Editura Evenimentul si Capital

GRUPUL ETNIC GERMAN, moştenit cu imobile cu tot de FDGR a lui KLAUS IOHANNIS, i-a dat mari bătăi de cap şi Mareşalului Antonescu. GÂNDUL LUI CRISTOIU

Autor: | | 10 Comentarii | 1211 Vizualizari

Scandalul Forumul Democrat al Germanilor din România – declarat succesor legal al Grupului Etnic German legat de numele lui Klaus Iohannis deoarece incredibila preluare a unei moşteniri hitleriste de către o organizaţie dintr-o ţară democratică s-a făcut sub Înaltul Patronaj al actualului președinte al României, a readus în atenţie una dintre organizaţiile sinistre din Europa puse în slujba lui Hitler.

Grupul Etnic German s-a numărat printre primele organizaţii fasciste desfinţate prin Decret Regal sub puterea Convenţiei de Armistiţiu cu Naţiunile Unite. Toate bunurile Grupului au trecut în proprietatea statului printr-un Decret-Lege ţinînd de respectarea obligaţiilor internaţionale ale României. Deoarece n-a fost vorba de naţionalizare şi nici de confiscare de către Statul comunist, retrocedarea bunurilor Grupului Etnic în favoarea FDGR, condusă de Klaus Iohannis, sub Guvernarea PSD Adrian Nătase, a fost un act eminamente ilegal. Una dintre numeroasele afacere de corupție ticluite în numele retrocedării, la mare modă la un moment dat, nu prea diferită de loviturile date prin ANRP. Scandalul, abia cum declanşat, a făcut să apară în presă multe materiale despre caracterul hitlerist al Grupului Etnic German.

S-a scris mai puţin, dacă nu chiar de loc, despre un adevăr istoric: Grupul Etnic German a dat mari bătăi de cap Mareşalului Ion Antonescu prin excesele hitleriste şi, mai ales, prin ipostaza de organizaţie subordonată direct Berlinului, scăpată de sub controlul autorităţilor româneşti. Sîmbătă fiind ziua Istoriei pe cristoiublog.ro, voi reproduce mai jos mai multe documente despre relaţiile dintre Regimul Antonescu şi Grupul Etnic German.

Membrii Grupului Etnic German mureau să se înscrie în S.S.

„Cea mai numeroasă categorie de cetăţeni români înrolaţi într-o armată străină au reprezentat-o membrii comunităţii germane. Aceştia constituiau Grupul Etnic German («Deutsche Volkgruppe») şi erau în număr de 782.000 de persoane în 1939. În urma ocupării părţii de Nord a Transilvaniei, în septembrie 1940, numărul etnicilor germani de pe teritoriul României a scăzut la 542.000, restul devenind cetăţeni unguri. Ca urmare a intensificării propagandei naziste în rîndul populaţiei germane din România, care propăvăduia idealurile apartenenţei la «marea familie germană» din Europa, majoritatea acestei comunităţi a aderat la organizaţia «National-Sozialistische Erneuerungsbewegung der Deutschen in Rumänien» («Mişcarea de Reînnoire Naţional-Socialistă a Germanilor din România»). La 20 noiembrie 1940 Grupul etnic German a căpătat un statut de semiautonomie în cadrul statului român, iar organizaţia sa şi-a schimbat numele în «N.S.D.A.P. der Deutschen Volkgruppe in Rumänien» («Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din România»). Acesta şi-a creat o organizaţie de tineret «Deutsche Jungend in Rumänien» («Tineretul German din România»). Au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare, după modelul celor existente deja în Reich, «Einsatz Staffel» şi «Deutsche Mannschaft», care erau echivalentul germano-român al lui «Allgemeine SS» şi «SA». Alte organizaţii create în cadrul Grupului German din România, după modelul celor din Germania au, fost: «Deutsche Arbeiterschaft in Rumänien», «Frauenwerk in Rumänien» şi «National Sozialistische Wokswolfahrt». Conducătorul Grupului Etnic German era, din 1940, Volksgruppenführer Andreas Schmidt, care se bucura şi de avantajul de a fi ginerele Brigadeführer-ului SS Gottlob Berger, şeful Oficiului Central pentru Cetăţenii de Rasă Germană din Străinătate («Volksdeutsche Mittelstelle»). Această relaţie specială între Andreas Schmidt şi Gottlob Berger s-a repercutat favorabil asupra organizaţiilor create în cadrul comunităţii germane din România. Celor 31.000 persoane care făceau parte din formaţiunile militare «Einsatz Staffel» şi «Deutsche Mannshaft» li s-au adăugat alţi 36.640 de membri ai organizaţiei «Heimat Dientst», care cuprindea pe toţi etnicii germani, bărbaţi pînă la vîrsta de 60 de ani. Pentru pregătirea acestor formaţiuni paramilitare s-au înfiinţat şcoli de comandanţi, «Heinrich I» pentru cei din «Einsatz Staffel» şi «Horst Wessel» pentru organizaţia «Deutsche Mannschaft». Absolvenţii acestor şcoli de pregătire primeau o insignă (brevet) de comandant care era purtată la uniformă. Organizaţia de tineret «Deutsche Jungend in Rumänien» era formată din membri permamenţi, «Stamm Deutsche Jungend», şi membri obişnuiţi, «Allgemeine Deutsche Jungend». Ea cuprindea, în 1943, 17.268 băieţi şi 65.502 fete, reprezentînd circa 90% din tineretul Grupului Etnic German din România. Ei aveau propria lor şcoală de pregătire, «Hermann von Salza», în Sibiu.” (Din volumul Armata română, 1941-1945, Editura R.A.I., Bucureşti, 1996, volum realizat de Cornel I. Scafeş şi colaboratorii)

 

Grupul Etnic German funcţiona ca stat în stat

În 1992, Editura Românul a publicat sub titlul: Mareșalul Ion Antonescu. Secretele Guvernării, o culegere de Rezoluţii ale Conducătorului Statului între sept. 1940 – aug. 1944. Cînd primea o adresă, Mareşalul nu se mulţumea să pună Aprobat sau Respins. Pe hîrtie, el trecea şi reacţia sa la cele citite. Astfel că Rezoluţiile Mareşalului au intrat în Istorie ca lecţii privind guvernarea. Cîteva dintre rezoluţii se referă şi la Grupul etnic German. Acesta îi dădea mari bătăi de cap Mareşalului.

„1941, mai 15  Pe o notă a Serviciului Central de Informaţii, referitor la un studiu al Inspectoratului General al Jandarmeriei privind activitatea Grupului etnic german din România, Ion Antonescu a scris:  „15.V.[1941] Dl. Mihai Antonescu să cheme pe domnul Andreas Schmidt* şi să-i arate situaţia. După aceea să vină la mine pentru a lua hotărîrea definitivă. Să se continue a se ţine la curent dosarul ce s-a întocmit din ordinul meu pentru arătarea atitudinii Grupului etnic german. Mi se va prezenta dosarul complet odată cu venirea la mine a domnului Andreas Schmidt”. * Andreas Schmidt, şeful Grupului etnic german din România. *

1941, decembrie 13 Pe o notă în care se arăta: „Iuliu Maniu a afirmat că Grupul etnic german din România funcţionează ca stat în stat”, Mareşalul a pus rezoluţia: „Domnului Mihai Antonescu pentru a aduce la realitatea Statului Român pe domnul Andreas Schmidt”. *

1942, ianuarie 27 Într-o notă a Marelui Stat Major se informa despre propaganda antireligioasă a populaţiei de origine etnică germană şi anume că la cursurile ţinute la Mediaş, între 2-4 ianuarie 1942, tinerilor saşi din localitate şi comunele învecinate, un conducător al organizaţiei SS (formaţiuni de asalt), venit din Germania, a afirmat că membrii acestei organizaţii germane: nu au voie să fie înmormîntaţi cu preot; căsătoriile vor fi celebrate fără preot; copiii lor nu se vor mai boteza în biserică cu preot; De asemenea a mai menţionat că, întrucît Hristos a fost evreu, se interzice membrilor organizaţiei SS să se închine lui şi să-i păstreze icoana în biserică. Faţă de această situaţie Mareşalul a dispus: „Să se dea numele membrilor pentru a cere Legaţiei germane să-i invite să părăsească ţara. Pe viitor, toţi aceşti propagandişti trebuiesc expulzaţi de autorităţile noastre fără a mai aşepta ordinele mele”. La 24 februarie 1942, după ce s-a cercetat cine era persoana, s-a raportat că cel care a făcut afirmaţia de mai sus se numeşte Sigmond Alfred, cetăţean român de origine germană, domiciliat în Sighişoara. El nu aparţinea organizaţiei SS din Germania, ci era membru al formaţiunilor SS ale Grupului etnic german din România. Rezoluţia: „Să fie comunicat domnului Andreas Schmidt şi Legaţiei germane. Dacă mai continuă cu nedorita acţiune, să fie arestat şi deferit justiţiei. Dacă justiţia nu-l va condamna, să fie internat în lagăr. Să se procedeze la fel cu toţi care răzvrătesc tineretul în contra bisericii, oricine ar fi ei”. *

1942, februarie 25 Cabinetul Militar informa printr-o notă că Marele Stat Major General a trimis un tabel cu cazurile de dezertare sau fugă clandestină peste frontieră a tinerilor germani din România, pentru a se sustrage de la îndatoririle militare din armata română. (…) Rezoluţia: „Se va comunica domnului Killinger şi Andreas Schmidt. Toţi fugiţii peste frontieră sînt consideraţi ca dezertori şi vor trage toate consecinţele legale. Deci măsuri în cadrul legal. Să fie toţi – din Grupul etnic german – preveniţi că nu se va acorda nici o amnistie şi nici o abatere de la legi în privinţa celor fugiţi”. *

1942, martie 2 Într-o notă a Cabinetului Militar se arată că Serviciul Special de Informaţii a înaintat două scrisori expediate de germanul etnic Sepp Theissen din Breslau şi adresate: una tatălui său, în Jimbolia, iar alta prietenului Andreas Streitmarter din Cărpiniş, judeţul Timiş-Torontal. În scrisoarea către părinţi, Theissen arăta că a aflat de încorporarea contingentului său la 10 februarie şi îi înştiinţa că el s-a anunţat voluntar la „Organizaţia Todt”, în vederea utilizării pe front „pentru a nu ajunge carne de tun la români”. Mai departe, făcea următoarea apreciere: „Cred că dacă trebuie să fiu, este doar mai bine dacă servesc într-o formaţiune germană, decît să fiu aruncat în foc în mod iresponsabil de români”. Scrisoarea către prietenul său, determinată tot de încorporarea contingentului 1941-1942, era de asemenea un îndemn la dezertare, dîndu-i relaţii necesare pentru modul cum să procedeze la Berlin, spre a fi angajat în „Organizaţia Todt”. Se menţiona în Nota S.S.I. că ambele scrisori au sosit prin poşta militară germană, pe adresa „Organizaţiei Todt”, Einsatzstab Rumänien, Bucureşti, care le-a expediat apoi într-un plic numitului Streitmarter. Pe această notă Ion Antonescu a scris: „Domnului Mihai Antonescu pentru domnul Killinger şi Andreas Schmidt ca să judece cum trebuie pe conaţionalii lor, care îndrăznesc să-şi bată joc de soldatul român care moare pe front şi pentru ei, pe cînd ei dezertează ca să intre în organizaţia «Todt». Serviciul Special va întocmi un dosar raportînd M.St.M. de toate aceste cazuri şi de cazuri de dezertare pentru a plesni la timp în obraz pe nemţii de la noi din ţară care îndrăznesc să ne sfideze. Om fi «ţigani», dar sîntem luptători.” Grupul făcea supravegherea oamenilor politici români

Procesul Lotului Antonescu din primăvara lui 1946 a cuprins, printre altele, anchetarea penală a foştilor demnitari antonescieni şi interogarea lor în cadrul Procesului. Graţie activităţii de excepţie a lui Marcel-Dumitru Ciucă, în anii 1995 şi 1998, au apărut trei volume de documente sub titlul Procesul Mareşalului Antonescu. La interogatoriul luat de Zelea lui Eugen Cristescu în seara lui 15 aprilie 1946, în cadrul anchetei penale, fostul şef al Serviciului Special de Informaţii, vorbeşte şi despre Grupul Etnic German:

„Un alt serviciu de informaţii în România a fost constituit în cadrul Grupului Etnic [German] din Ardeal, de sub conducerea lui Andreas Schmidt. Pe Andreas Schmidt l-am întîlnit la Moscova şi a spus că nu mai vrea să se reîntoarcă în România, că ar vrea să rămînă în Rusia, să muncească acolo mai departe. Acest grup era un rezervor care servea agenţi de informaţii în toate grupurile de informaţii germane în România. Acest grup făcea supravegherea oamenilor politici români. Cînd s-a declarat mobilizirea totală în Germania, o parte din tineretul acestui grup a plecat în Germania, ca să se înroleze în armată. S-a constatat, mai tîrziu, că dintre aceştia se reîntorseseră în ţară 162 inşi, sub formă de permisionari, şi aceştia au servit la o serie de servicii de informaţii din ţară.” Mareşalul s-a plîns lui Hitler de activitatea Grupului

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria:

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate