Grecia, felimentul unui sistem politic

Grecia, felimentul unui sistem politic

Este greu sa a-i o discutie de mai lunga durata cu un grec cultivat, fara ca acesta sa ajunga sa iti explice cum ei au inventat democratia. Este foarte adevarat ca idea democratica (de fapt idea egalitatii cetatenilor pe care grecii o numeau isonomia), s-a nascut in antica grecie, dar lumea in care traim noi astazi este cu totul alta.

Pot fi spuse foarte multe lucruri despre cauzele rasturnarii spectaculoase provocata de alegerile de duminica din Grecia, si cu siguranta lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par unora – explicatia unica nu este in niciun fel, aceea a politicii de austeritate pe care guverne succesive au impus-o Republicii Elene in ultimii 5 ani.

Totul pleaca de la felul in care statul grec s-a reconstituit in primii ani de dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, atunci cand aliatii occidentali au decis includerea Greciei in zona lor de autoritate, atunci cand aceasta era o tara in care miscarea comunista era foarte bine reprezentata. Consecinta a fost ca integrarea euroatlantica si mai apoi europeana a statului grec nu a fost intodeauna extrem de populara. Nu trebui scapat din vedere faptul ca in ultimele sapte decenii Partidul Comunist (KKE), a fost permanent reprezentat in Parlamentul de la Atena, iar prezenta acestuia pe scena publica elena a fost cat se poate de vizibila.

Clasa politica greaca, asa cum a fost ea constituita in perioada postbelica a avut in mai mare masura decat in orce alta tara europeana - un caracter aproape dinastic, familii precum Karamanlis sau Papandreou, au fost aproape permanent si indisolubil legate de ansamblul deciziilor politice si cu siguranta de pozitiile pozitiile politice cele mai importante, dand ministri sau prim-ministrii Greciei, de fapt in ultimele decenii, protagonistii jocului politic au fost membrii a doua partiede: Nea Demokratia si Pasok. Aceste doua partide s-au succedat la putere, inlocuindu-se in mod constant unul pe celelalt.

Ne puteți urmări și pe Google News

Nu sunt putine momentele din istoria graca a ultimelor decenii in care acuzele de frauda, coruptie sau comportament mafiot au planat asupra principalilor decidenti politici eleni. De fapt impresia general existenta in societatea greaca era aceea a coruptiei indisolubil legata de viata politica.

Peste toate acestea s-a asezat criza economica cu efectele ei, iar Grecia, tara cu un nivel foarte ridicat al datoriei externe s-a indatorat inca si mai mult. Efortul a fost suportat insa de catre ansamblul societatii grecesti, de catre o societate care era de multa vreme obisnuita cu binefacerile sprijinului occidental, o tara in care de cateva decenii cetatenii asteptau permanent ajutorul statului.

Austeritatea la care statul grec a fost obligat de catre principalii sai finantatori a afectat uneori, in mod agresiv cea mai mare parte a cetatenilor eleni. Este pentru cineva care a vizitat in mod repetat si ritmic Grecia ultimilor 25 de ani, de pilda la Atena, efectele sociale ale crizei sunt vizibile cu ochiul liber.

Si atunci, in momentul in care un tanar politician, populist, fost membru al partidului communist vine sa ofere grecilor solutia demagogica a iesirii rapide din criza si a incetarii politicii de austeritate, o societatea saracita si frustrate, cu amintirea bunastarii decurand pierdute, reactioneaza masiv la vot, facand ca Partidul Siriza sa devina principalul partid reprezentat in Parlamentul de la Atena.

Consecintele sunt greu de prevazut, fie Alexis Tzipras nu isi va tine in integralitate angajamentele, iar promisiunile sale se vor modera, odata cu preluarea puterii, fie le va tine si atunci Statul elen si intreaga Uniune Europeana se afla intr-un moment de cumpana.