membri ai echipajului, aflaţi la bord, încetează din viaţă. Cu un total de „numai” 136 de victime în mai mult de șase decenii de activitate, compania TAROM este considerată de „Air Accident Datebase” ca una dintre cele mai sigure firme mici-mijlocii din lume.

Dacă aveţi să plecaţi undeva, în lumea asta largă, vedeţi dacă nu puteţi să ajungeţi cu trenul. Dacă vă grăbiţi, atunci trebuie să luaţi avionul. Autorul acestor rânduri l-a luat de mai multe sute de ori. Şi a avut parte de ceva aventuri, din care abia a scăpat cu viaţă. O idee însă nu îmi dă pace.

După orice catastrofă aeriană toţi, şi mă gândesc la presă şi la autorităţi, sar că este vorba de o „eroare de pilotaj” în cazul nostru că piloții nu au reacționat. Nimeni nu şi-a pus problema că echipajul bănuit că ar fi făcut eroarea respectivă se afla şi el în aer în respectivul avion şi nu în faţa unui simulator. Apoi procedurile de pilotaj moderne aproape exclud posibilitatea unei erori umane. Autorul acestor rânduri este convins că în cazul unei catastrofe aeriene concură o mulţime de factori, în primul rând fenomenele meteo, celebrele tornade orizontale, apoi vicii ascunse  şi oboseala   materialului din care este construit avionul, cît şi dereglări şi defecţiuni ale aparaturii de guvernare, de propulsie, sau de semnalizare. Toate aceste influenţe negative pot face ca pilotul să ia o decizie greşită, dar perfect motivată de ceea ce vedea el din scaunul pilotului şi ce îi semnaliza aparatura de bord.

Credem că tragicul accident de la Baloteşti are, de asemenea o motivaţie tehnologică, în care sunt implicate fucţionarea incorectă a ampenajului vertical şi a regulatorului de putere. Oare nimeni nu şi-a pus problema identităţii căderii cinematice a Airbus-ului de la Baloteşti cu mult discutatele catastrofe ale Boeing 737 de la Colorado Springs şi Pittsburgh? Prestigioasa National Transportation Safety Board (NTSB) crede că multe dintre catastrofele bătrânului 737 (în prezent se află în exploatare circa 26.000 unităţi din acest tip de avion) cît şi a modelelor similare (în care categorie intră şi Airbus A310) se datorează unei inexplicabile dereglări a „cârmei” cum este denumită aripioara mobilă a ampenajului vertical și a unei necorelări cu guvernarea motoarelor.

Adevărul despre catastrofa de la Balotești este că a fost produs de funcționarea incorectă a diferitelor sisteme și subsisteme, al unui avion refurbished, uzat, obosit, care a condus la semnalizări incorecte în cabina de pilotaj. Se știa că motorul dreapta dădea rateuri, în raportul de anchetă se vorbește chiar de o defecțiune de fabricație. Mai este un dialog scos din ”black box”, în care piloții sunt evident surprinși de reacția ciudată, sinucigașe, a avionului: ”Bă, ce ai!” Piloții au luat decizia corectă, în funcție de ce le arătau aparatele. Dar, ce se afișa pe bord erau minciuni!

Cât priveşte piloţii, autorul acestor rânduri îi preferă pe cei români, care aterizeză şi decoleză lin, şi se descurcă excelent în condiţii meteo vitrege. Mult timp am zburat cu același căpitan, Banu Gheorghe, parcă era pe ”Muntenia”. Cred că a ieșit la pensie demult, la piloți este alt regim. Excelent căpitan, formidabil pilot, lumea aplauda la aterizările sale ”fulg de păpădie”, fără niciun șoc!  Piloţii americani şi ruşi sunt instruiţi să ia contact „ferm” cu solul ceea ce produce un şoc nu prea plăcut, fizic şi psihic.

Dacă nu este să fie TAROM, sau măcar piloţi români, atunci autorul preferă „Lufthansa”, apoi „SAS”. Nemţii şi scandinavii ştiu să zboare şi, de asemenea, sunt ospitalieri la bord, chiar cu un posesor de paşaport românesc. „SABENA” era, de asemenea una dintre „iubirile” primei tinereţi a autorului, mai ales că Majestatea Sa, Regele Mihai, se pare că a lucrat ca mecanic de bord o vreme la prestigiosa, dar în prezent „fosta”, companie belgiană.  Cu un Boeing 707 „long carrier”, poate cea mai reuşită producţie a fabricantului de aeronave, aparţinând Sabenei, autorul a avut o aventură superbă şi periculoasă în Africa. Care s-a sfârşit cu bine, datorită echipajului şi calităţilor avionului. Poate vom avea timp să o povestim, altă dată.

Până atunci nu uitaţi ce spunea Saint-Exupery, în al său celebru „Courrier Sud”: „...zborul este o minune...”. Bucuraţi-vă de această minune, dar fiţi pregătiţi, tot timpul, pentru orice eventualitate. Nu sunteţi pe Pământ!

Și în altă ordine de idei, probabil că știți că scorul dintre om și mașină la jocul de go, s-a tranșat în favoarea mașinii cu 4-1. Cum, de altfel, credeam că o să se întâmple.

Nu ştiu de ce, dar zborul mi-a adus în minte, printr-o ciudată sincronicitate, capodopera japonezului Yasunari Kawabata, un premiu Nobel pentru literatură, meritat, pe bune, fabulosul „Meijin”, o carte despre go – o să recitesc cartea în noaptea asta, ce delectare!

Şi această secvenţă din Codul Bushido, citiţi şi luaţi aminte:

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate