Editura Evenimentul si Capital

Grupul Prolog, arta ca o mișcare de rezistență

Artistul Valentin Scărlătescu a fost foarte încântat de spațiile generoase ale Galeriei Romane FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Autor: | | 0 Comentarii | 1259 Vizualizari

Pictorul Valentin Scărlătescu s-a întors, la finalul anului 2015, în sânul Grupului Prolog. Artistul trăiește în Franța. Lucrările sale sunt expuse în Galeria Romană, alături de cele ale prietenilor săi, în cadrul expoziței „Colind”

- Evenimentul zilei: Cum ați întâlnit această lume a Grupului Prolog?

- Valentin Scărlătescu: Ea se datorează unor întâlniri, mai de demult, cu colegi de ai mei, cu Horea Paștina, în special. La un moment dat eram profesori în Prahova. Contactul acesta m-a făcut să-i întâlnesc, apoi, pe ceilalți colegi: pe Mihai Sârbulescu și, în special, pe Paul Gherasim. Au văzut ce lucrez, au văzut, poate, și cum gândesc lucrurile, și au hotărât să expun cu ei. Am expus de două ori cu ei, după care am plecat în Franța, cu doi ani înainte de așa-zisa revoluție, în ‘87. Din păcate, de la plecarea mea din România lucrurile s-au întrerupt, pentru că acolo, în mod natural, a trebuit să aleg întrucâtva între rămânerea mea acolo și păstrarea contactului cu colegii mei, printr-o expunere și participare la tabere, la călătorii pe care le-au făcut în decursul timpului. Iată ce a determinat această pauză de niște ani, care se traduce prin obligațiile mele, pentru că acolo fac restaurare pentru monumentele istorice, ca și colegul meu Matei Lăzărescu. Dar iată că, în 2015, în vară, am adus câteva lucrări pe care i le-am arătat lui Paul Gherasim. În urma acestor întâlniri - cu domnul Paul și cu ceilalți colegi, Sârbulescu și Paștina, am primit un telefon și mi s–a propus să expun din nou cu ei. Și să fiu membru permanent al grupului. Am ales, prin urmare, o serie de lucrări, într-un mare necunoscut, eram singur acolo, cu mine, și nu știam exact ce ar fi fos mai adaptat, încât am trimis mai mult decât ar fi trebuit și au ales ei. Așa am reînceput activitatea, am reînnodat aceste legături, care nu au fost niciodată întrerupte în sensul unei rupturi totale. A fost o perioadă nefastă, mai degrabă, în care eu am lucrat acolo în spiritul pe care ei îl știau și de care nu m-am putut lăsa. Am ieșit în natură, am lucrat după ceea ce mi-a oferit natura, fie pe malul mării, fie în pădure, fie în Alpi, pe unde am avut ocazia să călătoresc, pe acolo, cu obiective precise de lucru. Am mers pe șantiere de restaurare în diverse locuri din Franța. Cu ocazia aceasta, în timpul pe care l-am avut, am continuat să fac ceea ce reprezintă începuturile mele și ceea ce m-a construit și mi-a creat profesia, cândva, așa cum se știe, pictura și desenul care sunt baza existenței mele întrucâtva. Ele m-au ținut și în România, și în Franța.


FOTO:Doi maeștri ai Grupului Prolog: Horea Paștina și Constantin Flondor FOTO: MARIAN ILIESCU



- Am avut șansa să vorbesc cu domnul Paul Gherasim, care este o prezență extraordinară, are o credință puternică în Dumnezeu. Cum ați reușit să țineți vie această flacără a filosofiei profund creștine a Grupului Prolog, acolo, singur?

- Problema asta este o problemă personală, dar coincidența face să avem, întrucâtva, aceleași trăiri. Oamenii care au întâlniri de felul acesta, simt la celălalt undele care fac să existe o uniune, uniune tocmai prin ideile care sunt înrădăcinate în inimă. Eu niciodată nu am înțeles să mă îndepărtez de niște valori mult mai adânci decât pictura sau desenul și sunt valorile de care ați vorbit adineauri și pe care Paul Gherasim le prețuiește. Dar, în același timp, există o suferință, pentru că vedem ce se întâmplă în jurul nostru și de aceea ar trebui să fim mai strânși, căci dacă suntem singuri, suntem izolați. Este, poate, și cazul meu acolo, în Franța, din punctul ăsta de vedere, devenim mai fragili, ori împreună, așa cum a fost și în România când neam întâlnit, în timpuri dramatice, uniunea aceasta ne-a ținut cumva, ne-a ajutat să fim în picioare. Discuțiile între noi, simțirile pe care le dezvăluiam privitor la valorile care au construit o lume întreagă, o civilizație întreagă, care sunt și ale noastre, sunt primordiale. Încă o dată, înaintea desenului și a picturii. Pentru că ele țin de simțirea adâncă a ființei noastre. Și prin ea percepem existența care ne înconjoară, adevărurile care s-au manifestat acum mii de ani în istorie. Și prin ceea ce fac și la Paris, într-un mod aproape inconștient, abordez lucrurile acelea, deși nu vreau, neapărat să le abordez. Iată că am întâlnit acolo oameni, critici foarte importanți, pe Pierre Restany, un celebru critic. L-am întâlnit în ultimele zile ale lui, i-am arătat un catalog cu desene și mi-a spus: „Dumneavoastră rămâneți în domeniul icoanei”. Nu mă așteptam ca un om care este de acolo și cu experiența de acolo să facă referire la icoană. Nici nu mă gândeam că lucrurile pe care le fac eu poate trimite pe cineva cu gândul la icoană.... dar probabil că așa a simțit. Și nu numai el a spus lucrurile acestea. Deci, o fac absolut inconștient. Nu pot da explicații.

- Prolog a avut o luptă de rezistență.

- O mișcare de rezistență, da, și continuă să fie pentru că rezistența trebuia să continue, nu s-au terminat motivele pentru care rezistența să nu mai existe. Poate rezistența de acum e mai importantă decât cea care a fost. Așa tind să cred și chiar așa vorbeam cu domnul Paul Gherasim și, printre altele, cred că ne-am spus și lucrurile acestea.

- Domnul Paul Gherasim este extraordinar! Faptul că spune lucrurile acestea tinerilor, că îi are în jurul dânsului, merge la biserică și le vorbește tinerilor. M-a impresionat că încearcă să îi formeze pe cei tineri în respectul acesta pentru credință și pentru continuitate.

- Paul Gherasim, astăzi, este ca un Platon, într-o oarecare măsură, chiar foarte mare măsură. Strânge pe lângă dânsul acești tineri. Vrea să le transmită ceea ce riscă să se piardă. E un patrimoniu. Care vine de la pater, în toate sensurile cuvântului și face foarte bine că ține flacăra aceasta vie. Puțini mai sunt astăzi care mai fac lucrul acesta cu dăruire. Dăruiește cu experiența și cu talentul pe care le are și care sunt cu atât mai autentice, căci vin din rădăcinile poporului nostru. Tot ce are mai frumos în ea țara asta este țăranul.

Restaurează monumente istorice în Franța

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate