Editura Evenimentul si Capital

Guvernul fuge, parlamentul se dezintegrează, Suedia arde în haosul războiului civil. (Vine războiul – 7)

Paul Ghițiu
Autor: | | 45 Comentarii | 22464 Vizualizari

Neînţelegând esenţa problemei, unii cititori refuză să se gândească la varianta (probabilă) a războiului civil în Europa sub pretextul că noi suntem în România şi nu avem nicio treabă cu islamul. Aşa este. Deocamdată. Dar putem să avem într-un viitor. Cât de îndepărtat? Depinde. Chiar ieri aflam că România va lua anul viitor de 10 ori mai mulţi migratori decât în 2015. Şi pe urmă, probabil de 100 de ori. Şi tot aşa. E posibil? De ce nu! Dar, evident, ţine şi de noi; de cât de informaţi şi de angajaţi suntem. Însă asupra situaţiei României şi Europei Centrale şi de este voi reveni într-o secţiune dedicată special.

Până atunci, pentru a-i stimula pe aceştia să gândească le propun doar următorul raţionament: Ce se va întâmpla în ţara noastră, integrată economic şi puternic dependentă de Vest, cu 80 % exporturi către UE, odată ce confruntările armate (războaie civile), cu toate distrugerile lor, cu prăbuşiri economice rezultate din acestea şi din blocările traseelor comerciale etc., vor fi o realitate? Care vor fi consecinţele economice imediate, pe termen mediu, pe termen lung? Care vor fi consecinţele sociale? Care vor fi consecinţele politice? Le propun cititorilor amintiţi mai sus, dar şi dumneavoastră tuturor, să vă gândiţi şi să răspundeţi pentru a continua construirea împreună a acestei analize. Eu am să revin în episoade viitoare încercând să răspund la toate aceste întrebări. Până atunci, să revenim la război.

În articolul „Cum ar putea să înceapă războiul de eliberare european”, Julian Langness

încearcă să aplice caracteristicile Războiului de generaţia a patra (4GW) (vom vorbi despre el într-un episod următor), născut la intersecţia dintre conflictul etnic sau/şi religios şi statele falite, pe un caz particular şi apoi să le extrapoleze pentru a crea o imagine despre ceea ce s-ar putea întâmpla în Europa, în condiţiile în care aceasta se mişcă tot mai rapid către destabilizare şi război, ca rezultat al migraţiei de masă şi al politicilor genocidare ale guvernelor naţionale şi organismelor europene şi internaţionale (vezi, în primul rând ONU).

Cazuri anterioare similare pe care le are în vedere sunt: 1. Războiul civil libanez din anii 1980;  2. Conflictele din Balcani din anii 1990;  3. Războiul sovieto-afgan din anii 1980;  4. Primul şi al doilea război cecen din anii 1990;  5. Războiul drogurilor din Mexic din ultimele două decenii.

Caracteristici comune ale acestor conflicte au fost (nu toate peste tot, la Mexic lipsesc, de ex. primele două):

1. Divizarea etnică .

2. Atacurile cu motivaţie etnică sau religioasă împotriva civililor.

3. Disoluţia poliţiei şi a controlului guvernamental.

4. Apariţia şi dezvoltarea miliţiilor reprezentând diverse entităţi ne-guvernamentale.

5. Reprimarea libertăţii de expresie şi a partidelor politice.

6. Disoluţia rapidă a „armatelor de paradă”.

7. Sprijinirea forţelor implicate de către alte state.

8. Utilizarea activităţilor criminale – trafic de droguri, de persoane, de organe, de armament, răpiri, taxe etc. - pentru a finanţa forţele în conflict.

9. Blocarea libertăţii de deplasare.

10. Fluxurile de refugiaţi

Suedia – stat falit

Statul ales de către Langness pentru analiză, şi cel care este deja într-o stare avansată de stat falit, este Suedia. O analiză a situaţiei acesteia găsiţi aici şi aici, iar ştiri mai recente aici. Cu doar trei zile în urmă aflam că poliţiştii părăsesc masiv poliţia suedeză (se estimează că vor pleca peste 80 %), că serviciile de protecţie şi investigaţie ale poliţiei, cele de paramedici şi de pompieri sunt atacate în anumite zone şi nu-şi mai pot îndeplini misiunea, că 57 de zone ale unor oraşe mari, locuite majoritar sau exclusiv de migratori (musulmani în proporţie masivă), dar nu numai, au devenit „nefrecventabile” pentru autorităţile suedeze (aşa-numitele „zone interzise”), că legile statului nu se mai aplică în aceste zone şi că statele vecine sunt foarte îngrijorate de situaţia din Suedia. Nu aş aminti aici decât declaraţia primului ministru norvegian Erna Solberg: În cazul că Suedia  se prăbuşeşte, Norvegia este gata să abandoneze Convenţia de la Geneva privind refugiaţii, să închidă graniţa cu armata, iar refugiaţii care vin dinspre Suedia să fie trimişi înapoi fără nicio posibilitate de a solicita azil. Ne pregătim pentru ce poate fi mai rău.

Desigur, pentru mulţi cititori alăturarea dintre Suedia şi sintagma „stat falit” este de neconceput. Dar dacă avem în vedere că definiţia oficială a unui stat falit, făcută de Fondul pentru Pace, se referă la o incapacitate relativă de a asigura ordinea, de a garanta securitatea populaţiei, de a canaliza solicitările acesteia şi de a-i câştiga loialitatea, deci de a normaliza relaţiile sociale, şi dacă veţi reciti paragraful de deasupra şi veţi accesa şi alte date privind situaţia din Suedia nu veţi mai avea nedumeriri.

Loading...

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate