GENOCIDUL armenilor: Miza POLITICĂ a comemorării

GENOCIDUL armenilor: Miza POLITICĂ a comemorării

Declarația prin care Papa Francisc recunoștea „genocidul armean” a avut un ecou considerabil, mult mai mare decât cel scontat de Sfântul Scaun. După trei zile, Parlamentul European a făcut referire în mod explict la cuvintele Papei pentru a recunoaște la rândul său genocidul din 1915.

Fără îndoială, declarațiile Papei nu ar fi avut un asemenea ecou dacă nu ar fi făcut referire la situația arzătoare de astăzi, la atrocitățile comise de ISIS și de alte grupări islamiste, ale căror prime victime sunt creștinii, așa cum au fost armenii în 1915.

Miza viitoarei comemorări a centenarului genocidului armean nu este doar una istorică, comentează La Croix. În contextul tensionat din Orientul Mijlociu, comemorarea evenimentelor de acum un evac au o puternică miză politică și religioasă.

Rusia și Iran vor fi acolo

Ne puteți urmări și pe Google News

Pe 23 aprilie, la Erevan, nu se știe dacă Statele Unite vor fi prezente la ceremonii și, dacă da, la cel nivel vor fi reprezentate. Însă Putin a anunțat de multă vreme că va merge în capitala Armeniei. Ca și François Hollande. Liderul de la Kremlin, aflat în strânse relații cu Patriarhul Ortodox, protectorul bisericilor din Orient, nu putea rata ocazia.

Aliatul său iranian îi va sta alături, o importantă delegație de la Teheran fiind așteptată la comemorare. În Iran a avut deja loc o serie de ceremonii dedicate evenimentelor de acum un secol.

La fel și la Damasc, unde Parlamentul a consacrat o sesiune comemorării genocidului, evocând faptul că creștinii armeni de la începutul secolului XX și-au găsit adăpost la Alep și în alte localități din Siria.

De notat că, în martie, Parlamentul armean a votat în unanimitate o rezoluție de condamnare a masacrurilor împotriva asirienilor, făcute de Imperiul Otoman în perioada 1915 - 1923. Lucru pe care a refuzat să-l facă acum doi ani, motivând o „specificitate armeană” a genocidului.

Astfel, comemorarea genocidului a căpătat o miză politică serioasă în marea luptă pentru influență care se dă în acest moment între Iranul șiit și puterile sunite din Orientul Mijlociu.

Moștenirea Sfântului Ioan Paul al II-lea

Declarațiile Papei Francisc de acum două duminici nu constituie o premieră istorică. Suveranul Pontif nu a făcut decât să reia două declarații ale predecesorului său, Ioan Paul al II-lea,  în două rânduri (întâi, pe 9 noiembrie 2000, apoi pe 27 septembrie 2001). Ca și Ioan Paul al II-lea, canonizat anul trecut (fapt care a dat o greutate suplimentară poziției Vaticanului), Papa Francisc a numit genocidul armean primul din seria de genociduri ale secolui XX, urmat de cele comunist și nazist.

Dar actualul Papă a mers mai departe, adăugând la această listă sinistră masacrurile de astăzi, cele care au drept victime „oameni persecutați, exilați, asasinați, decapitați, doar pentru că sunt creștini”.

„Ecumenismul de sânge”

Departe de precauțiile obișnuite ale Sfântului Scaun (care urmăresc mai ales prezervarea intereselor minorităților creștine din Turcia), Francisc, conștient de turnura dramatică pe care evenimentele din Orient o iau pentru creștini, pare hotărât să pună în joc toată greutatea diplomatică a poziției sale.

În vreme ce Patriarhul Moscovei se mulțumește să stea cuminte în siajul lui Putin și al intereselor acestuia, Episcopul Romei încearcă sp devină purtătorul de cuvânt al tuturor creștinilor din Orient, ortodocși, catolici, armeni, asirieni, a căror existență însăși, pe pământurile strămoșilor lor, este astăzi pusă în discuție.

În timpul jubileului din 2000, Ioan Paul al II-lea evoca „ecumenismul de sânge” când comemora victimele ortodoxe ale genocidului comunist din Europa de Est. De data aceasta, Vaticanul invocă „ecumenismul de sânge” în semn de solidaritate cu frații prigoniți din Orient.

Comemorarea de la Roma, de acum două duminici, a genocidului armean, este doar o prefață a evenimentelor care se vor derula pe 23 aprilie la Erevan, în catedrala Sfântul Grigorie, și la care vor participa nu mai puțin de 38 de Biserici creștine, ortodoxe, catolice, protestante, în jurul Patriarhului Armeniei, Karekin al II-lea.